Oameni în toată firea de Marie Aubert – Editura Paralela 45 – recenzie
Oameni în toată firea, de Marie Aubert – Editura Paralela 45 – recenzie
Oameni în toată firea
Autor: Marie Aubert
ficțiune fără frontiere
Editura Paralela 45
Pagini 128
Despre autoare
Marie Aubert ( n.1979) a debutat în 2016 cu Pot să vin la tine acasă?, o carte de proză scurtă ce a avut un succes uriaș în Norvegia, vânzând mai bine de 10 000 de exemplare. Romanul Oameni în toată firea(2019), foarte bine primit de criticii din zona scandinavă, a fost laureat al premiului Young People’s Critics’ Prize ( echivalentul Premiului Goncourt des lyceens în Norvegia) și nominalizat la Booksellers’ Prize. Autoarea locuiește în Oslo.
Când am ținut prima dată acest roman în mână am avut impresia că voi citi o carte de dezvoltare personală. Surprinzătoare povestea simplă pe care autoarea alege să o condenseze în puține pagini atingând multe probleme în jurul subiectului principal.
La vârsta de 40 de ani, Ida este o femeie singură. Căutând să fie omul perfect îți ratează șansa unei vieți de familie. Se hotărăște să-și congeleze ovulele pentru momentul în care va fi deplin convinsă că e pregătită să intre în rolul de mămică, cu sau fără un partener alături. Așteptând rezultatul analizelor, petrece puțin timp la cabana familiei alături de sora ei însărcinată, soțul ei, fiica acestuia sărbătorind-o pe mama lor, care s-a recăsătorit și trăiește fericită.
„ Mă simt tare energizată, cu toate că mi-e frig după plimbarea cu barca. Mă simt de parcă aș fi câștigat ceva. Dar, văzând cu Kristoffer îi mângâie părul lui Marthe și, în același timp, mama o apucă de talie, devin iar supărată și posomorâtă, stau cu funia în mână și urmează să andochez, urmează să fac un nod frumos, la care nu se uită nimeni, îmi vine să-i arunc ei funia, în schimb, să o arunc pe ea, toate acestea erau din vina ei. „
În această perioadă reflectă mult la viața de familie și este oarecum geloasă pe sora ei. Apar câteva certuri familiale, mici incidente și Ida își readuce aminte de copilărie.
În puține pagini, autoarea reușește să scoată în evidență diferența dintre două persoane, Ida și sora ei. Copilăria și felul în care fiecare alege fiecare cum să atragă atenția părinților asupra lor duce la construirea personalității cu care va îmbrățișa viața și problemele ei. Mi-a plăcut că personajul principal nu se plânge de situațiile întâlnite, acceptându-și deciziile și mergând mai departe. Conflictul interior e o meditație asupra societății și a felului cum și-a gestionat viața privată. Maturizată prea devreme urmează calea spre împlinirea profesională și distracție fără nici o obligație. Aflarea veștii că nu va mai putea face copii, fiind în compania familiei, o face să fie puțin frustrată, apoi doar cade într-o stare de acceptare.
Un roman care se citește ușor, o reflecție asupra timpului trecut și a momentului oportun de asumare a unor decizii. Mai târziu, câteodată, poate fi prea târziu.
Mi-a plăcut să petrec două seri în compania unei lecturi de calitate. Recomand!
Multumesc pentru impresii, Vero! :* Interesant subiect!
Cu drag
Interesant subiectul,multumim pentru recomandare.
Cu drag
Multumim pentru recomandare, Vero!
Plăcerea mea
Tentanta recenzie! 🙂 Multumim de recomandare, Vero! 🙂
Cu drag, Marius