O soacră, o pisică şi o eşarfă!
O soacră, o pisică şi o eşarfă!
Ne-am cunoscut în urmă cu șase luni, într-un moment când o relație era ultimul lucru la care mă așteptam: făcusem pană undeva, la ieșirea din Iași. Dintre toate mașinile care treceau pe șosea, cuiul acela a trebuit să intre în roata mea. Fiind o șoferiță responsabilă, am scos triunghiurile reflectorizante, am dat pe avarii și am început să fac semne celorlați șoferi, sperând că cineva își va face milă de o biată femeie la ananghie și o va ajuta. Spre disperarea mea, singurul efect al agitației a fost că m-au claxonat câțiva tiriști. Să desfac singură roata, nici vorbă! După jumătate de oră, timp în care m-am umplut de nervi, a oprit el, Dorin. Era în salopete de lucru, unsuros și bărbos – omul perfect pe care să mă descarc. A schimbat roata, mi-a recomandat o vulcanizare, la care am plecat fără măcar să-i mulțumesc omului pentru ajutor. Și a cui era vulcanizarea? A unsurosului, desigur! Așa, ca să mă fac de râs și mai mult. Am stat la povești și ne-am plăcut.
Iată-mă acum în situația nefericită în care trebuie să fac cunoștință cu ai lui. Din câte am aflat, maică-sa are mania curățeniei, e cochetă și-i place să aibă ultimul cuvânt. Asta mă îngrijorează puțin, căci vreau să fac impresie bună; de fapt, să nu par nici prea-prea, nici foarte-foarte… . Trebuie să am mare grijă cum mă voi îmbrăca. Suntem invitați la cină, peste trei zile. O fi ziua ei de naștere? Să îi cumpăr ceva sau să mă rezum la flori? Am ales să îi comand de pe Answear.ro o eșarfă. Dacă nu îi va plăcea culoarea, măcar va aprecia brandul. Am fost la coafor, mi-am vopsit părul într-o nuanță naturală, mi-am făcut manichiura (evident, în nuanțe „cuminți”).
Azi e ziua cea mare. Am mai avut asemenea emoții doar când s-au afișat rezultatele la bacalaureat. M-am machiat discret, mi-am strâns părul în coc, m-am îmbrăcat cu o rochie elegantă, cu un decolteu adânc în spate, asortată cu pantofi cu toc. Ținuta aceasta mă face să par mai înaltă și stilată. Astfel împopoțonată, parfumată și stresată, cu un buchet de flori într-o mână și eșarfa frumos ambalată în cealaltă, mă întâlnesc cu Dorin, care mă așteaptă deja de jumătate de oră în fața blocului. Îl văd cum ridică o sprânceană și se străduiește să nu pufnească în râs.
Dar tu unde mergi așa gătită? mă întreabă amuzat, studiindu-mă din cap până în picioare.
La mă-ta, îmi vine să-i răspund, dar mă rezum la un zâmbet stângaci.
Pe drum, el vorbește întruna, îmi povestește despre familia lui, despre casă, o pisică isterică și altele, dar eu nu-l mai pot auzi. Cum poate el să fie atât de relaxat, când eu mă dau de ceasul morții? Ca să mă liniștesc, mă imaginez pozând pentru un challenge cu premii garantate, #WeAreTheAnswear. Nu e cazul să-mi apară păr alb și riduri tocmai acum, când urmează să dau ochii pentru prima dată cu soacra.
Ajungem în fața unei case cu un singur nivel, peste al cărei gard nu se vede decât acoperișul. Curtea imensă e perfect curățată, iar bolta de viță de vie din fața casei nu mai are nicio frunză, chiar dacă încă e septembrie. Ferestrele strălucind la soare invită, parcă, păsările să se izbească în ele, iar în casă… În casă – un amestec de mirosuri: de spray de mobilă, detergent de covoare, odorizant de cameră. Deja simt că mi se face rău! Și apare ea! O femeie ușor supraponderală, vopsită blond, cu o dungă zdravănă de dermatograf la ochi ne întâmpină zâmbind afectat.
Bună! Ați văzut că am scăpat de căratul frunzelor din toamnă? Le-am tăiat pe toate, cu foarfecele! recunoaște, mândră de isprava proprie.
Nici nu știu cum să reacționez; să o felicit, ca să-i dau satisfacție sau să râd prostește! Îi înmânez florile și realizez că am uitat eșarfa în mașină. După câteva minute, în care se presupune că m-am acomodat, mă scuz și mă întorc la mașină, să iau cadoul. Sub bolta sărăcită de frunze, precum capul lui Smeagol din Stăpânul inelelor, simt o usturime pe spate și aud cum rochia mea face poc!, apoi se lărgește considerabil.
Pisica! Pisica isterică m-a atacat. Nu îndrăznesc să țip, însă fug înlăcrimată la mașină, unde constat dezastrul: în zona spatelui unde a aterizat pisica, se văd câteva dungi sângerii proaspete, iar rochia atârnă neputincioasă, cu fermoarul rupt. Îmi aduc aminte de toți sfinții bunicii și-ai bunicului, îmi vine să pornesc motorul și să fug în lume, însă îmi vine o idee. Cu degete nervoase, scot eșarfa din ambalaj, o rulez și mi-o pun în talie pe post de curea. Poftim cadou! Așa-ți trebuie, dacă vii fără echipament pe teren minat! Găsesc pe bancheta din spate geaca din jeans a lui Dorin, o îmbrac și îi suflec mânecile. Îmi scot agrafele din păr și le folosesc pe post de ace de siguranță, pentru a susține cureaua improvizată, iar părul desfăcut îl ciufulesc ușor cu mâna. Un retuș rapid al machiajului în oglinda retrovizoare și sunt ca nouă!
La apariția mea în noua ținută, soacra răsuflă ușurată. Hai, că îți stă mai bine așa, nu mai pari o înțepată de la oraș. Scoate-ți pantofii ăia și vino să mă ajuți să pun masa!
Nu a ieșit cum mi-am închipuit, dar… tot răul spre bine. Am găsit un truc de moment care să mă scoată din încurcătură și-am reușit să mă fac plăcută de mama lui Dorin. Câteodată, o soluție inopinată se dovedește cea mai bună. Există infinite posibilități de a testa moda sau articolele vestimentare, iar Answear.ro le premiază cu vouchere și carduri cadou, în challenge-ul despre care vorbeam mai sus. Particip și eu cu marea aventură pisicească. Sper, însă, că voi câștiga acel superb Fiat 500. Dacă aș face pană cu el, câți mi-ar sări oare în ajutor?
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2017. Proba 15
Sursa foto: answear.ro
„- Unde mergi asa gatita?
– La ma-ta!” :)))))))))))))))
Frumos articol, idee ingenioasa de a iesi din incurcatura.
:))))
Complet de acord cu Sorina 🙂 Un articol ingenios și extrem de simpatic!
Felicitări 😀
Trebuie sa recunoastem ca noi, femeile, mereu gasim o solutie de rezerva, un as in maneca.
O poveste de nota 10. Answear te-a salvat cand erai la ananghie.
Succes in competitie si cu putin noroc, sa castigi inclusiv masina.
Esarfa la nevoie se cunoaste. Ai salvat imaginea cu un truc rapid.
Imi place si mie sa improvizez in materie de vestimentatie.
Nu stii niciodata la ce poate folosi o esarfa :). Poate de-aia imi plac mie asa mult.
O super poveste! Ai nevoie de perspicacitate ca să poți intui instant rezolvările la astfel de probleme inedite.
Si eu am nevoie de o esarfă. Voi răsfoi si eu site-ul!
O esarfa poate deveni fusta, bluza, turban, curea si, de ce nu, rochie. Ador esarfele supradimensionate!
Cred că toți avem în dulap măcar o pereche de pantaloni scurți obținuți cu ajutorul unui foarfece 🙂 Când eram copil, blugii purtați în sezonul rece sufereau transformări majore la venirea verii. Țin minte prima mea pereche de blugi uzați… Atâta i-am frecat cu piatra ponce, să ajungă la gradul de uzură dorit… Sau cum îmi făceam rost de elastice de păr din ciorapi vechi…
Poți sa faci semn ținând o eșarfă ochioasă în mana, sa vezi ce repede sare cineva în ajutor . Esarfa salvatoare 😉 O s-o caut și eu pe answear.ro
Frumos articol, mult succes!
O super poveste! Ce incurcatura, cat suspans!
Mult noroc! sa fie cu succes!
Mi-a placut articolul tau!