Picătura chinezească de Lucian Dragoş Bogdan-Tritonic

Picătura chinezească de Lucian Dragoş Bogdan-Tritonic-recenzie

Picătura chinezească

Autor Lucian Dragoş Bogdan

Editura Tritonic

Număr pagini: 221

 Lucian-Dragoş Bogdan (n. 16 iulie 1975, Alba Iulia), a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. În prezent este educator şi coordonator la Centrul de recuperare pentru copii cu dizabilităţi multiple Alba Iulia şi administrator al unei firme. Locuieşte în Alba Iulia. A debutat în 1991, în nr. 17 al ziarului Alba Forum cu povestirea „Triunghiul Bermudelor”. A mai publicat în Argos, CPSF Anticipaţia, Discobolul, EgoPHobia, Ficţiuni.ro, Galileo, Gazeta SF, Helion, Helion Online, Jurnalul de imagine, Luceafărul, Lumi Virtuale, Nautilus. Este prezent în Almanahul Anticipaţia 2016 şi în antologiile Argos Doi, Dincolo de orizont şi Exit. Povestiri de dincolo. În anul 2015 a primit premiul RomCon pentru cea mai bună povestire SF a anului 2014 („Dincolo de orizont”) şi premiul I la a XXX-a ediţie a Concursului Naţional de Proză Scurtă Helion („Doar atât: scriu”). Povestiri publicate în volumele: ”Domino”, ”Domino 2-Misterele Rasnovului, ”Exit Plus-povestiri de dincolo, ”Noir de Bucureșți”, ”Schițe de iubire”-antologie romance. Împreună cu Teodora Matei: ”Un străin în regatul Assert”, ”Sindromul Charlotte.”, ”Maya”, ”Omul Fluture”.

  Cu Teodora Matei și Daniel Timariu: ”3.4”, și cu Daniel Timariu: ”Când penele roșii vor plânge. Ciudatul caz al umbrelor”.

   Romane semnate Lucian Dragoș Bogdan: ”Cartea Haosului”, ”Parfumul Cracoviei”, ”Frontiera 1”, ”Frontiera 2”, ”Ultimul Flux”( un roman din universal Frontierei),”Uneori când visez”, ”Pânza de păianjen”, și seria “Vagabond: ”Vânătorii de capete”, ”Apărarea Siciliană” și “Picătura Chinezească”

   “Se pare că, odată ce a dezlegat un mister într-un mod inedit, renunțând la confortul unei vieți tihnite, acestea se țin scai de Dinu. Dacă în primul volum o ia pe urmele unui criminal în serie trăind printre vagabonzi, în cel de-al doilea apelează la vechile cunoștințe pentru rezolvarea unor alte cazuri de omor, urmând ca în volumul de față să fie ajutat tot de oamenii străzii, dar și de un personaj-surpriză.
Dispariția unei tinere chinezoaice poartă grupul detectivilor amatori prin țară, pe urmele indiciilor obținute prin mijloace mai mult sau mai puțin ortodoxe. Avem parte de descrieri pitorești ale locurilor, de referințe documentate la tradițiile și legendele orientalilor, dar și de suspans, răsturnări de situație, fine analize psihologice”(Teodora Matei)

   Un thriller atipic pentru că autorul nu aduce în prim plan neapărat un detectiv sau un grup de anchetatori. Da, sunt și polițiști, dar până la urmă cazul este rezolvat de oameni simplii, oameni ai străzii, copii fără adăpost, mai sensibili la nedreptăți decât cei cu un acoperiș deasupra capului, mai receptivi la problemele vieții, mai iscusiți în a afla informații. Într-un fel pare chiar mai ușor pentru ei deoarece sunt ca și invizibili pe scena vieții:

“Când eșți îmbrăcat așa, devii invizibil.Te poți strecura oriunde fără teama că vei fi recunoscut”

   Dinu lucra în vânzări. La un moment dat monotonia, rutina zilnică, îndepărtarea de soție îl fac să clacheze, într-un fel de criză la 40 de ani. Renunţă la tot și trăiește o vreme oarecum ascuns între oamenii străzii (timp în care alături de ei ajută poliția să rezolve un caz). Situația aceasta îi distruge căsnicia, dar paradoxal pare a-i reda libertatea:

M-a amuzat să-mi dau seama că, după ce tânjisem atâta vreme să devin liber, nu realizasem că odată cu separarea și, mai ales, cu divorțul, chiar o dobândisem. Că nu mai trebuia să mă ascund prin cotloane, alături de vagabonzi. Puteam să mă comport cum doream, în văzul lumii.

Precum am  mai spus: ciudați suntem noi, oamenii. Tânjim atât de mult după un lucru, încât nu-l vedem nici măcar când e sub nasul nostru.

  Soția lui, Vero, nu-l mințise niciodată și n-o face nici acum, spunându-i adevărul oricât de dureros ar fi. Ajunseseră la “pace”, ocupându-se amândoi de copiii  Anda și Tudor:

Nu mă menaja. De fapt n-o făcuse niciodată. Și dacă într-o vreme asta ajunsese să mă irite la culme, acum apreciam calitatea respectivă. Nu e mai bine să ai alături pe cineva care-ți pune mereu oglinda în față, în loc să te lase să te minți frumos?

Așa că Dinu ajunge la concluzia că e liber și se împacă cu el însuși:

În realitate destinul nostru reprezintă suma alegerilor pe care le facem. Iar alegerile cu pricina au la bază ceea ce știm despre lucrurile întâmplate până atunci. A reevalua situația post factum, regretând că n-ai ales altă cale e doar praf în vânt.”

  Se mândrește chiar că atunci când i s-a întins o mână a reușit să iasă din mlaștina vieții de vagabond și să-și revină, deși Generalul (prietenul lui din cealaltă viață) îi spune tranșant părerea lui:

“Atunci era un stil de viață asumat. Acum încerc să supraviețuiesc prins între două lumi. Poate n-am găsit formula perfectă, dar mă străduiesc”

Crezi că faptul de-a fi trăit printre oamenii străzii timp de câteva luni te face vagabond? Apa și uleiul nu se amestecă.”

“Dinule, apreciez faptul că ai fost dispus să ieși dincolo de zidurile palatului tău de cleștar, să vezi cum e viața acolo unde cerul e cenușiu. Dar nu te minți că ești unul dintre noi”

   Aflând că Anda, fiica lui, merge la București pentru un curs de artă, Dinu își ia concediu și merge cu ea, vrând să fie prin preajmă dacă are nevoie de el.

   La București o reîntâlneşte pe Li Shun, care predase chineza la Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia în perioada când Dinu investigase crimele politice din oraș. Li Shun îi cere ajutorul s-o găsească pe tânăra Hui Yin, fiica unor prieteni, care dispăruse de acasă. Părinții ei aveau un magazin în complexul comercial Dragonul Roșu, și Li Shun se temea de implicarea mafiei chinezești. Spre mirarea lui Dinu părinții tinerei nu par chiar atât de speriați de dispariția fiicei lor, ceea ce ridică unele semne de întrebare și nu vor sub nici o formă implicarea poliției.

  Nu știe ce să facă, dar primește la hotel o poză cu fiica lui la masă la restaurant și mesajul: ”Ai o fată frumoasă. Ar fi mai bine să mergi acasă cu ea.”

   Deși face tot felul de raționamente, hotărârea lui este luată, o ia pe Anda și o duce acasă la Alba Iulia. Rezolvă chiar ca Anda să facă cursuri acasă cu un profesor pe care-l cunoaște.

   Când pare că lucrurile s-au liniștit primește un mesaj de la o altă chinezoaică Wang Qi, profesoară de taiji, care ținuse cursuri și-n orașul lui în perioada când fusese cazul cu politicienii. Ea-i scrie că a dispărut Li Shun.

  Nu știe ce să facă, merge totuși la poliție la prietenul lui Marian Ducă și le povestește tot lui și colegului lui Bintintan, un tip care avea tot timpul o mină serioasă. Le arată poza, le spune despre dispariția fetelor iar cei doi concluzionează că par afacerile mafiei chineze, ale unei rețele de traficanți și că ar fi mai indicat să nu se amestece.

   Doar că Dinu îi povestește și Generalului (fost militar, acum om al străzii) care împreună cu Spătarul Mihali (fost profesor, acum trăind în lumea lui) o enciclopedie de legende istorice și cu Mișu Man (profesor pensionar), hotărăsc să-l ajute să cerceteze dispariția fetelor, convinși că poliția nu o va face.

  Vor sta la Bucureșți la Dora, o cunoștință a Spătarului Mihali, punând la cale diferite scenarii, până când li se alătură și polițistul Bintintan, aflat în concediu.

  Deghizările lor în oameni ai străzii, vagabonzi, schimbate tot timpul, și iscusința lor de-a afla informații îi ajută mult.

   Urmăriri, oameni ai străzii, poliție, chinezi și mafia chinezească, ruși și mafia rusă, obiceiuri, istorie, escrocherii, toate se îmbină într-un roman extrem de interesant și ingenios construit.

Cum rezolva Dinu și prietenii lui acest puzzle? Veți afla citind cartea.

      Eu sigur vreau să citesc și celelalte 2 romane din seria ,,Vagabond” a lui Lucian Dragoș Bogdan.

Cartea Picătura chinezească de Lucian Dragoş Bogdan poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic

Recenzii cărţi

Recenzii cărţi Lucian Dragoş Bogdan

Arcidalia Ghenof (Arci)-Redactor/Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/// Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

17 COMMENTS

    • Multumesc Vero!Mi-a placut cum a construit actiunea si faptul ca e deosebit prin personajele sale

  1. Trebuie sa recunosc ca e ceva inedit. Deghizarea in oameni ai strazii, plus fuga lui de situatia familiala.

  2. Arci, nu stiu de ce am evitat pana acum scrierile acestui autor. Cele povestite de tine ma indeamna sa incerc macar cartea de fata. Multumesc pentru recomandare!

    • Alina nici eu nu am citit pana acum credeam ca scrie numai fantasy vazand celelalte carti.Abia aici la targ am vazut .ca scrie si politiste.

  3. Un roman interesant, vreau să îl citesc ! Felicitări pentru recenzie, este minunată ! Mulțumesc pentru recomandare !

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.