La multi ani tuturor romanilor !

Ziua nationala a Romaniei a fost intre 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, intre 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgata de presedintele Ion Iliescu si publicata in Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptata ca zi nationala si sarbatoare publica in Romania. Aceasta prevedere a fost reluata de Constitutia Romaniei din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opozitia anticomunista din Romania a pledat in 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sarbatoare nationala, fapt consemnat in stenogramele dezbaterilor parlamentare.

Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
in care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.

Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,
si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian!
     
inalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine,
Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi in stane,
Batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din campii!
     
Priviti, marete umbre, Mihai, stefan, Corvine,
Romana natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viata-n libertate ori moarte!” striga toti.
     
Pre voi va nimicira a pizmei rautate
si oarba neunire la Milcov si Carpati!
Dar noi, patrunsi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana, sa fim pururea frati!
     
O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-si azi mana d-ajutori,
si blastama cu lacrami in ochi pe orisicare,
in astfel de pericul s-ar face vanzatori!
     
De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!
     
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vara cnuta in vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!
     
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam;
Acum se-ncearca cruzii, in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!
     
Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri!
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri!
     
Preoti, cu crucea-n frunte caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfant.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost’pamant!