Eseuri din capitala lumii - Ioana Lee

Eseuri din capitala lumii, de  Ioana Lee – Editura Rao – recenzie

 Eseuri din capitala lumii / Essays from the Edge

Autor: Ioana Lee

An apariție: 2018

Editura: Rao

Număr pagini: 432

Eseuri din capitala lumii – o carte de memorii

   În mod normal aș fi început să scriu despre o carte prin prezentarea ei, a acțiunii, a structurării etc. Însă de data asta aș vrea să spun mai întâi ceva despre autoare. Cred că ar fi multe de spus, însă mă voi rezuma la a expune esențialul desprins dintre paginile acestei cărți. Ioana este în primul rând româncă, femeie și soție. Este o persoană multiculturală care a experimentat viața atât în România, cât și în Japonia, Coreea de Sud sau America, mai exact în Washington. Ea se declară o persoană îndrăgostită de oameni, de lume și mai ales de culturile pe care le-a trăit, nu doar le-a studiat. Are o pasiune vădit afișată pentru cultura japoneză, pasiune care a fost concretizată prin studii lingvistice și culturale dar, mai ales, prin mariajul cu un aristocrat japonez care a introdus-o în lumea niponă. Cărțile sale sunt dedicate multiculturalismului pe care aceasta l-a experimentat prin prisma aventurilor ei în afară granițelor României.

   Cartea “Eseuri din capitala lumii” este o carte de memorii. Recunosc că, spre rușinea mea, atunci când am văzut cuvântul “eseu” mă așteptam la ceva literatură de specialitate, cu diverse filosofii și alte cele. Am avut dreptate doar pe jumătate. Autoarea ne prezintă în câteva pagini părerile ei despre viață, despre oameni, situații, întâmplări și evenimente. Ne prezintă felul ei de a înțelege lumea, de a interacționa cu oameni cu care nu mulți dintre noi au ocazia să interacționeze.

   În cele 432 de pagini, autoarea încearcă să ne prezinte, atât în română cât și în engleză, numeroasele sale experiențe multiculturale. Ea însăși spune că viața ei este plină de evenimente care pentru mulți ar părea interesante.

   Cartea este bine structurată, începând cu câteva povestioare din copilăria ei, din perioada comunistă, în care ne prezintă felul în care înțelegea ea ce se întâmplă în jur din perspectiva unui copil, felul în care a ajuns să recepționeze apoi această orientare politică și felul în care a impactat-o dar, mai ales, felul în care se răsfrânge asupra ei până în ziua de azi. Ulterior a încercat să ne ofere fragmente din căsătoria ei cu un prinț japonez și apoi cu un american, cum a renunțat la viață din România, la confortul din sânul familiei pentru a se aventura în necunoscut.

   Ceea ce mi s-a părut interesant este faptul că autoarea nu s-a rezumat doar la relatarea unor întâmplări, ci ne-a oferit o părticică din ce a înțeles ea că este multiculturalismul, și ne-a expus diferențele de percepție ale diferitelor națiuni asupra unui simplu gest, un exemplu concret fiind politețea. Se pare că în România, dacă un bărbat se oferă să ajute o femeie, este vorba de cavalerism, însă în SUA, un bărbat care face un astfel de gest poate fi suspectat de hărțuire sexuală sau de a fi criminal (puțin extrem, nu?). Pe de altă parte, dacă o femeie solicită ajutorul unui bărbat, poate fi considerată slabă și inferioară. Cel puțin astea au fost concluziile Ioanei din experiența ei cu americanii.

   Când am început să citesc memoriile ei recunosc că mi s-au părut inițial puțin placide. Însă după ce am început să mă familiarizez cu ele am observat fluența cu care a legat mai multe întâmplări aparent nesemnificative și eleganța cu care le-a prezentat și le-a dat un context. Am apreciat multitudinea de experiențe pe care a reușit să le strângă, întâmplări pe care poate nu mulți dintre noi ar avea (ne)norocul să le trăiască.

   Am simțit de asemenea multă modestie între rândurile scrise de către ea. Nu aș putea ști dacă este o modestie mascată sau una care face parte din caracterul ei definitoriu. La urma urmei, rândurile pot păcăli, deși această afirmație se contrazice puțin cu opinia mea că scrii ceea ce te definește.

   În ceea ce privește titlul, probabil a fost inspirat din faptul că autoarea scrie memorii și locuiește în Washington DC, oraș pe care îl numește “capitala politică a lumii” sau “capitala puterii în lume”.

   Aș putea să iau fiecare eseu în parte și să spun câte ceva despre el, însă mă voi opri la unul din ele care mi-a plăcut mult prin prisma comparațiilor pe care le-a folosit:

În fiecare cuvânt întrevăd culori și da, limbile au culori. Pentru mine, româna este albă, japoneza este gri-deschis, engleza britanică este galbenă, engleza americană este orange, franceza este cu siguranță albastră, chineza e verde, coreeana este bej, indoneziana este un verde foarte închis, turca este neagră, olandeza e de un alb murdar iar araba e un brun foarte închis. Unele dintre ele au arome. De pildă, limba thailandeză e ca o băutură cu fructe tropicale, suedeza e ca vodka, vietnameza ca gustul de supă cu tăiței.”

   Este o comparație neobișnuită și originală pe care am fost surprinsă să o descopăr. Îmi dau seama că e nevoie de o sensibilitate deosebită pentru a face astfel de asocieri într-o lume reală, mult prea reală.

   Am apreciat de asemenea faptul că această carte a fost scrisă în două limbi, română și engleză, în cadrul aceluiași volum. Probabil acest gest a fost făcut ca urmare a împărțirii ei în două. Pe de o parte este în continuare româncă (fapt asumat prin folosirea numelui ei nativ, Ioana, în loc de orice altă variațiune americană corespondentă), dar pe de altă parte America este țara ei de suflet, locul în care se simte cel mai bine, cel mai confortabil, locul în care se simte liberă să facă ce își dorește.

   Ioana Lee ne-a arătat în această carte că este o femeie sensibilă, dar puternică în același timp. Iar memoriile ei stau mărturie acestui fapt pe care ni l-a revelat cu atâta măiestrie.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

 

***Gabriela Rădulescu(Gabi)***Eu sunt Gabi, și mi se mai zice ştrumf sau șoricel. Sunt o persoană deschisă și amuzantă, sau cel puțin așa mi se spune. Îmi place să fac multe lucruri, de cele mai multe ori în același timp.    În timpul liber stau sub un morman de cărți, și când nu sunt acolo, sunt... sub alt morman de cărți.    Dacă vrei să îmi atragi atenţia poți să îmi trimiți o melodie (rock sau latino – știu sunt ciudată) sau o carte. Se zice că nu se face primăvară cu o floare, dar cu o carte pentru mine se face.    Așa cum spuneam mai sus, sunt o combinație ciudată. Sunt o IT-istă care citește și ascultă rock și muzică latino. Nu știu de unde mi s-au tras pasiunile astea combinate, dar îmi place ceea ce sunt. :)

10 COMMENTS

  1. Am citit celelalte volume scrise de Ioana Lee. Mi-a plăcut faptul că, dincolo de povestea vieții sale, există numeroase descrieri ale lumii oriientale.
    Felicitări pentru recenzie! Voi citi, cu siguranță și această carte!

  2. Pe Ioana o vazusem la televizor, unde relata o parte din experientele ei in Japonia. Chiar eram curios in privinta acestui titlu. Multumesc de recomandare/informare, Soricel 🙂

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.