Năluci Flămânde – Kevin Jared Hosein – recenzie

Titlu: Năluci Flămânde

Autor: Kevin Jared Hosein

Editura Trei

București 2025

Nr. pagini – 461

   Ce se poate întâmpla când sfidezi soarta și tânjești după o viață care nu ți se cuvine?

   Kevin Jared Hosein, autorul în vârstă de 41 de ani care locuiește în insulele Caraibe, s-a asigurat că ne creează cadrul potrivit pentru a descoperi acest lucru, jonglând cu câteva povești ademenitoare ce se întrepătrund până la declanșarea unui delicios dezastru și care tatonează ideea că este indicat să fim atenți ce ne dorim de la viață, căci riscăm să ne trezim într-un scenariu complet diferit de ceea ce ne imaginam la început.

   Pașii ne sunt purtați prin peisajul sălbatic, dar luxuriant al Trinidadului anilor 1940. 

  Pe culmea dealului cu cea mai frumoasă priveliște, se ridică casa celei mai înstărite familii din zona – Dalton și Marlee Changoor. El, un adult trecut de prima tinerețe, excentric, temut și chinuit de o boală psihică care pare să se accentueze, dar pe care locuitorii o pun pe seama influenței spiritelor și a vrăjilor cu care se luptă un suflet chinuit, ea – o fată săracă, salvată din mrejele unui bordel local și emancipată cu prețul unui abuz emoțional la care este supusă constant.

“Marlee se măritase cu Dalton știind că e nițel smintit – dar starea lui se înrăutăţise semnificativ în ultimii cinci ani. Paranoia, demență, monomanie – nici ea nu știa cum s-o descrie. Avea încăperi care gemeau de teancuri de ziare, reviste și cutii cu tot felul de publicații efemere. Făcea crize de furie la cea mai slabă aluzie că s-ar putea face curățenie în camerele acelea. Casa însăși era ghiveci de obiecte străine coloniale și postcoloniale antebelice, drăguţe, aurii, roșii și scânteietoare. Erau butucănoase și dezgustătoare, exact ca el.”

  Cei trei fermieri de nădejde pe care familia Changoor se bazează pentru a ține lucrurile în ordine la fermă sunt Hans, Robinson și Baig. Personalități diferite, ghidate de busole morale diferite, cele trei personaje urmăresc în fapt un singur lucru – să poată oferi propriilor lor familii un trai mai bun.

  Când Dalton Changoor pleacă de acasă și nu mai revine, Marlee se vede nevoită să ascundă faptul că nu are nici cea mai mică idee unde se află soțul său pentru a evita să fie prădată sau agresată în propria casă. Biletele de amenințare pe care le primește ulterior însoțite de fiecare dată de uciderea brutală a unuia dintre câinii stăpânului fermei, o determină pe Marlee să ceară ajutorul lui Hans, fermierul de care se simte atrasă sexual și pe care știe că îl poate manipula  ușor. Propunerea făcută lui Hans de a locui la fermă pe perioada nopții pentru a-și proteja stăpâna, declanșează o ruptură în familia săracă, lăsată în urmă, care speră că acest sacrificiu se va concretiza într-o sumă de bani cu care să își permită cumpărarea unei bucați de teren unde să își poată construi o casă.

“Gândurile i s-au întors iar la Hans, la purtarea lui din seara aceea. La faptul că nu rămăsese să mănânce. Că nu o consultase înainte să accepte oferta doamnei Changoor. De ce o ținuse secretă față de ea atât de multe zile, așa cum recunoscuse? Totuși era un sacrificiu făcut de Hans pentru speranța unei case în Bell Village. Shweta ar fi trebuit să fie fericită. Însă îi stăruia în suflet groaza că acolo, în adâncul bărbatului ei, se afla un animal necunoscut. Așa cum fusese și în fratele ei. Detesta acest gen de sentimente. Absența lui era ca un blestem otrăvit. Ce făcea? Era în siguranţă? Se gândea la ea şi la Krishna?”

  Shweta este o soție bună pentru Hans, deși pierderea fiicei mai mici a determinat un blocaj în relaționarea cu acesta, iar Krishna, băiatul de treisprezece ani, este un copil confuz și atras de ideea de a se alătura unei mici bande locale care să îi ofere validarea pe care tatăl său este prea ocupat să i-o dea.

“La scoală nu avea prieteni. Era cel mai mare din clasa lui, fiindcă începuse târziu. Un mic grup de colegi îi întorseseră și pe ceilalți împotriva lui, când le dăduse păduchi fetelor. Era pisat neîncetat, necăjit până la nebunie ca un țiuit tot mai strident. Duseseră vorba că încă locuia la barăci pentru că bunicul lui iubise romul mai mult decât îşi iubise copiii. Că nimeni din familia lui nu-și putea spune numele pe litere. Că niciunul din ei nu putea socoti fără să-și folosească degetele de la mâini și de la picioare.

Spuseseră în clasă că el bea apă din balta unde se ușurau caprele. Că păianjenii îşi făcuseră pânză în mâncarea lui și gândacii îi intrau noaptea în nări. Că puțea a sămânța lui taică-său pentru că taică-său i-o trăgea maică-sii în faţa lui – și că el visa cu ochii deschiși să li se alăture. Îi era greu să auda toate lucrurile alea – mai ales că unele dintre ele erau adevărate.”

  Timpul petrecut la ferma Changoor sădește în inima lui Hans ideea că ar putea să obțină în viață tot ce consideră că merită și tot ce nu va putea avea indiferent de efortul pe care îl va depune, din cauza condiției sale mizerabile și a sărăciei în care este condamnat să trăiască. În paralel începe să își critice soția care tinde să ceară de la el mai multă atenție și își abandonează fiul a cărui prezență pare să îi reamintească constant că locul lui nu este acolo. 

  Când adevărul legat de dispariția lui Dalton iese la iveală, Marlee alege să mintă pentru a-și continua viața boemă pe care și-a clădit-o, iar Hans este prins între două lumi și indiferent de alegerea pe care o face, lucrurile se vor sfârși prost.

“Nu voia să aducă vorba de asta, nu voia să se mai gândească la aşa ceva. Se simțea mizerabil, gelos și jalnic când se gândea la toată situația. Oricum ce rost avea?

Ei nu-i plăceau decât băieții care ar fi putut-o scoate din baracă. Care s-o farmece și s-o îmbrace în visuri. Nu era deloc diferită de tatăl lui. Pentru acești oameni nu conta nimic în afară de ei.

Cu toate astea, era o mică parte din el care se întreba dacă nu cumva se înșală. Dacă nu cumva exista o cale de a transcende trupul, de a sări într-o altă viață si de-a o trăi din plin. Poate că mai era și altceva în miscarea cameleonică a tatălui său. Poate că se săturase să fie ocărât și prost tratat de lume. Să îngenuncheze în faţa directorilor de școalã și a sergenților de la birouri. Să treacă murdar printr-o lume care echivala curăţenia cu dumnezeirea. Poate că era ceva care se tot adăugase în timp, mai mare decât suma părţilor. Sau poate că fusese ceva spontan. Totuși exista o idee mică de tot, care-l zgândărea pe Krishna ca un buboi în obraz, anume că-l subestimase pe tatăl lui.”

  Cum poți alege între ceea ce îți cere inima și ce îți șoptește conștiința că trebuie făcut? Ce ești dispus să sacrifici pentru a reuși în viață?

  O carte pe care mi-am dorit să o termin pentru a contempla proporția dezastrului iscat și dacă personajele implicate realizează, măcar în ultimul ceas, care au fost deciziile care i-au îngropat de vii într-o realitate ce nu mai are nimic de-a face cu visele plăpânde care le ofereau speranța de a continua. 

Cartea este disponibilă pentru comandă pe libris.ro