Saga Soarelui Negru – Jacques Ravenne, Eric Giacometti

Triumful întunericului

Titlu original: Le Triomphe des Ténèbres

Traducere: Andreea-Giorgiana Nicolae
Editura Niculescu, 2023
Nr. pagini: 471

Noaptea răului

Titlu original: La nuit du mal 

Traducere: Claudiu-Eduard Brăileanu
Editura Niculescu, 2023
Nr. pagini: 445

  Eric Giacometti și Jaques Ravenne filmau un documentar pentru Canalul France 5 – canal de istorie, la Moscova în 2016. Cercetând documentele arhivelor masonice, recuperate de ruși de la naziști,  între cutiile de carton au găsit într-o ladă, sigilată cu zeci de ani în urmă, un tratat francez de alchimie din secolul al XVII- lea. Naziștii o furaseră convinși că francmasonii dețineau “secretul pietrei filozofale”, rușii o recuperaseră și o păstrau într-un centru de arhive militare și de spionaj, al fostului KGB. Părea ceva desprins dintr-un film. Așa s-a născut ideea celor trei romane ce formează “Saga Soarelui Negru”. Deocamdată au apărut la editura Niculescu primele două volume: “Triumful Întunericului” și “Noaptea Răului”.

  Bazată pe fapte și detalii autentice, precum și pe elemente ezoterice, mistice, întâmplări  paranormale și legende, acțiunea din cele două volume se petrece  în principal în perioada 1933-1941, dar și cu referiri la evenimente din 1908-1932.

  Acțiunea din primul volum “Triumful Întunericului” începe din 1938, când o organizație nazistă Ahnenerbe jefuiește locuri sacre din lume, pentru a instaura puterea celui de-al III-lea Reich. Institutul cu același nume a fost înființat de Himmler șeful SS.

  Aflăm, de-a lungul poveștii, că mulți din SS în frunte cu șeful lor credeau în relicve sacre, ezoterie, locuri mistice, dar cel mai mult în existența svasticii din timpuri străvechi – patru relicve împrăștiate în diferite colțuri ale lumii, a căror reunire ar fi însemnat o victorie, și ar fi dat Germaniei puterea supremă asupra popoarelor și a lumii.

  Așa că Himmler își va trimite emisarii din Tibet, căutând un sanctuar dintr-o vale ascunsă din Himalaya, în Spania-Catalonia, la mănăstirea  Montserrat-Montsegur.

  De-a lungul poveștii aflăm ororile războiului, uciderile și haosul provocat de naziști, rechiziționarea și trimiterea în Germania a operelor de artă. Dar vedem și cum a pus mâna pe o carte sacră “Thule Borealis”-cu învățături ezoterice din Evul Mediu, colonelul Weistort, directorul institutului Ahnenerbe (Institutul pentru Rasă și Moștenirea Ancestrală). Naziștii erau convinși că existența svasticii însemna o reprezentare a rasei pure în întreagă lume de-a lungul secolelor. E drept că svastica în stil oriental era orientată spre stânga- reprezenta armonia și pacea:

“Svastica. Simbol imemorial al armoniei și păcii în Asia și, mai ales, în India tradițională.”

  Dar Hitler nu era un adept al interpretării orientale,  așa că a rotit brațele în sens invers:

“Așa că a rotit-o în sensul celălalt. O inversare totală a tradițiilor asiatice. A transformat svastica într-un semn al infamiei. Cel puțin pentru  așa-numitele rase inferioare, cu evreii în frunte, scoși în evidență de către Reich. Cât despre Germania, ea își intoxica sufletul în venerarea acestei cruci sinistre.”

  Mai mult Hitler se considera un urmaș al împăratului Frederick Barbarossa, căruia îi aparținuse și cartea “Thule borealis” și credea în ce spunea aceasta:

“Un continent mitic, Hiperboreea, leagănul așa-numitei rase ariene, ar fi fost cuprins de-o glaciațiune progresivă. Poporul s-ar fi împrăștiat pe celelalte continente, în timp ce stăpânii, în număr de patru, ar fi ascuns în diferite locuri simboluri ale puterii lor. Patru svastici, reprezentând simbolurile apei, aerului, pământului și focului.”

  Se considera că cele patru svastici au puteri magice. Însuși felul  în care Hitler ajunsese să conducă Reichul ducea cu gândul la ceva ezoteric și predestinat.

  Dar pe lângă nemți relicvele istorice sunt căutate și de către englezi.

  Malorley, șeful Departamentului Psihologic de la SOE, urmărește totul cu atenție și hotărăște înființarea unui comando condus de el, care să meargă la Montsegur. Castelul de acolo care aparținuse catarilor, acum era o ruină, în apropiere,  într-o altă locuință,  stătea  ultimul catar cu fiica lui Laure.

  La Montsegur se întâlnesc în final trei tabere: nemții conduși de Weistort, care-i avea în echipă pe Tristan și pe Erika-cunoscută arheologă, englezii conduși de Malorley și ajutați de membri ai rezistenței franceze. Nemții găsesc statuia, care avea două svastici, una falsă, una reală, dar bucuria lor e scurtă pentru că sunt atacați.. Apără cu toate puterile relicva.

  Dar oare e cea reală? Una dintre ele ajunge la englezi. Oare care?

 Englezii aveau și un agent infiltrat în rândul nemților. În luptă Weistort este grav rănit, Erika și Tristan reușesc să scape, se întorc la Berlin unde Himmler o numește directoare la institut. Malorley se întoarce la Londra cu Laure, care va deveni agentă SOE, tatăl ei și membrii comandoului mor în lupta.

 Dar ‘lupta’ mare se duce în jurul lui  Hitler, pe de-o parte Goebbels (Prichindelul) și Goering (Căpcăunul), care militează pentru debarcare, pe de altă parte Himmler (Magul) șeful SS și oamenii lui, care sugerează lupta împotriva Rusiei.

   Pe cine va asculta Hitler?

  Și ajungem la al doilea roman “ Noaptea Răului”. Aici avem două povești cu capitole care se întretaie.

 Pe de-o parte cei de la Ahnenerbe- Erika și Tristan, de cealaltă parte agenții lui Malorley, care caută în continuare a treia și a patra relicvă.

  Acestea alternează cu capitolele care ne spun povestea unui tânăr sărac, care a vrut să devină pictor, dar n-a fost admis la Arte Frumoase,  se înrolează în armată dar și aici trăiește de azi pe mâine. Doar că în Germania anilor 1900 erau grupări, culturi secrete, unele care chiar conduc din umbră țara. Așa este societatea ezoterică-politică Thule, care îi facilitează tânărului promovarea în sânul Partidului Muncitoresc German- devenit apoi Partidul Național- Socialist. Apoi Lanz, fost călugăr, fondatorul revistei Ostara, îi influențează gândirea și crezurile. Astfel ajunge tânărul Adolf să aibă încredere în el însuși, devine un orator bun și reușește să influențeze viețile a milioane de oameni, care oricum credeau că sunt rasa menită să conducă lumea, rasa pură, care din varii motive urau alte nații și mai ales evreii (poate prin prisma puterii lor economice), oameni care aveau o doză mare de sete de putere, ură și cruzime.

  Așa a reușit Hitler să-i atragă lângă el și să-i determine să-i execute planurile demente.

  Ce se va întâmpla cu eroii noștrii mai departe? Vor găsi a treia relicvă? Cine o va găsi? Unde?

   Malorley mai încearcă formarea unui comando, dar Churchill îl trimite pe Ian Fleming, un ofițer naval să-l conducă, pentru că el avea planurile lui-voia și uciderea lui Hitler.

   Vor reuși?

  Este momentul când japonezii atacă Pearl Harbor determinând și intrarea Americii în război.
Finalul volumului doi ne face să așteptăm cu nerăbdare volumul trei din Saga Soarelui Negru pentru că:

“Zarurile fuseseră aruncate:două armate colosale se înfruntau într-o luptă a morții pentru controlul lumii. Dacă ieșirea din conflict depindea de oțelul armelor și de carnea soldaților, unii, în ambele tabere știau că se druleaza un altfel de război.

Un război ocult în care fiecare adversar posedă o relicvă sfânta. La egalitate.
Prima era păzită în castelul de necucerit din Wewelsburg.
Adoua era acum în siguranță în Statele Unite.
Dacă a treia zăcea pe fundul lagunei venețiene, mai rămânea a patra.
Ultima.

Cea care va decide soarta războiului.”

 Mi-a plăcut că la începutul și finele fiecărui volum avem explicații cu organizațiile întâlnite, cu veridicitatea anumitor date istorice  care apar în poveste, cu sursa de inspirație a autorilor. Mi-au plăcut foarte mult cele două volume și sincer aștept finalul.

  Până atunci iată și păreri avizate despre  romane din seria Saga Soarelui Negru: “Între Indiana Jones și John Le Carre!”(Le Point), “O aventură de neuitat plină de suspans”(Le Point)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți