Maestrul și Margarita de Mihail Bulgakov – Editura Rao - recenzie

Maestrul și Margarita, de Mihail Bulgakov – Editura Rao – recenzie

Maestrul și Margarita

Titlu original: Мастер и Маргарита

Autor: Mihail Bulgakov

Editura: Rao

Colecția: Rao Clasic

Anul: 2021

Număr pagini: 608

  Unii critici sunt de părere că „Maestrul și Margarita” este una dintre cele mai remarcabile opere literare ale secolului XX. Păstrând coordonatele romanului modern, dar folosind, în același timp forme inedite de expresie, Mihail Bulgakov reinterpretează mitul faustic în romanul „Maestrul și Margarita”, etalând un spațiu al conotațiilor, al metaforei, în care ideea pactului cu diavolul dezvăluie aspecte ale epocii, dar pe care le regăsim, cu siguranță, și în societatea actuală.

  Pentru cei care s-au întrebat de ce „Margarita” și nu „Margareta” – așa cum am fost obișnuiți în traducerile efectuate de-a lungul anilor, ei bine traducătoarea Antoaneta Olteanu explică:

  „În prezenta ediție am procedat la unificarea tuturor formelor numelor rusești întâlnite în roman, inclusiv cel al protagonistei, începând cu titlul, conform normelor, privind transcrierea alfabetului chirilic (vezi Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a V-a, Univers Enciclopedic, București, 1995, p.42) și potrivit normelor de redare a numelor rusești în limba română (Vasili, și nu Vasile, Aleksandr, și nu Alexandru etc.) Margarete a lui Goethe este la Bulgakov Margarita. Sperăm că această versiune a titlului se va impune în timp, precum în cazul „mușchetarilor” redeveniți, corect, Cei trei muschetari.”

Odată clarificată această problemă, să trecem la acțiune!

  Ne aflăm în Moscova anilor 1930. Orașul este bulversat de câteva personaje pline de mister și cu un soi de gravă agresivitate. Nu e nevoie de foarte mult timp pentru a destabiliza ușoara liniște a Moscovei… așadar, totul ia forma unui haos neînțeles: lumea artistică devine un spațiu al polemicilor, al revărsărilor de furii și nici oamenii simpli nu sunt scutiți de efectele acestui uragan emotional, nimic nu mai pare să fie așa cum era înainte, de parcă Diavolul ar fi coborât printre cei vii și s-ar fi distrat copios tulburând apele.

  Se pare că totul pornește de la o discuție filosofică, între două personaje care nu cred în existența lui Dumnezeu, asortându-se astfel la culoarea Rusiei staliniste din acea perioadă. Alexandrovici Berlioz, redactor-șef al unei reviste literar-artistice și președinte al asociației Massolit are o discuție cu poetul Ivan Nikolaevici Ponîrev. Astfel, într-un parc din centrul Moscovei, cei doi se întreabă dacă Iisus a existat sau a fost doar un mit inventat de către omenire. Pe fundalul acestei profunde analize, se insinuează un personaj ciudat care emite fel de fel de profeții și – cu un farmec deosebit – povestește întâmplări cu personaje biblice.

  „Dar uite ce întrebare mă neliniștește pe mine: dacă Dumnezeu nu există, atunci, vă întreb, cine guvernează viața oamenilor și, în general toată ordinea de pe pământ?

  -Omul singur guvernează, se grăbi să răspundă supărat Bezdomnîi la întrebarea aceasta, trebuie să recunoaștem, nu foarte clară.

  -Dați-mi voie, obiectă blând necunoscutul, pentru a guverna, trebuie, cum, necum, să ai un plan precis, măcar pentru un termen cât de cât onorabil. Dați-mi voie însă să vă întreb cum poate oare să guverneze omul, dacă el nu numai că nu e în stare de a face un plan măcar pentru un termen ridicol de scurt, de, să zicem, vreo mie de ani, dar nu poate garanta nici măcar în privința propriei sale zile de mâine?”.

Citind aceste replici, nu poți să ignori similitudinile cu circumstanțele actuale, nu-i așa?

  După această scenă, planurile narative se amplifică, firul epic despărțindu-se în etalări spațio-temporale fluctuante. Astfel, din Moscova anilor 1930, cititorul este transpus în zilele lui Pilat din Pont, în vremea în care are loc judecata și crucificarea lui Iisus. Aceste fragmente mi-au amintit de cartea lui Éric-Emmanuel Schmitt, Evanghelia după Pilat, unde frământările lui Pilat m-au făcut să-mi schimb perspectiva asupra acestui personaj biblic. La fel ca în „Evanghelia după Pilat”, și în cartea lui Bulgakov, vedem mai mult latura umană a lui Iisus, în detrimentul naturii dumnezeiești, fără ca aceasta din urmă să fie exclusă în totalitate.

  Moscova este ocupată în sensul propriu de un haos cu accente grotești, un fel de tragi-comedie în care apar personaje fantastice, care sunt destul de natural asimilate, mai ales în circumstanțele generale ieșite din firesc. La Teatrul de Varietăți au loc întâmplări care depășesc limita iluzionismului. În cadrul spectacolelor, sunt dezvăluite aspecte intime din viața unor spectatori, totul pare să ia turnura unei nebunii inexplicabile. Dispar personalități ale urbei, iar spitalele încep să sesizeze o îngrijorătoare creștere a cazurilor de nebunie.

  Din acest punct, cartea începe să dezvăluie o simbolistică amplă, de natură religioasă. În eterna luptă dintre bine și rău, autorul reliefează natura umană cu plusurile și minusurile sale, cu uitările sale nejustificate, cu atașamentul de material, cu ruperea voită de divinitate. Fiecare personaj al lui Bulgakov reprezintă o punte de legătură dintre caracterul uman real și etalonul moral, trasând astfel linii din situația prezentă, către trecutul biblic, unificând totul într-o lume care seamănă cu un circ, unde spectatorii devin și personaje, râd și plâng, descoperindu-și fricile, viciile, neputințele. E o lume colorată, însă ale cărei culori trasează un curcubeu fatidic, în care fiecare acțiune are un corespondent în trecut și în viitor, într-o perpetuă încercare de înălțare a ființei umane.

  Deasemenea, este etalată natura duală a omului, ideea potrivit căreia acesta se poate îndoi în funcție de situație, poate acționa oricând renunțând la principii pentru a-și îndeplini scopuri mici, care satisfac ego-ul. Astfel, pe Margarita o vedem în rolul femeii cu o conduită morală impecabilă, dar și în cel al omului care coboară suficient de jos încât să negocieze cu diavolul, renunțând la anumite valori.  Despre celebra Margarita, despre profesorul Woland, motanul Behemoth, asasinul Azazello, Abadonna și vrăjitoarea Hella, veți afla pătrunzând în labirintul alegoric creat de către Bulgakov.

  Ce găsesc fascinant la „Maestrul și Margarita” este faptul că textul a fost analizat de-a lungul vremii de sute de critici literari și încă i se mai găsesc noi înțelesuri și astăzi. Se spune despre „Maestrul și Margarita” că ar fi fost interzis de către cenzura stalinistă în anii 1930. Mihail Bulgakov, scriitor de origine ucraineană, și-a dedicat zece ani din viață scrierii acestui roman, însă apoi manuscrisul ar fi ajuns pradă flăcărilor. 26 de ani mai târziu, cartea vede lumina tiparului, după ce scriitorul spune că o știe pe de rost.

  Cu un plan narativ complex, autorul construiește o alegorie a pervertirii morale, satirizând astfel ateismul care cuprinsese Rusia anilor 1930.  Astfel, Rusia stalinistă devine un spațiu de desfășurare ale celor mai întunecate și josnice hibe, fie că acestea au vizat aspectul lumii politice, literare sau au surprins crâmpeie din viața omului simplu. Inspirat atât de o realitate crudă, cât și de o lume fantastică, Bulgakov își atrage critici din lumea literară, fiind denunțat în repetate rânduri de către Asociația Scriitorilor din Rusia pentru ideile sale reacționare. Nici lumea politică a vremii nu rămâne indiferentă la opera sa, aceasta fiind, pe cât de apreciată, pe atât de interzisă. După ce a fost publicată în variantă cenzurată la Moskova, apoi în varianta completă la Paris, prima ediție completă a văzut lumina tiparului rusesc abia în 1973.

  „Manuscrisele nu ard” este una dintre replicile cele mai simple din această carte, dar este plină cu înțelesuri și semnificații profunde, făcând referire la faptul că, în ciuda piedicilor și a circumstanțelor potrivnice, cartea aceasta a fost menită să ajungă în mâinile cititorilor din întreaga lume, pentru ca adevărul să fie dezvăluit, fie și sub formă alegorică.

Iată câteva citate:

„-Donna mea diamantină, de data aceasta vă rog să fiți mai chibzuită! Că altfel Fortuna poate să dispară!

-Vreau ca acum, chiar în momentul acesta, să-mi fie înapoiat iubitul, Maestrul, spuse Margarita și fața îi fu schimonosită de un spasm.

  În momentul acesta în cameră se stârni vântul, astfel încât flăcările lumânărilor din candelabru se culcară, draperia grea de la fereastră se trase la o parte, fereastra se deschise și în înalt, sus, se văzu o lună plină, dar nu de zori, ci de miezul nopții.”

  Recomand cartea celor care vor să descopere o lectură profundă, celor care apreciază operele literare complexe, generatoare de introspecții și lungi cugetări.

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

6 COMMENTS

    • Da, este un roman impresionant. A fost o experiență minunată să-l recitesc.
      Mulțumesc, Arci!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.