Taina marchizului de Aurelia Chircu

Taina marchizului, de Aurelia Chircu – Editura Petale Scrise – recenzie

Taina marchizului

Aurelia Chircu 

Editura: Petale Scrise

An aparitie: 2021

Nr. de pagini: 492

Gen: magic realism, historical romance

  Cu toate că au trecut zile bune de când am terminat de citit ,,Taina marchizului”, încă nu mi-a trecut starea de stupefacție provocată de cele întâmplate spre finalul cărții. Am încercat să scriu recenzia la cald, dar sufletul și mintea îmi erau parcă blocate. Ore în șir am stat cu ochii în tavan și m-am tot gândit la personaje, la deznodământ, dar și la ceea ce a vrut să transmită autoarea prin intermediul acestei povești. Sinceră să fiu, altfel mi-am imaginat firul epic, dar și finalul. Aș fi dat orice să pot schimba câte ceva, să o zugrăvesc după bunul meu plac, dar numai scriitoarea este cea care hotărăște destinele personajelor sale, ca un păpușar care își controlează marionetele. Iar lucru acesta îmi amintește de Nabokov, care declara despre personajele sale că sunt că niște condamnați la galere, sclavi într-o lume în care el e dictatorul. Cam are dreptate. Cititorii suferă alături de personaje, în timp ce scriitorul/ scriitoarea se hrănește cu suferința lor în munca lui/ei. Lucru pe care eu îl înțeleg perfect. Însă, ca cititoare, nu am cum să nu mă gândesc la plăcerea pe care mi-o aduce lectura, la acea senzație unică pe care o am când mă întorc acasă, după o zi istovitoare și stresantă, pentru a citi un roman bun. Un roman care să-mi ofere un strop de fericire și care să  mă ajute să uit de realitatea cotidiană.

  Totuși, în ciuda faptului că m-am simțit bulversată din cauza evenimentelor petrecute în carte, trebuie să recunosc că Aurelia Chircu m-a surprins cu o poveste destul de inedită și originală, fiind o combinație de historical romance și paranormal, cu o intrigă întortocheată, dar și cu o scriitură atipică care necesită o perioadă de acomodare. E drept că romanul prezintă amănunte de umplutură care încetinesc acțiunea, și că povestea se concentrează mai mult pe sentimentele personajelor, dar mă gândesc că, probabil, autoarea a vrut să ne facă părtași la bucuriile și, mai ales, la necazurile lor, să ne ajute într-un fel să înțelegem mai bine stările lor sufletești.

  Acțiunea romanului are loc în Italia napoleoniană, la începutul secolului al XIX-lea, într-o perioadă în care puterea nobilimii pălea în fața dominației străine, iar întreaga țară era îngrozită de jafurile înfăptuite de banda Darkstar, a cărei căpetenie ducea o luptă personală în vânătoarea de simpatizanți ai revoluției.

 

,,Marchizul de Rosanverno era la curent cu jafurile bandei care îngrozise nobilimea italiană, dar nu se temea. El știa că bandiții nu-și pierdeau timpul cu oricine, ci doar cu aceia care aveau simpatii pentru revoluționari și îşi puneau averea la dispoziția lor. Iar Enrico, fiul lui Osvaldo Rosanverno, care și-ar fi dat viața oricând pentru împărat, nu putea decât să-i urmeze părintelui său și atunci nu avea motiv să se sperie.”

  Povestea îi are în centrul atenției pe Enrico, fiul marchizului de Rosanverno, și pe soția acestuia, Roxana. Cei doi trăiesc modest, într-un mic castel, cu doar cinci-şase servitori, asemeni unor mici nobili, lucru ce-i discreditează mult în fața înaltei societății. Căsătoria lor a fost aranjată, așa cum se proceda în acele vremuri, dar au ajuns cu timpul să se împrietenească și să aibă o căsnicie bazată pe încredere și respect. Însă toată strădania lor s-a dus pe apa sâmbetei din momentul în care ,,febra produsă de scarlatină le-au răpit îngerașii de doi, respectiv trei anişori, la distanță de numai două luni. O altă sarcină, la un an după moartea lor se oprise în evoluție abia la şase săptămâni”. De atunci Roxana nu a mai rămas însărcinată, spre nemulțumirea atât a soțului, cât și a socrului ei, care își doreau un moștenitor.

  ,,- Avem nevoie de un copil, spuse el, cu tristețe. Gândeşte-te că tata așteaptă un moștenitor sănătos de la noi. Alessandro și Raffaela au fost fragili, prea fragili ca să poată supraviețui. Şi au plecat singuri, când a venit clipa cea rea, fiindcă noi nu le-am stat alături. Îți aminteşti?”

  Între ei a intervenit răceala. Din prieteni nedespărțiți și soți iubitori, au devenit doi străini. Viața pe care o duc acum li se pare un chin, oricât s-ar strădui să mențină căsnicia pe linia de plutire. Dacă înainte își petreceau timpul împreună, acum îl petrec cu alții. Enrico preferă să-și petreacă timpul cu Vallo, un prieten apropiat, decât cu soția. La rândul ei, Roxana găsește în persoana noului grădinar, Stefano, un bun confident și sfătuitor.

,,Iubirea lui pentru Roxana era curată și fericirea ei ar fi fost și a lui. Deşi o iubea cu adevărat, de când o cunoscuse la hanul unde ea poposise cu marchizul, în noaptea aceea furtunoasă, nu voia să-i insufle o dragoste adulteră și credea că femeia nu ar fi cedat în fața nimănui. De altfel, totul era în mintea lui, cu ea nu vorbise niciodată despre sentimente sau despre persoana sa. Era dispus să primească de la ea orice, un zâmbet, o laudă despre flori, totul ar fi fost minunat şi i-ar fi încălzit inima.”

  Enrico știe de grădinar, dar nu a avut ocazia să-l cunoască, fiindcă Stefano venea în zori, pe când stăpânul  își făcea toaleta şi pleca înainte de micul dejun. Dar el nu vedea în asta vreo pierdere, fiind destul de ocupat cu Vallo, un tânăr care lucrează la magazinul de amanet din centrul orașului, dar și slugă la un han.

  ,,De multe ori venise la magazin într-o stare proastă și plecase de acolo mult mai liniştit, fiindcă Valentino Renzi era un bun ascultător și stia să-ți schimbe dispoziția.

  Marchizul îşi dădea seama atunci că acel om îl cunoștea la fel de bine ca Roxana lui, căci nu ezitase să-i dezvăluie mare parte din gândurile şi trăirile sale.”

  Viața lor aparent normală ia o cu totul altă turnură din momentul în care sunt atacați de banda Darkstar pe când se întoarceau din vacanță. Enrico, cu toate că este lovit de tâlhari, își folosește puterile telekinetice ca să-și salveze soția de la viol, dar tocmai atunci își face apariția un grup de cinci călăreți, echipați pentru vânătoare, însoțiți de câini și hăitași. Printre ei se numără și contele Lucio Varesi, a cărei înfățișare ,,nu le spunea prea multe pentru moment, deși puteau să jure că-l mai văzuseră pe tânăr, însă gesturile sale le erau extrem de familiare. Aveau amândoi strania impresie că-l reîntâlneau și se lăsară fermecați de prezența lui, chiar dacă nu găseau o explicație logică pentru acea afinitate”. Niciunul dintre soți nu bănuiește jocul pe care  Lucio Varesi îl face de ceva timp cu ei. Dar, despre ce anume este vorba, și ce anume implică respectivul joc, vă las pe voi să descoperiți.

  ,,Taina marchizului” este genul acela de poveste care își stârnește un amalgam de emoții și sentimente, și te ține într-o permanentă stare de tensiune până la final. Este un roman historical romance pigmentat cu elemente de paranormal, intens, plin de intrigi politice, scene dramatice și momente emoționante. Trădări, minciuni, comploturi și rivalități.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți

Taina marchizului de Aurelia Chircu recenzie

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

7 COMMENTS

  1. O recenzie foarte faină, incitantă, care-ți stârnește o mulțime de emoții. Felicitări, Alina. ❤️ Mulțumesc mult pentru recomandare. Am și eu in plan sa citesc cartea.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.