Războiul virtual

      Pe același palier cu noi, s-a mutat recent o doamnă de vârsta lui tanti Ioana. La fel de cochetă, la fel de evlavioasă. Duminica trecută s-au întâlnit la biserică. Ulterior, s-au împrietenit pe Facebook și imediat au început să-și aprecieze una alteia, postările. Doar că… de la un timp, vecina cea nouă o cam depășea la like-uri pe tanti Ioana, lucru foarte deranjant.

     -Da’ cine se crede? Nici bine nu s-a mutat aici și deja mă depășește pe mine la like-uri? Striga tanti Ioana prin casă, extrem de nervoasă.

      Curând avea să înceapă – așa cum intuise întreaga scară – un adevărat război virtual.

     Într-o zi, tanti Ioana fu foarte inspirată. Găsi niște rugăciuni extrem de făcătoare de minuni, le sharui pe Facebook și comentariile cu „Amin” nu mai conteneau să curgă. De like-uri nici nu mai spun. Spre seară, când culegea roadele muncii ei, a făcut o postare „simțindu-se împlinită”… ceea ce a disperat-o pe vecina cea nouă. La rândul ei, vecina cea nouă, a găsit pe Facebook o rugăciune pe care, dacă o repetai la 12 noaptea, de trei ori, aveai garantat asigurat un loc în Rai. I-a dat share și apoi a cules roadele. Sute de like-uri. Comentariile cu „Amin” și „Doamne-ajută” nu încetau să curgă. Spre seară, când deja o depășise cu zece like-uri pe tanti Ioana, postă „simțindu-se relaxată”, ceea ce o înnebuni pe tanti Ioana.

      Era momentul ca tanti Ioana să abordeze strategii mai elaborate. Dis-de-dimineață, merse la biserică, iar când ajunse în față, își făcu un selfie, pe care-l postă pe Facebook, împreună cu textul „La biserică, unde ne rugăm pentru izbăvirea de dușmani”. Ce a urmat a fost curate nebunie. Sute de like-uri. Sute de comentarii cu „Doamne-ajută” curgeau, iar la finalul zilei, tanti Ioana făcu o postare „simțindu-se hotărâtă”.

        Pentru vecina cea nouă, postarea lui tanti Ioana era o adevărată provocare la război. A doua zi, dis-de-dimineață, merse la biserică. Întră în biserică, unde își făcu un selfie în timp ce se închina unei icoane și postă poza pe Facebook, împreună cu textul: „Iartă-I, Doamne, pe dușmanii mei, pentru că mintea lor e întunecată”. Au urmat sute de like-uri. Comentariile curgeau. „Amin”, „Doamne Ajută”. După ce a văzut că situația deveni mai bună decât cea a lui tanti Ioana, făcu o postare „simțindu-se binecuvântată”.

     Tanti Ioana răbufni. Toată noaptea se gândi ce să facă ca să obțină like-uri mai multe. Următoarea zi, plecă din nou hotărâtă spre biserică. Ajunse acolo, luă o bucată de hârtie și începu să scrie: „Pomelnic pentru izbăvirea de dușmani. A se citi 40 de zile”. Făcu un selfie în timp ce-i dădea pomelnicul preotului. Postă fotografia pe Facebook. Nebunie curată. Sute de like-uri. Comentariile cu „Amin” și ”Doamne Ajută” curgeau. Seara, văzând ce succes avuse, făcu o postare „simțindu-se mândră”.

      Vecina cea nouă văzu negru în fața ochilor. Nu era posibil așa ceva. Avea nevoie de un miracol ca să obțină like-uri mai multe decât tanti Ioana. Dis-de dimineață, porni spre biserică. Îi spuse preotului că are nevoie să-i citească. Odată ajunsă sub patrafirul preotului, vecina cea nouă scoase telefonul și își făcu un selfie. Postă fotografia pe Facebook, alături de textul „Numai credința adevărată te izbăvește de cel viclean”. A urmat curată nebunie. Mii de like-uri, comentarii cu „Mare dreptate ai”, „Amin” sau „Doamne Ajută”. Spre seară, fascinată de mult speratul succes, vecina cea nouă făcu o postare „simțindu-se perfect”.

      Iritat la maxim de interminabilul război dintre cele două femei, nea’ Nelu, soțul lui tanti Ioana, îi trase un perdaf zdravăn soției lui, apoi bătu și la ușa vecinei. Îi deschise soțul acesteia, vădit ofensat și el, de comportamentul exagerat al soției sale.

     -Să-și șteargă conturile, gata! propuse nea Nelu.

     -Da, bună idee! Ce le trebuie lor Facebook? Nu vezi ce face Facebook-ul din om?

    Ei… și mai stară ei la taclale… mai vorbiră, despre fotbal, despre pescuit, iar la despărțire, primiseseră să șteargă conturile celor două soții cu comportament exagerat.

      A doua zi, dis-de-dimineață, nea Nelu intră și el pe Facebook, așa… pur întâmplător… și făcu o postare: „Steaua, rațiunea vieții mele! Hai Steaua!”. Primi mii de like-uri. Comentariile cu „Și eu sunt stelist”, „Steaua are valoare” curgeau unul după altul… iar spre seară, nea Nelu, surprins de micul succes din care tocmai gustase, făcu o postare „simțindu-se motivat”.

     Nu dură mult fericirea lui… pentru că vecinul cel nou, postă o fotografie alături de echipa Dinamo, cu textul: „Dinamo înseamnă fotbal adevărat… restul e amatorism”. Sute de like-uri. Comentarii cu „Și eu sunt dinamovist” sau „hai Dinamo” curgeau… iar spre seară, făcu o postare „simțindu-se încrezător”.

      În discuțiile lor intrară taguiți și alți vecini… războiul se extinse. Uneori, femeia de servici făcea câte o postare „simțindu-se dezgustată”. În timp ce războiul era în toi, nepoțelul de trei ani a lui tanti Ioana își făcu un selfie în timp ce lăsase robinetul de la apă caldă deschis, îl postă pe facebook, „simțindu-se liber”. Nici nepoțelul vecinei nu stătea degeaba. El luă seturile de farfurii de porțelan, merse la fereastră și începu să le arunce, apoi își făcu un selfie cu aruncarea setului de pahare de șampanie, postă pe facebook „simțindu-se zurliu”.

 Autor: Rodica Puşcaşu
Review overview
5
***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

13 COMMENTS

  1. Multumesc , Rodica ! O portie de ras binevenita ! Felicitari pentru acest articol minunat ! locco_smiley_10 locco_smiley_10

  2. Multumesc , Rodica ! O portie de ras binevenita ! Felicitari pentru acest articol minunat ! locco_smiley_10 locco_smiley_10

  3. Draga Rodica, esti tare! Tocmai ce mi-ai facut seara mult mai buna cu acest articol. M-am distrat foarte mult citindu-l. Situatia ce ai prezentat-o tu exprima exact realitatea din zilele noastre. :))

  4. =)) Mi-ai facut dimineata mai buna Rodica 🙂
    Frumos articolul si bine punctat locco_smiley_10

  5. Un articol amuzant si in acelasi timp, foarte realist apropo de ceea ce se intampla in ziua de azi.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.