Geniile – Jaime Bayly – recenzie
Geniile – Jaime Bayly – recenzie
Titlul: Geniile
Autor: Jaime Bayly
Editura: LEBĂDA NEAGRĂ
Anul apariției: 2025
Nr. de pagini: 306
Categoria: Literatura spaniolă
În încercarea de a descifra cum sunt și cine sunt, am scris cinci cărți.
Și încă nu m-am lămurit.
Gabriel Garcia Marquez
Într-o epocă marcată de faimă literară și pasiuni dincolo de limite, povestea plină de dramatism a celor doi scriitori consacrați din literatura latino-americană, a constituit subiectul multor discuții și dispute ce au umplut pagini întregi timp îndelungat în presa acelor vremuri. Cum o prietenie legendară s-a transformat într-o rivalitate plină de resentimente, lăsând în urmă doar o trădare de neconceput între doi eroi ai paginilor scrise, constituie subiectul inedit acestei cărți.
De ce Mario Vargas Llosa a ales să între într-un conflict deschis cu Gabriel Garcia Marguez, apelând în acest sens la un gest nefiresc într-o prietenie și anume lovirea fetei acestuia cu un pumn, este întrebarea la care autorul încearcă să răspundă, ajutându-ne în felul acesta să înțelegem premisele acestui conflict.
Locul ales de Vargas pentru a marca mai bine gestul său a fost Camera Națională a Industriei Cinematografice a Mexicului, unde avea loc o proiecție a unui documentar pentru jurnaliști. Dramatic și de neînțeles gestul său la acea vreme. Implicarea numelui soției sale în conflict a a dat naștere unor presupuneri neloiale la adresa acesteia. Patricia a dovedit în anii anteriori acestui conflict că era o mamă deosebită, o soție devotată și o gospodină destoinică.
De ce a ales totuși să o includă în conflict, ce schimbări au intervenit, aflăm din rândurile acestor pagini. Invariabil când se creează o dispută, următorul pas este constituirea a două tabere, chiar și cititorul ajunge să facă parte din una dintre acestea, cumva involuntar dar convins că dreptatea este de partea sa.
Acțiunea întregului roman pornește de la o… bârfă. Ideea nu este o premieră sau ceva neobișnuit în literatură, doar ceva straniu și pare destul de… incitant.
Discrepanța de natură materială care a rezultat după apariția romanului Un veac de singurătate al autorului Gabriel Garcia, apariție care l-a transformat într-un milionar prin numărul mare de volume vândute în mai multe țări, pare să fie unul dintre motivele distanțării celor doi. Plecarea la Lima a autorului Mario Vargas împreună cu familia datorită veniturilor din ce în ce mai mici dobândite în Barcelona acelor timpuri, este creionată plăcut de autor, cu multe detalii intime din viața acestora. Călătoria cu vaporul, mijlocul de transport impus de situația materială precară, completează tabloul unei etape plină de încercări.
Apariția romanului Pantaleon și vizitatoarele are un succes nesperat de autor, iar călătoriile care au urmat au adus schimbări și în viața personală destul de agitată și pasională a acestuia.
Vagas Llosa și Garcia Marquez erau genii la urzit ficțiuni convingătoare, la țesut povești hipnotice, însă în odioasele chestiuni ce țineau de banii erau pe deplin altruiști, detașați, complet lipsiți de avariție, de dorința de a-i strânge, de a cumpăra, de a se făli, și de aceea, când divorțase de Julia Urquidi, mătușa prin alianță, Mario îi cedase cu titlu definitiv drepturile la “Orașul și câinii”, la fel cum Garcia îi cedase drepturile la “Relatarea unui naufragiat” supraviețuitorului columbian care îi povestise despre acele întâmplări.
Pagini memorabile din viața celor doi mari scriitori sunt redate în capitolele care urmează. Întâlniri cu personalități marcante ale acelor vremuri, povești în care personajele sunt familia și prietenii acestora, variații de neînțeles în viața personală și urmările rezultate, sunt relatate în paginile acestei cărți cu multe amănunte mai puțin cunoscute publicului larg. Împletirea acestora cu ficțiunea construită artistic de scriitor, adaugă un plus lecturii și marchează mai bine evenimentele acelor timpuri. Omagiul adus de autor celor două genii ale literaturii latino-americane este impresionant, iar redarea acestuia cu umor și multă pasiune are ca rezultat o lectură extrem de plăcută pe care o recomand cu drag.
În tăcere cu un aer distras ce se întâmplase în acea noapte otrăvită, nu s-ar duce totul pe apa sâmbetei. Dar se înșela: s-a dus totul pe apa sâmbetei, iar acea apă, care înainte era limpede, transparent, acum era tulbure de ranchiune și neînțelegeri și se duse să moară în marea geloziilor, a pasiunilor contrariate, a prieteniilor distruse, trădate.
