Păcatele vechi au umbre lungi

Locul de unde vine lumina, de Louise Penny-recenzie

Titlu original: How the Light Gets In

Traducerea: Mihaela Apetrei

Editura: Trei

Colecţia Fiction Connection

Anul aparitiei: 2017

Nr. Pagini: 592

Gen: Mystery

Cotaţie Goodreads: 4,41

Seria Chief Inspector Gamache: 1. Still Life (2005); 2. Dead Cold (2006); 3.The Cruellest Month (2007); 4. The Murder Stone (2008); 5.The Brutal Telling (2009); 6.Bury Your Dead (2010); 7. A Trick of the Light (2011); 8. The Beautiful Mystery (2012); 9. Locul de unde vine lumina – How the Light Gets In (2013); 10. Lungul drum spre casa – The Long Way Home (2014); 11. The Nature of the Beast (2015); 12. A Great Reckoning (2016); 13. Glass Houses (2017)

Crăciunul se apropie în Québec, este vremea ninsorilor de poveste, a luminilor feerice și a reuniunilor în jurul șemineului. Nu și pentru inspectorul-şef Armand Gamache. Mulți dintre colegii de la Omucideri au plecat, vechiul lui prieten și locotenent Jean-Guy Beauvoir nu i-a mai vorbit de luni întregi și forțe ostile se aliază împotriva sa. Când primește de la Myrna Landers un mesaj despre dispariția unei vechi prietene care n-a mai ajuns în Three Pines pentru Crăciun, vede ocazia perfectă de a pleca din oraș. Intrigat de refuzul Myrnei de a dezvălui numele prietenei sale, va descoperi că femeia dispărută a fost cândva faimoasă în toată lumea și acum aproape că n-o mai remarcă nimeni, în afară de geniul nebun al poeziei, Ruth Zardo.

Gamache este din ce în ce mai atras de lumea din Three Pines. Nu doar că investighează dispariția prietenei Myrnei, dar caută și un loc sigur pentru sine și colegii care-i mai sunt încă loiali.

Ce preț va plăti Gamache pentru pacea mult dorită?

 Păcatele vechi au umbre lungi

   Zilele trecute am simțit nevoia să citesc un roman polițist, dar să nu fie ceva complicat, ci o lectură uşurică, așa că m-am decis să citesc cartea autoarei Louise Penny. Inițial, am presupus că voi avea parte de clasica poveste în care un detectiv va încerca să descifreze misterioasa dispariție a unei femei, dar am descoperit o poveste absolut genială. Dacă acțiunea mi s-a părut puțin cam lentă la început, în scurt timp m-am trezit că iau parte la o cursă contra cronometru. Simțeam cum tensiunea și frustrarea mă învăluie din cauză că mulți dintre apropiații lui Gamache nu dădeau crezare celor spuse de el și îl considerau un sărman polițist care vedea peste tot numai conspirații.

   De asemenea, după ce am parcurs primele o sută de pagini, mă simțeam puțin bulversată pentru că nu înțelegeam ce legătură există între o șoferiță care bălmăjeşte ceva despre un tunel care stă să se prăbușească, monștrii din imaginația ei care devin tot mai reali, și care mai târziu este găsită moartă în apele fluviului St. Lawrence (pe malul de sud al Montrealului), misterioasa dispariție a unei bătrâne de 77 de ani, crimele din comunitatea Cree (populație aborigenă din America de Nord, cu peste 200.000 de membri supraviețuitori în Canada) – un caz rezolvat de Gamache cu ani în urmă, conspirațiile la nivel înalt din cadrul departamentului de poliție și încercarea de discreditare a inspectorului-șef Armand Gamache. Încercam să pun la loc toate aceste bucăti de puzzle, dar parcă lipsea piesa cea mai importantă care să le unească. Însă ea era ascunsă la vedere! Iar când am reușit să văd întreg tabloul, mi-am dat seama că am intrat într-un păienjenis al minciunii și al manipulării.

Și ce altă metodă mai bună putea exista decât o poveste despre lăcomie și iubire, deopotrivă falsificată și reală. O poveste despre secrete și furie, despre răni dincolo de vindecare. Și, în cele din urmă, o poveste despre crimă. Despre crime.”

   Cu toate că romanul de față reprezintă volumul cu numărul nouă din serie, se poate citi și separat, fiind de sine stătător. Fiecare carte prezintă câte un nou caz, investigațiile fiind făcute de către șeful departamentului Omucideri din Sûreté du Québec (cel mai vechi dintre cele patru corpuri de poliție din Canada), inspectorul-sef Armand Gamache și controversații lui prieteni și colegi, iar povestirile se petrec, de obicei, în satul Three Pines, o locație fictivă stabilită în provincia Quebec. Toate romanele din serie au câștigat premii importante pentru scrierea de crime în trei țări. Demn de menționat este că seria stă la baza unui film de televiziune – Still Life: A Three Pines Mystery (2013).

   În “Locul de unde vine lumina“ avem parte de crime misterioase, asasinate la comandă, urmăriri ca-n filme, trădări și manipulări din partea celor care ar fi trebuit să se interpună între cetățeni și cei care le-ar fi putut face rău, o anchetă cu multe ramificații care ne dezvăluie până unde se poate merge atunci când cineva își dorești puterea, un caz controversat care ne trimite în trecut, în urmă cu șapte  decenii, conspirații și dezvăluiri zguduitoare.

“Se gândea la el însuși ca la un comandant de oști pe timp de război, care nu se teme de decizii dificile Nu se teme să-i trimită pe oameni la moarte. Sau să ordone moartea altora. Nu era plăcut, dar era necesar. Precum Churchill, care aprobase bombardarea orașului Coventry. Sacrificându-i pe câțiva în folosul celor mulți … Pentru binele general.”

   Romanul autoarei Louise Penny iese în evidență fată de alte scrieri ale genului. Acțiunea se desfășoară pe două planuri care nu au de fapt nicio legătură între ele. Cazul despre care bănuiam că e punctul central al romanului este doar ceva secundar, adevărata investigație concentrându-se asupra corupției din sfera politică și asupra poliției care facilitează diferite activități ilegale. Cei care rezolvă celor două cazuri sunt o mână de oameni subapreciați: un ofițer de vârstă mijlocie, marginalizat (Gamache), un bătrân octogenar care se crede hacker (doctor Brunel), un ofițer cu vechime în Sûreté, trecut de mult de vârsta pensionării (Thérèse Brunel), o agentă labilă și arogantă, pe care Gamache o concediase de curând (Yvette). Cei patru vor fi ajutați de câțiva localnici excentrici: Myrna- o femeie masivă, de culoare, fostă terapeută;  Ruth Zardo, poeta dementă, o femeie bătrână care umbla prin sat cu rața-n brațe; Clara – pictoriță; Olivier și Garbi – un cuplu de gay.

   Inspectorul-sef Armand Gamache este un bărbat spre șaizeci de ani, nu neapărat arătos, dar distins. Mai mult un profesor, decât un polițist.Mai mult un explorator, decât un vânător. Crede cu tărie în ideea că orice suflet pierdut trebuie salvat și că “lumina poate îndepărta umbrele. Că bunătatea e mai puternică decât cruzimea, că Dumnezeu există, chiar și în locurile cele mai lipsite de speranță”. Și  crede că răul are limitele lui. Dar văzând ce se întâmplă în cadrul departamentului pe care îl conduce, se întreba dacă nu cumva de data asta se înșelase.

 “— Știi ce am învățat, după treizeci de ani de moarte? întrebă Gamache, aplecându-se spre agent și coborând vocea … Am învățat cât de prețioasă este viața.”

   În ultimele șase luni, inspectorul-șef își văzuse departamentul restructurat, ciopârțit, lăsat de izbeliște. Își văzuse munca făcută bucăți. Îi văzuse plecând pe cei care-i fuseseră loiali –  transferați la cerere sau din ordinul superintendentului-șef Francoeur. Sau îi văzuse întorși împotriva lui. În locul lor au fost aduși agenți leneși, neobrăzați și incompetenți – o haită de impostori abia așteptau să-l vadă pe legendarul inspector-șef Gamache îngenunchiat și umilit. În plus, pierduse  ceva important – prietenia asistentului său, locotenentul Jean-Guy Beauvoir(38 de ani). Timp de cincisprezece ani, cei doi făcuseră o echipă formidabilă. Cu douăzeci de ani mai tânăr decât inspectorul-șef, Jean-Guy Beauvoir fusese pregătit să-i urmeze. În plus, prietenia lor se întărise și mai mult de când locotenentul  se îndrăgostise de Annie, fiica lui Gamache. Însă totul se destrămase din momentul în care Beauvoir fusese rănit într-un raid. Din cauza durerilor, tânărul începuse să ia prea multe calmante și devenise dependent de ele. I se ceruse să meargă la psiholog, apoi la reabilitare, dar negarea viciului său, nu a făcut decât să distrugă relația lui cu Annie. Până la urmă, Beauvoir a fost  transferat de la Omucideri în departamentul superintendentului-șef Francoeur.

“— Doar o cunoști, Jean-Guy. O știi mai bine decât aș putea s-o cunosc eu vreodată. Știi că nu i se poate spune să facă ceva. Treaba asta aproape că a omorât-o, dar ceea ce a făcut a fost o dovadă de iubire. Te-a alungat pentru că voia să primești ajutor pentru dependența ta. “

 “Trecuseră câteva luni și, din câte știa, Annie nu mai luase legătura cu Jean-Guy. Dar asta nu însemna că nu-i este dor de el. De bărbatul care fusese cândva Beauvoir și care ar fi putut fi din nou. Dacă i se dădea șansa.”

   Toate problemele inspectorului-șef au pornit de la un raid încheiat într-un mod lamentabil. Gamache, deși lingușit în public, fusese, în realitate, marginalizat din punct de vedere profesional. Iar un răuvoitor din conducerea de la Sûreté a deconspirat filmarea din timpul raidului, distribuindu-o pe internet. De asemenea, au existat niște scurgeri de informații despre el, despre viața sa personală, dar cele mai multe divulgări de informații au fost din ședințele pe care le-a făcut cu oamenii săi. Informații care au fost folosite împotriva lor. Știe că în poliție există corupție și că în spatele acestor lucruri este un ofițer superior, dar nu știe precis cine. Însă cunoaște scopul – acela de a-i destabiliza pe Beauvoir și pe el însuși, ca să-i împingă pe amândoi dincolo de limită. Este ferm convins ca Beauvoir este influențat, manipulat și împins în prăpastie.  În concluzie, lucrurile o luaseră razna în departament!

“…  lucrase suficient în poliție cât să știe că e mult mai ușor să tragi decât să vorbești. Că e mult mai ușor să strigi decât să fii înțelegător. Că e mult mai ușor să umilești și să degradezi pe cineva, folosindu-ți abuziv autoritatea, decât să fii demn și politicos chiar și cu aceia care nu au niciuna dintre aceste calități.

Știa cât de mult curaj îți trebuie ca să fii blând, mai degrabă decât să fii crud.

Dar vremurile erau diferite. Sûreté era diferită. Exista acum o cultură care răsplătea cruzimea. Care o promova.“

   Gamache, împreună cu oamenii care i-au mai rămas loiali vor încerca să obțină cât mai multe informații, să afle cine vrea să îi distrugă cariera și departamentul, iar pentru asta vor fi nevoiți să intre în sistemul de date al Poliția. Însă atunci când află că discuțiile lor sunt interceptate, își vor muta cartierul general în satul Three Pines, locul în care Gamache va investiga și uciderea unei bătrâne de șaptezeci și șapte de ani, Constance Pineault. Femeia trebuia să vină în sat ca să petreacă Crăciunul alături de Myrna Landers, o prietenă bună de-a lui Gamache, dar nu a mai apărut. Ulterior s-a descoperit că fusese ucisă chiar când își făcea bagajul, în noaptea dinaintea plecării spre Three Pines. De asemenea, va afla că femeia, al cărui nume real era Constance Ouellet, a fost cândva faimoasă în toată lumea. A fost una dintre cvintuplele Quellet.

.“Cvintuplele erau legendare în Québec. În Canada. În lumea întreagă. Erau un fenomen. Aproape niște ciudate. Cinci fetițe identice. Născute în plină criză. Concepute fără tratament de fertilizare. In vivo, nu in vitro. Singurele cvintuple naturale despre care se știa că supraviețuiseră. Și supraviețuiseră până la șaptezeci și șapte de ani. Până ieri.”

   De ce ar ucide cineva o femeie de șaptezeci și șapte de ani? Și o ucisese pe Constance Pineault sau pe Constance Ouellet? Oare ucigașul știa că era una dintre celebrele cvintuple Ouellet? Și nu una oarecare, ci ultima în viață? A fost un străin sau cineva care a urmărit-o intenționat pe Constance? Au intenționat s-o ucidă sau a fost un accident? Un jaf care a scăpat de sub control?

 

— De ce bărbații și femeile cumsecade devin agresivi? De ce visul soldatului de a deveni erou sfârșește cu abuzarea prizonierilor și împușcarea civililor? De ce politicienii devin corupți? De ce polițiștii îi bat fără rost pe suspecți și încalcă legile pe care ar trebui să le apere?

— Pentru că pot? întrebă Lacoste.

— Pentru că așa fac toți ceilalți, spuse Gamache, stând aplecat în față. Corupția și brutalitatea sunt modelate, așteptate și recompensate. Devin firești. Și oricine le stă împotrivă, oricine spune că nu sunt bune este doborât la pământ. Sau mai rău.”

 Despre autoare:

   Louise Penny este o autoare canadiană de romane poliţiste al căror protagonist este inspectorul-şef Armand Gamache de la Secţia de Omucideri a Poliției din Québec. Louise Penny a fost crainic radio pentru Canadian Broadcasting Corporation. După ce s-a dedicat scrisului, a câştigat numeroase premii pentru romanele sale, printre care CWA New Blood Dagger, Arthur Ellis şi Agatha (de șase ori). Romanele ei au fost traduse în 23 de limbi.
În 2017, Louise Penny a primit Ordinul Canadei pentru contribuția la cultura națională.
   Locul de unde vine lumina a fost cartea anului 2013 în Washington Post, The Globe & Mail, Publishers Weekly, Goodreads și bestseller Barnes and Noble și amazon.com, fiind nominalizată la premiul Gold Dagger pentru cel mai bun roman crime din Marea Britanie.
De aceeași autoare, la Editura Trei a apărut Lungul drum spre casă.

 

 Cartea Locul de unde vine lumina de Louise Penny, poate fi comandată de pe site-ul dol.ro– Diverta.

 

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

15 COMMENTS

  1. Foarte atractiva si interesanta recenzia Alinei si cu atat mai enervant mi se pare ca au inceput traducerile cu volumul 9! E ca la excelenta serie Jack Reacher, unde le-au zapacit ordinea de nu mai ai idee de care volum sa te apuci. Oare cei care hotarasc strategia asta, citesc romanele si observa ca nu e chiar asa cum cred ei si ca se fac referiri spoiler-istice la cele de dinainte? Atunci de ce continua sa faca asa ceva? locco_smiley_41

    • Ai pus punctul pe i si degetul pe rana. Multe edituri procedeaza asa si nu inteleg de ce. Nu stiu care sunt criteriile de alegere. E la intamplare sau traduc volumele cotate mai bine?

  2. Alinaaaaa, ce-mi faci tu mie! Acum trebuie neaparat sa citesc cartea asta :))) Bine ca mi-ai zis de film, sa vad si filmul!

    • Asta e! Ne plac romanele politiste, asa ca ne corupem una pe cealalta :)) Sigur ti-ar place! Vreau si eu sa vad filmul.

  3. O recenzie foarte frumoasă și tentantă! M-ai făcut curioasă în privința deznodământului. Cred că mi-ar plăcea și mie această carte.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.