Nu mai vreau să fiu sărac de Andrei Chira – recenzie

Nu vreau să mai fiu sărac, de Andrei Chira – recenzie

Titlu: Nu vreau să mai fiu sărac

Autor: Andrei Chira

Anul: 2021

Număr pagini: 173

  Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni sunt săraci și alții sunt atât de bogați, încât nu mai au habar de cifrele din cont? Sigur că te-ai întrebat…

  Ai întâlnit – cu siguranță – măcar un om bogat care a pornit de jos și ți-a povestit despre traiectoria sa plină de evenimente, despre etapele prin care a trecut, despre blocajele pe care le-a întâmpinat… așa cum, probabil că ai întâlnit și un om sărac, dar foarte munictor, un om care reușește cu greu să supraviețuiască într-o lume pe care o crede ostilă.

  Ce creează un astfel de dezechilibru în lume… ce determină dobândirea statutului de sărac și de bogat? Ce mecanisme de gândire au bogații? Dar săracii? Și… până la urmă… ce înseamnă să fii sărac sau bogat?

Sunt întrebări pe care, fără îndoială, ți le-ai pus și tu.

  Realitatea noastră este determninată de gândurile noastre. Asta spun cărțile de dezvoltare personală, atât de multe și atât de diversificate în ultima vreme. Doar că… practicând gândirea pozitivă fără acțiune, e ca și cum ai face frecție unui picior de lemn.

  Cartea despre care o să vă vorbesc astăzi e o poveste reală prin care cineva s-a dezvoltat apelând la metodele pe care conștiința sa le-a considerat viabile în circumstanțele pe care le-a trăit. Recunosc faptul că am judecat cartea după titlu, crezând că va fi doar o carte clișeică, cu etalarea rețetei perfecte de îmbogățire. Nu a fost așa. Cartea este povestea autentică a unei reușite, iar când spun „autentică” am în vedere aspectele reale ale unei reușite în condiții de presiune socială.

  Să-l cunoaștem, așadar, pe autorul acestei cărți, Andrei Chira. Iată ce scrie el însuși pe blogul personal, https://andreichira.ro/ :

Mă numesc Andrei Chira, născut pe 7 iulie 1979 în Bacău, România.

Am făcut liceul Gheorghe Vrânceanu, secția Matematică-Fizică, apoi am urmat Contabilitate și Informatică de Gestiune la Universitatea din Bacău.

În timpul liceului descărcam camioane cu materiale de construcții împreună cu un prieten pentru bani de suc.

În timpul facultății (anul 1) am lucrat ca ajutor de revizor contabil, făceam inventare la Alimentara. Visam și noaptea că număram pachete de biscuiti și eugenii.

Începând din anul 3 (2001) am lucrat ca administrator de rețea la un videochat. Am avut acces la internet de mare viteză într-o perioadă în care nu avea multă lume internet și am învățat multe din această experiență.

După terminarea facultății am plecat în Italia la muncă, la fel ca majoritatea tinerilor din generația mea.

A fost perioada care m-a marcat cel mai mult și care m-a maturizat.

Întors în Romania după 8 luni, m-am simțit ca născut a 2-a oară. Mai puternic, mai încrezător în forțele proprii, concentrat mai mult pe acțiune.

Mi-am jurat că n-o să mai fiu niciodată sărac.”

  Citind fiecare etapă din traiectoria pe care Andrei Chira a descris-o, am înțeles că există oameni care descoperă forța de a merge mai departe în circumstanțe ostile sau poate că tocmai aceste circumstanțe sunt cele care declanșează forța de luptător, de căutător al acelor mai bune soluții pentru ca viața să corespundă cu visele noastre.

  În fiecare clipă, spun filosofii, avem oportunitatea de a alege, creionând noi înșine o linie sau alta de destin, în funcție de doza de înțelepciune și curaj pe care le-am avut în momentul deciziei.

  De multe ori, poveștile pe care le-am ascultat despre oamenii plecați peste hotare în căutarea unui trai mai bun, poartă alura unor relatări triste. Nici experiența lui Andrei Chira în Italia nu este una veselă, însă ceea ce a trăit acolo va constitui, cu siguranță, un element definitoriu pentru continuarea traiectoriei sale. A fost, cu alte cuvinte, un punct decisiv, un moment de cotitură menit să zdruncine vechile tipare de gândire și să le înlocuiască cu altele noi.

  Nu e ușor să părăsești zona caldă de confort, alcătuită din credințe care s-au acumulat din generație în generație, nu e ușor să spargi tiparele, mai ales atunci când ele îți sunt bine înrădăcinate în creier, însă atunci când acest lucru se întâmplă, are loc adevărata schimbare în viață.

  „Nu vreau să mai fiu sărac” este gândul care s-a insinuat în mintea autorului atunci când acțiunile sale nu erau în concordanță cu realele abilități intelectuale ale autorului, acesta descoperind că dincolo de ceea ce viața ne oferă, există mereu posibilitatea ca noi înșine să creionăm linii de destin care să ne fie favorabile.

  Pentru cei care cred în rețete miraculoase despre cum să te îmbogățești peste noapte, poate privind la cerul înstelat, această carte nu e despre miracole. E o carte despre a gândi dincolo de limite, a avea o perspectivă amplă, a manifesta mereu dorința de a implicare în acțiune, a transforma pasiunea în sursă de venit.

  Poate că vă întrebați dacă autorul – pentru că tot s-a săturat să fie sărac – este acum bogat. Ei bine, a face din pasiune o muncă din care să poți trăi, a fi mulțumit și împlinit cu ceea ce faci, acestea sunt, cu siguranță, elemente care pot fi considerate bogății.

  Recomand cartea atât celor care mai stagnează în tiparul „nu pot”, cât și celor care au îndrăznit să se autodepășească.

Iată câteva citate:

  „Poți să trăiești din muzică dacă asta îți dorești cu adevărat și fără să ajungi la nivelul lui Mozart. Snoop Dogg nu e Mozart, dar se descurcă binișor din muzică. Nici Andreea Bălan nu e Mozart, dar se descurcă și ea. În orice oraș mediu de provincie există cel puțin o sută de oameni care au treabă cu muzica: DJ, ingineri de sunet, formații de nunți.

Niciunii nu sunt Mozart și totuși se descurcă.”

Cred că multă lume caută în exterior idei de afaceri pentru că le este teamă de ce vor descoperi dacă se uită în interior. Le este teamă să afle că nu sunt buni la nimic în mod special. E o problemă pe care și noi am avut-o. Eu și Elena. Ne tot gândeam la ce afaceri online am putea să facem și ni se părea că nu știm să facem nimic.”

Nu am o viață perfectă, oricând aș putea găsi motive să fiu nemulțumit. Oricând aș putea privi viața printr-un filtru negativ. M-aș putea raporta la un reper greșit. Dar aleg să mă gândesc la ce mă face mulțumit.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

8 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.