Distanta dintre noi de Jhumpa Lahiri-Editura Nemira

Distanţa dintre noi de Jhumpa Lahiri

Editura NEMIRA
Colecția BABEL
Nr. pagini: 477
Traducere: Adriana Voicu
Titlul original: The Lowland
An apariție în România : 2015

JHUMPA LAHIRI s-a născut la Londra în 1967, numele său real fiind Nilanjana Sudeshna. Și-a petrecut copilăria în South Kingstown, Rhode Island. Crescută în America printre cărți, de un tată bibliotecar și de o mamă care a dorit să-și educe copiii în spiritul identității lor indiene, și-a descoperit încă de mică moștenirea culturală bengaleză. În anul 1989 a absolvit Barnard College, specializându-se în literatură engleză, după care și-a aprofundat studiile la mai multe universități, obținând titlul de doctor cu o teză despre Renaștere. În anul 2001 s-a căsătorit cu Alberto Vourvoulias-Bush, coordinator al ediției din America Latină a revistei TIME. Au doi copii, pe care i-au crescut în Brooklyn, înainte de a se muta la Roma.
Interpret de maladii (Interpreter of Maladies), volumul de proză scurtă cu care a debutat, atrăgând imediat atenția lumii literare, a câștigat Premiul PEN/ Hemingway Award (Best Fiction Debut of the Year). Un an mai târziu, în 2000, tinerei scriitoare i-a revenit Premiul Pulizer pentru ficțiune și premiul pentru debut al revisteiThe New Yorker pentru aceeași carte. În 2003, a publical romanul The Namesake, ecranizat în 2006. A urmat în 2008 volumul de povestiri Pământ neîmblânzit (Unaccustomed Earth), recompensat cu Frank O’Connor International Short Story Award. Distanța dintre noi (The Lowland, 2012) este cea mai recentă carte a sa, editată în 2012 și nominalizată la Premiul Man Booker și la National Book Award for Fiction. În același an, scriitoarea a devenit membră a American Academy of Arts and Letters. Președintele SUA Barack Obama a desemnat-o membră a comisiei sale pentru artă și umanioare.

„Cea mai bună carte a lui Lahiri. Neliniștitoare și generoasă. Tulburătoare și, de asemenea, satisfăcătoare. “ – The New York Review of Books

„Un roman memorabil și puternic… Cu Distanța dintre noi, literatura lui Lahiri ajunge la mare înălțime. “ – USA Today

Inclusă în: Top TIME cele mai bune romane, Top USA Today cele mai bune cărți; Top People cele mai bune zece cărți; Top Good Reads cele mai bune cărți; Top 10 Apple

Distanța dintre noi este o carte extrem de profundă, bulversantă și emoționantă, despre diferențele dintre civilizații, tulburări politice, alegeri personale, relații dintre oameni, sentimente și frământări pentru descoperirea propriei identități. Câteodată, deși intențiile au fost bune, consecințele faptelor pot fi catastrofale, iar alegerea unui partener nepotrivit, pornind de la o motivație generoasă în intenție dar greșită în esența ei, va duce la o relație nesatisfăcătoare, în care este imposibil de găsit o punte de legătură. Ascunderea unor secrete de familie, de teama de a nu pierde totul, agravează lucrurile, accentuând ideea că soluția pentru a-ți găsi propria fericire este dezvăluirea și acceptarea adevărului.

La începutul cărții facem cunoștință cu doi frați adolescenți, Udayan și Subhash, care trăiau în Calcutta la începutul anilor ’60.

Întrucât Subhash era doar cu cincisprezece luni mai mare, părinții îi dăduseră la școală în același timp, astfel că cei doi frați erau mereu nedespărțiți. Deși extrem de asemănători ca înfățișare și ca voce, cei doi erau complet deosebiți ca fire. Udayan ”nu știa ce înseamnă timiditatea, ca un animal incapabil să perceapă anumite culori. În schimb Subhash se străduia să își facă existența cât mai ștearsă, așa cum anumite specii de animale se confundau cu coaja de copac sau cu firele de iarbă.”
Subhash făcea totul pentru a-i mulțumi pe părinți dar, cu toate acestea, nu era preferatul lor. Udayan, cu poznele lui, era cel care îi impresiona și îi înveselea în permanență. Relevantă în acest sens era o întâmplare din copilărie când în curtea părinților s-a turnat ciment. Copiilor li s-a spus să rămână în casă până se usucă cimentul. În timp ce Subhash a ascultat cuminte, privind de la geam, Udayan a profitat de un moment de neatenție al mamei și a zbuchit-o în curte, fugind pe scândura de lemn pusă peste ciment pentru a se putea trece. Și-a pierdut echilibrul și a călcat alături, iar urmele tălpilor au rămas imprimate pe ciment. Tatăl, în loc să cheme zidarul să repare boacăna, a zis că este păcat să șteargă urmele lăsate de fiul său.
”Și astfel această imperfecțiune a devenit un semn distinctiv al casei lor. Lucru remarcat de toți cei care le treceau pragul și prima dintre anecdotele familiei care li se povestea tuturor.”
Metaforic vorbind, s-ar putea spune că Udayan își lăsase o amprentă de neșters asupra vieților lor, lucru care se va demonstra cu prisosință ulterior.
La absolvirea liceului, cei doi au terminat primii din școala lor anonimă, singurii care au fost admiși la două facultăți de prestigiu, Udayan la Presidency pentru a studia fizica, iar Subhash la Jadavpur, la inginerie chimică, făcându-i extrem de mândri pe părinții lor.
O revoluție pornită de tăranii din Naxalbari a aprins o flacără, care nu se va mai stinge niciodată, în sufletul lui Udayan. A îmbrățișat imediat ideile revoluționare, alegându-și-l ca idol pe Che Guevara și admirându-l fără rezerve pe Mao Zedung. A început să participe la mitinguri și proteste și a încercat să îl atragă și pe fratele său în mișcarea revoluționară.
Deși copleșit de personalitatea puternică a fratelui său, Subhash a reușit totuși să i se opună acestuia, neaderând la ideile lui radicale și punând o distanță considerabilă între ei, prin plecarea cu o bursă de studii în America.

În America, în Rhode Island, Subhash a reușit să se adapteze destul de bine. Făcea cercetări despre influențele mediului asupra balenelor, și-a făcut câțiva prieteni, ba chiar a avut o legătură amoroasă cu o femeie despărțită, mai mare ca el. Din când în când primea scrisori de la fratele său. În timp ce pe primele le ardea imediat, întrucât erau pline de idei periculoase de revoltă ce i-ar fi putut aduce condamnarea dacă ar fi căzut în mâinile cui nu trebuia, ulterior tonul s-a schimbat, după ce a sosit o scrisoare în care Udayan îl anunța că s-a însurat la douăzeci și cinci de ani, fără voia părinților. Părea că viața de familie l-a schimbat, făcându-l mai responsabil și chibzuit. Din păcate lucrurile nu stăteau așa. O scrisoare primită de la tatăl său îl anunța sec ca Udayan a fost ucis și îi cerea să vină acasă.
Subhash este profund afectat și îndurerat. Ajuns acasă, îi este imposibil să afle ce s-a întâmplat de la părinții săi. Frânturi de adevăr reușește să le afle de la văduva lui Udayan, Gauri. Se pare că Udayan nu renunțase nici o clipă la ideile revoluționare și se implicase personal în acțiuni teroriste, în urma cărora poliția intervenise în forță, executându-i pe cei implicați. De altfel, chiar după sosirea lui, poliția a venit să o ancheteze și pe Gauri, pentru a descoperi dacă și ea a fost implicată în acțiunile lui Udayan. Deși pe moment ea a reușit să îi convingă pe anchetatori că este nevinovată, Subhash își dă seama că aceștia nu vor renunța așa ușor. În același timp, Subhash află de la mama lui că Gauri este însărcinată.

Facem mai multe alegeri în viață, luăm mereu decizii în funcție de personalitatea noastră, de experiența adunată până atunci, de modul cum percepem evenimentele. Decizia este un acțiune solitară, un act de voință al unui individ. Consecințele însă nu sunt suportate doar de acea persoană ci, întocmai ca într-un joc de domino, o decizie o antrenează pe o alta și un întreg carusel de evenimente este pus în mișcare.
Udayan, o fire neliniștită, impulsivă și curajoasă, s-a lăsat condus de niște idealuri iar consecințele faptelor sale au fost resimțite dramatic de toți membrii familiei sale.
”Udayan își dăduse viața pentru o mișcare prost condusă, care făcuse numai rău și fusese dezmembrată. Nu schimbase decât soarta familiei lor.”
Părinții săi nu și-au revenit niciodată în urma pierderii suferite. Prezența celui de-al doilea fiu, în loc să-i aline, le adâncea suferința, reamintindu-le în permanență de perioada când cei doi erau nedespărțiți, iar acesta acum, de unul singur, le părea incomplet. Atitudinea lor față de noră era extrem de rece, Subhash descoperind că nu doreau decât să crească ei copilul lui Udayan, iar Gauri să plece la rudele ei după nașterea copilului. Subhash, un om responsabil și onest, a luat și el propriile hotărâri, încercând să contracareze cumva efectele acțiunilor fratelui său.
”Se gândea cum va crește copilul într-o casă lipsită de bucurie.
Singurul mod de a împiedica toate astea era să o ia de soție. Să ia locul fratelui său, să-i crească copilul, să ajungă să o iubească pe Gauri cum o iubise Udayan. Să-l urmeze într-un mod care părea pervers, dar în același timp predestinat. Care părea și bun, și rău.”
Astfel, Subhash, în primul act de revoltă din viața lui, hotărăște să se căsătorească cu Gauri, în ciuda opoziției părinților, și să o ia cu el în America, la Rhode Island, pentru a o proteja pe ea și pe copilul lui Udayan.

Gauri a născut o fetiță, Bela, pe care Subhash a iubit-o imediat, puternic și complet necondiționat. Bela a devenit centrul vieții lui, iar el a implorat-o pe Gauri să nu îi spună copilei adevărul despre tatăl ei, mai ales că în America toată lumea era convinsă că este copilul lui. Bunătatea și generozitatea lui m-au impresionat foarte mult și m-am bucurat că în final i s-a oferit și lui șansa la o felie de fericire.

Gauri îl iubise profund pe Udayan, rămânând conectată cu acesta și după moartea lui. Și-a refuzat voit șansa de a se îndrăgosti de Subhash, nedorind să remarce în câte feluri acesta era mai bun ca fratele său. Propriile ei decizii, pe care le-am înțeles cel mai puțin şi nu le-am aprobat, au avut din nou darul de a schimba radical viețile celor din jur.

Cartea ne poartă din anii ’60 si până în prezent, din India în America, descriindu-ne cu multă măiestrie viața cotidiană a personajelor și dezvăluindu-ne gândurile acestora, motivațiile care i-au determinat să facă anumite alegeri.

Peisajele, străduțele, casele, obiceiurile și îmbrăcămintea oamenilor sunt înfățișate cu mult talent, te simți transportat în locurile zugrăvite magistral în carte.

Distanța dintre noi este o carte tulburătoare, scrisă cu multă căldură și sensibilitate, fără a cădea însă în sentimentalism, care te îndeamnă la meditație și pe care, cu siguranță, nu o poți uita prea ușor.

”Se apropie de altă piatră și se împiedică. Întinde mâna și se ține de ea, recăpătându-și echilibrul. Un indicator, apărut în cale spre sfârșitul drumului, amintind de ce ți se ia și ce ți se dă în viață.”

Cartea Distanţa dintre oi de Jhumpa Lahiri a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Autor: Tyna