Misterele templului – Dănuț Ungureanu, Marian Truță – recenzie
Misterele templului – Dănuț Ungureanu, Marian Truță – recenzie
Titlu: Misterele templului
Autori: Dănuț Ungureanu, Marian Truță
Editura Crime Scene Press
Anul apariției: 2024
Număr de pagini: 272
Al doilea volum din seria Gladius
“Întâmplări senzaționale se adaugă celor ce alcătuiesc viața fostului soldat Marcus Caeso Tullius, în lumea romană a primului veac după Hristos. Războinicul de odinioară e prins în capcanele unei intrigi care amenință încă o dată liniștea Imperiului.
Istorie fascinantă, presărată din belșug cu surprize și mistere. Istorie plină de suspans, în pitorescul unei lumi de mult apuse.”
Așa este !!!
Întâlnim în acest al doilea volum din Seria Gladius multe personaje cunoscute deja. În primul rând pe Marcus Caeso Tullius Gladius alături de prietenii sau dușmanii săi, care ne conduc într-o nouă aventură.
Marcus Caeso Tullius Gladius se gândise după povestea salvării Imperiului și a conducătorului lui să renunțe la armată, fiind și șchiop de un picior, să se ocupe de agricultură la mica fermă pe care o moștenise.
Dar împăratul avea pentru el alte planuri. Recunoscând că-l salvase atunci pe tatăl lui Vespasian, Titus, fiul cel mare, acum împărat, îi dă lui Gladius titlul de “evocatus augusti” – dat veteranilor care s-au remarcat în cariera militară. Cei care aveau acest titlu se bucurau nu doar de recunoașterea Statului, dar și de stipendii mai mari și de conducerea unei cohorte sau centurii. Gladius acceptă, gândindu-se că în patru ani va aduna niște bani care-l vor ajuta la modernizarea fermei.
Alege să fie comandantul gărzii Templului lui Mercur din Ostia, unde îl cunoștea deja pe marele preot. Mai marele Templului era Kryton Ptolomaios – “princeps sacerdotum”, și avea în subordine un adjunct Camillus, cinci preoți și cinci novici.
În acele zile Kryton era preocupat să pună la adăpost cărți și manuscrise de orice urgie ar fi putut veni. Îi cere lui Gladius să-l ajute și să țină totul secret. Kryton duce manuscrise la diferite persoane din Roma, nici măcar Gladius nu știa cine erau.
Dar într-o dimineață, când urmau să ducă un transport de cărți, Kryton este găsit mort în camera lui. Timon Varus – șeful Cohortei urbane preia cercetările, susținând că bătrânul a făcut infarct. Dar Gladius vede o urmă de ac pe mâna mortului și-și dă seama că a fost ucis. Îi cere lui Tiberius Sabinus, adjunctul lui să confiște toată gheața de la negustorii de pește, ca să poată conserva cadavrul, până la sosirea de la Roma a lui Atticus Bura, un chirurg în care avea deplină încredere. Îi legau anii petrecuți în cohortă, pe câmpurile de luptă, chiar petrecerile în cârciumi.
Apoi începe cercetările obstrucţionat la fiecare pas de Timon Varus. Era între ei o rivalitate veche, mascată de zâmbete și vorbe bune. Acesta hotărâse deja că vinovați sunt creștinii, și-o acuză pe Petronia, tânăra slujnică a preotului. Suntem în perioada când creștinii erau învinuiți de orice, mai ales că se închinau unui singur zeu, că erau calmi și luminoși în credința și convingerile lor.
Dar Gladius e nedumerit de spusele lui Camillus, care susținea că preotul îi ceruse să-i facă dimineață o fiertură de mac, și i-o adusese în vasul etrusc.
Dar de ce să bea dimineața un somnifer când el se pregătea să plece la drum cu Gladius? Și unde dispăruse vasul etrusc?
Gladius îi cere Silviei, patroana bordelului, o prietenă veche a lui, să-l pună în legătură cu un creștin. Așa o reîntâlneşte pe Aelia Agrippa, fata verișoarei lui Drussila. Aelia va fi cea care va desluși manuscrisul găsit de Gladius pe masa preotului. Manuscrisul era scris codificat, părea un limbaj necunoscut, de aceea nimeni nu crezuse că e important.
Erupția vulcanului de pe Muntele Vezuviu, nenorocirea de la Pompei, îl aduce pe Titus, împăratul, care voia să ajute supraviețuitorii. Acesta se oprește la Templu, stă de vorba cu Gladius, cerându-i să cerceteze în numele lui, și-l lasă pe libertul Palas Flavius acolo ca ajutor.
Dar oare îl lăsase ca ajutor sau ca să-l țină sub observație pe Gladius? Voia oare împăratul să se afle adevărul sau…?
Vom vedea!
Cert e că Gladius se va folosi de ajutorul libertului pentru a o scoate pe Petronia din mâinile lui Timon Varus, care căuta neapărat un vinovat, adevărat sau nu, și puțin îi păsa cine era acesta.
Apoi Gladius pune la cale cu ajutorul prietenilor lui Atticus, Silvia și Aelia, o farsă al cărei destinatar este Camillus. Acesta este atât de speriat încât cedează, și-i mărturisește lui Gladius partea lui de vină în moartea lui Kryton.
Cuvintele unui soldat din pază, găsirea vasului etrusc, descifrarea documentului și povestea Aelei despre prietenia ei și a altor nume importante cu preotul, îl fac să plece la Roma. Acolo punând lucrurile cap la cap împreună cu povestea spusă de Titus, despre năzbâtiile lui din tinerețe, care-l bântuie și acum, își dă seama de tot scenariul.
Gladius se hotărăște să păstreze secretul împăratului, care se schimbase mult de atunci și era un cârmuitor bun, dar în același timp să găsească și să pedepsească vinovatul, mai ales că între timp este ucis și Camillus.
Pe drum către Ostia este din nou atacat și aproape ucis de adjunctul lui, care făcea parte din complot. Deci conspirația era mult mai extinsă decât crezuse inițial, deși mulți erau convinși că fac lucrurile pentru binele Imperiului.
Va reuși să răzbată? Va găsi și pedepsi vinovații? Ce se întâmplă cu Petronia? Dar cu celelalte personaje? Ce se întâmplă cu Gladius?
Povestea este relatată de Gladius, dar în paralel cu fragmente scrise de Atticus și Aemilius Alba, care comentează faptele expuse de el.
Locurile din roman (drumuri, hanuri, sate) și obiceiurile romanilor, descrise cu acuratețe de autori, te determină să te identifici și mai mult cu epoca și personajele ei. Iar Gladius este nu numai un personaj pitoresc, dar și un investigator de excepție, care știe să urmărească indiciile, faptele, motivațiile și-n final să găsească vinovații acolo unde nu te aștepți. Romanul este scris într-un ritm alert, dar și amuzant, dovedind că și în acele vremuri pot fi identificate povești polițiste.
De altfel George Arion spune: „Încă un roman care demonstrează că poveștile cu criminali și anchetatori au fost actuale în toate timpurile.”
Iar Stelian Țurlea apreciază: „Un roman poliţist la fel de captivant, suculent, viu de parcă s-ar petrece în zilele noastre. Fără nimic din ingredientele care iau minţile astăzi, dar cu toate acelea care ne ţin absorbiţi în lectură până la ultima filă. Pe deasupra, foarte bine scris, unul dintre cele mai reuşite pe care le-am citit în ultima vreme.”
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Misterele templului
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
