Poarta iadului, de Olga Menai – Editura Betta – recenzie

Poarta iadului 

Autor: Olga Menai

Editura: Betta

Data apariției: 2019

Număr de pagini: 198

   Poarta iadului de Olga Menai carte pentru adolescenţi.

   Am fost plăcut surprinsă să descopăr că Olga Menai, absolventă a Facultății de Litere a Universității Ovidius, este de-o seamă cu mine. Ba chiar cu 3 zile mai mică. Și asta mă face mereu să mă gândesc ce destine diferite avem și ce drumuri ciudate alegem în viață. Spun asta pentru că și mie îmi place să scriu, dar nu m-aș vedea făcând asta la nivel înalt, adică la modul romane sau alte minuni. Nu pot urma același fir narativ sute de pagini. Am încercat eu să testez lumea poeziei în liceu, dar m-am lăsat păgubașă. Totuși, așa cum spune Olga, pentru ea, ”literatura este în momentul de față nu doar un hobby, ci un stil de viață”. Are la activ 4 cărți, 2 de proză – Între Eden și Infern și Porțile Iadului, și 2 de poezii – Suflet dat la schimb și Buchet de episoade.

   Porțile Iadului este o carte cu un număr relativ mic de pagini, fapt care poate că m-a speriat un pic la început, fiind obișnuită cu 400+. Nu prea știam la ce să mă aștept, dar m-am prins repede că vorbim de o carte plină de ficțiune, un pic SF chiar. Aș cataloga-o drept o carte pentru adolescenți, nu o distopie, dar un alt fel de luptă între bine și rău, precum și o lecție față de luarea deciziilor.

  Marysia și Tessa sunt două surori care și-au pierdut părinții într-un accident stupid. Nu înțeleg ce și cum s-a întâmplat și vor răzbunare. Tessa, sora cea mare, și-a pierdut și logodnicul. Ele provin dintr-o familie de vrăjitori și au puteri nebănuite. După citirea testamentului află că trebuie să găsească cele două pietre, cea a vieții și cea a morții, pentru a le distruge. Acestea au darul de a învia din morți, dar acest miracol atrage după sine deschiderea porților iadului, prin care ies atât spirite bune, cât și cele rele.

”Pietrele magice trebuiau protejate și, dacă sunt vrăjitori care i-au găsit, cu siguranță sunt și vrăjitori care ar putea găsi piatra, iar acest lucru nu era tocmai bun. Ce e mort,  mort rămâne căci riscul este prea mare, poarta iadului ar putea rămâne deschisă. Oricând iadul ființelor supranaturale s-ar putea muta pe Pământ, chiar dacă nimeni nu a auzit ca acest lucru să se fi întâmplat vreodată. Nu, cel mai bine este ca pietrele să fie distruse, iar astfel Marysia ar fi liberă. Aceasta ar putea face vrăji pentru a se ajuta și pentru a-i ajuta pe cei din jurul său, fără să se teamă pentru viața ei.

Ce e drept, ea nu se temea pentru viața ei căci habar nu avea cât de puternică este. Habar nu avea cât de importantă este, însă mătușile ei știau. Tocmai pentru că știau ce rol are de jucat fata, erau nevoite să distrugă pietrele și să păzească bine secretele, spre binele ei. Pietrele alea trebuie distruse, odată pentru totdeauna.”

   Cele două surori împreună cu mătușile lor pornesc în căutarea pietrelor, fără a ști ce le așteaptă. Se dovedește pe parcursul drumului că persoanele pe care le credeau într-un fel sunt de fapt altcineva. Oamenii care păreau buni sunt răi, și viceversa. Totuși, mi-aș fi dorit o aventură ceva mai lungă, cu mai multe peripeții. Așa cum am spus, consider că este o carte pentru copii, maxim adolescenți. Nu o văd ca pe o poveste pentru adulți.

   Într-un final, răul e deja făcut, iar surorile împreună cu oamenii importanți trebuie să lupte să salveze lumea de spiritele malefice. Oare vor reuși?

”Porțile iadului s-au deschis, lăsând cale liberă vrăjitorilor și demonilor, în egală măsură. Orice și oricine avea puteri supranaturale, putea ieși pe acea poartă, larg deschisă. Tot mai multe umbre se vedeau ieșind din portal, semn că profețiile au fost adevărate, semn că oamenii, în acel moment, fără voia lor, primeau în lumea lor ceea ce trebuia să rămână dincolo de portal…”

   Din punctul meu de vedere, Porțile iadului nu m-a impresionat la refuz. Da, e o carte ok, dar cred că se poate și mai bine. Vreau să cred că Olga Menai e abia la început. Vreau să cred că nivelul ei de scris va crește și se va maturiza treptat. Personal, am nevoie de mai multă acțiune, mai mult suspans, și mult mai multe detalii. Plus ceva nou, nu chestii previzibile.

   Sper ca personajele să fie conturate ceva mai bine, iar nivelul de descriere să fie ușor diferit. Nu îmi place firea Marysiei, care parcă îi tună și îi fulgeră veșnic și se crede cea mai cea. Grozav m-a enervat și chiar tot ce e rău se întâmplă din pricina modului ei de a face totul deodată, fără să se gândească vreun pic. Da, cam din cauza asta pățim și în viață ce e mai rău, pentru că nu gândim suficient. Și nu analizăm toate posibilitățile.

   În schimb, Tessa e parcă prea puțin impunătoare. Ca soră mai mare, e musai să fii un exemplu. Aici parcă sunt un pic schimbate rolurile. O dată cu moartea părinților, înțeleg dezorientarea, dar vreau parcă puțin mai multă înțelegere. Sunt sigură că Olga va evolua și ne va încânta cu scrieri din ce în ce mai interesante și mai mature. Și sincer, abia aștept să le citesc!

Olga Menai

Autori români