Facultatea de vise – Sara Stridsberg – recenzie

Titlu: Facultatea de vise

Autor:  Sara Stridsberg

Editura: RAO

Anul: 2023

Număr pagini: 346

  „Viața lui Valerie Solanas, feminista americancă care a scris manifestul SCUM și a devenit faimoasă când l-a împușcat pe Andy Warhol în 1968, este reconstruită speculativ în romanul inventiv și stimulant al lui Stridsberg. Autoarea scrie un roman febril ce orbitează în jurul vieții lui Valerie, „un vis și un coșmar, pe fundalul unei Americi onirice cu deșerturi, plaje, parcuri de universitate și lumea artei anilor ’60.

  Romanul Sarei Stridsberg aduce în prim plan destinul năucitor al sufletelor pierdute, tema regăsită și în „Forța iubirii”, carte care unește misterul, miticul și obsesia într-un peisaj dezolant.”

  Sara Stridsberg este autoare suedeză și translator. Primul său roman, „Happy Sally” a fost despre Sally Bauer, prima înotătoare scandinavă care în anul 1939 a traversat Canalul Mânecii. În anul 2007 a primit Premiul Consiliului Nordic Pentru Literatură, pentru a doua sa carte, „Facultatea de vise”. Acesta este un roman de ficțiune despre Valerie Solanas, cea care a scris manifestul SCUM. În 1967, manifestul SCUM a provocat numeroase controverse.

   Autoarea acestuia, Valerie Solanas, era o feministă radicalistă și considera că bărbații au ruinat lumea, iar rolul femeilor era acela de a o reclădi. De asemenea, în manifestul extremist, se mai specifica și faptul că bărbații trebuie eliminați, iar SCUM, după unele publicații ale vremii, s-ar fi tradus ca „Society of Cutting Up Men”. Valerie Solanas a negat însă aceste insinuări, însă acțiunile sale au stat mereu sub semnul radicalismului feminist uneori dus la extrem. În 1968 îl împușcă pe producătorul de film Andy Warhol pentru că acesta i-a refuzat un scenariu de film. Din fericire, acesta nu moare, iar după câteva decenii, în 1996, în regia lui Mary Harron, apare filmul „Eu l-am împușcat pe Andy Warhol”. 

   Acesta este sâmburele de adevăr de la care Sara Stridsberg țese povestea „Facultatea de vise”. 

  Trebuie să specific încă de la început faptul că această carte nu este o lectură lejeră, ci mai degrabă una greoaie, greu de digerat pe alocuri, tulburătoare, dură, cu fragmente care te fac să arunci cartea din mână, dar e mereu ceva care te determină să mergi mai departe. Da, povestea e una cu accente frapante, însă stilul în care este transmisă este unul captivant, și astfel, chiar dacă nu ne place, intrăm într-un soi de drum cu sens unic și e imposibil să ne întoarcem sau să ne oprim. 

 Întotdeauna am crezut că armonia este cheia spre o viață liniștită, de aceea nu am rezonat cu extremele de niciun fel. Prefer să fiu feminină, nu feministă și să trăiesc în pace cu mine însămi și cu cei din jur.

  Încă de la primele pagini, Sara Stridsberg specifică faptul că: „Facultatea de vise nu este o biografie, ci o fantezie literară care pornește de la viața și opera americancei Valerie Solanas, acum decedată. Se cunosc puține lucruri despre Valerie Solanas, iar acest roman nu este fidel nici măcar acestora. De aceea, toate persoanele care apar în acest roman trebuie considerate fictive, chiar și Valerie Solanas. 

  Acest lucru este valabil și pentru harta Americii, neexistând deșerturi în Georgia.”

 Așadar, naratoarea își imaginează că este lângă Valerie, că toate întrebările pe care i le adresează sunt menite să creeze o mai bună cunoaștere și înțelegere. Cartea este o succesiune de capitole scurte, dialoguri imaginate între narator și Valerie, mama sa, persoanele viclene și cu multiple interese din jurul ei. 

 Faptul că fragmentele sunt scurte și alternează diferite momente din viața lui Valerie, creează senzația de haos, dar poate aceasta a fost intenția autoarei, anume aceea de a corela structura cărții cu stilul de viață al personajului închipuit, iar astfel, încă de la prima pagină, toate aceste elemente alcătuiesc scenariul unei povești pe care, fie că-ți place, fie că nu-ți place, în calitate de cititor, o trăiești alături de personaje. 

  Nu pot să spun că nu m-a impresionat cartea, dar așteptările mele au fost diferite. Coperta și titlul m-au dus cu gândul la o carte pe care poți să o iei cu tine în vacanță, în schimb nu a fost deloc așa. Culorile vii ale păsării colibri de pe copertă m-au făcut să cred că aveam de-a face cu o carte romance, despre vise, despre iubire. Așadar, am judecat cartea după copertă, recunosc că fac des acest lucru, numai că de data aceasta nu a fost așa cum mă așteptam.

 Cu toate acestea, cartea are o valoare literară semnificativă, prin procedeele literare aplicate, prin structură, prin gestionarea unui eveniment real și prin trecerea lui prin filtrul imaginației. 

 În final vă spun doar că pentru mine, autorii nordici sunt destul de dificil de înțeles, poveștile lor sunt întotdeauna apăsătoare, despre traume, umbre, emoții ținute captive din copilărie până la maturitate, dar, așa cum spuneam mai sus, cele mai multe romane pe care le-am citit și au fost scrise de autori nordici, au fost și premiate cu numeroase premii literare prestigioase, așadar au o valoare literară incontestabilă. 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți