Urmare si sfarsit de Livius Ciocarlie

Urmare şi sfârşit de Livius Ciocârlie

Editura: Tracus Arte

Anul şi locul publicării: 2016, Bucureşti

Gen: Literatură contemporană

Număr pagini: 280

  “Nimic, în critica literară, nu mi se pare mai greu de făcut decât un articol despre o carte alcătuită din asemenea (…) reflecţii discontinue, heteroclite şi, adeseori, contradictorii, care au fost scrise în răstimpul mai multor ani şi fără o idee preconcepută.” ( Henry de Montherlant, Cu toate focurile stinse).

     Dacă treci de momentul incipient, în care o copertă şi un titlu îţi sunt pe plac şi dai de citatul de mai sus, care locuieşte insolit  pe o pagină complet goală în rest, probabil că vei avea un moment de ezitare: “să fie oare aceasta o carte dificilă? Am chef, timp, energie pentru complicaţii?”

    Te întorci la copertă şi găseşti la interior câteva menţiuni despre autor. În mai toate sunt prezente titluri atractive şi premii importante; misiunea devine  provocare. Vrei să înţelegi, dar şi să poţi reda.

    Iar dacă, după câteva pagini răsfoite înţelegi ce gen de carte ţii în mâna, ce autor descoperi şi decizi să continui, înseamnă că măcar îţi place, dacă nu şi iubeşti acest gen de literatură.

     Urmare şi sfârşit este titlul care, după cum însuşi autorul notează, încheie o serie lungă de însemnări şi chiar a activităţii sale scriitoriceşti.

    În faţa crezului personal împărtăşit şi nouă, “ce-i prea mult e cam mult”, nu  prea avem cum să obiectăm, dacă nu pentru impresionanta activitate  literară desfăşurată , măcar pentru maturitatea dumnealui de a şti, până la acest moment al vieţii, măcar o parte din ce i se potriveşte.

   Aşa cum bine spune citatul de pe prima pagină, ceea ce parcurgem în Urmare şi sfârşit sunt reflecţii discontinue, scrise în mai mulţi ani de existenţă, pe teme diverse.

    Intrarea în acest univers cu puternică amprenta personală se face direct, fără pregătiri, menajamente sau alte artificii. Trecerea de la un moment la altul se face simplu şi brusc, ideile având doar sporadic răgazul de a se coagula în planuri puţin mai mari.

    Registrul se schimbă de la psihologic, filozofic – fără a obosi sau plictisi -, de la grav, nostalgic –  fără a deveni patetic -, de la ironic, autoironic – fără a deveni facil sau grotesc.

     Din toate un element se desluşeşte clar, detaşat, fiind omniprezent: personalul.

    Scrierea la persoana I abordează într-o manieră dezarmant de curajoasă şi directă subiecte profunde care par  nimic altceva decât realitate imortalizată în fraze. Spun par pentru că, aşa cum şi autorul admite, cartea sa este, de la un punct, echivoc, alimentat nu prin invenţie, ci prin modul în care scrie.

     Cititori fiind, asistăm la o confesiune rafinată, inteligentă,cu numeroase menţiuni livreşti, înfăţişată însă nu prin cine ştie ce limbaj afectat şi nici pentru vreo defilare de erudiţie, cât mai ales printr-o simplitate confortabilă, care apropie şi face posibilă pătrunderea  textului.

    Cu fiecare pagină parcursă, încercăm senzaţia de participanţi indirect în viaţa unei familii. Cunoaştem membri, activităţi (sau inactivităţi), gânduri, frământări, cotituri ale destinelor, evenimente plăcute sau mai dificile.

      Tabloul se completează preponderent din tuşe rapide, dar acest lucru nu produce vreun efect al pierderii sensului, vreo ruptură a textului, cât mai degrabă, aş spune,  sprijină autenticitatea relatărilor.

Cu Urmare şi sfârşit găsim în primul rând prilejul pentru meditaţie, introspecţie, căci în multe zone avem de gândit, dar nu într-o manieră apăsătoare, cât mai degrabă într-un fel de  paşi pe drumul maturizării.

Dintre rândurile la care m-am oprit puţin mai mult au fost şi acestea:

     Este reconfortant să afli că ai trăsături comune cu oameni mari. De exemplu, cu Jung. Am fost şi eu “sincer, un idiot la matematică”, la fel ca el.

    “Esenţial, şi în cazul meu este cuvântul vulnerabil. Din naştere, am fost sortit să trăiesc cum am trăit. Cu cât mă duc în urmă, spre prima copilărie, ce găsesc sunt, la toate vârstele, numai neputinţe şi renunţări.”

   Am observat de mult ( îl avea şi tata) pe faţa multor bătrâni, numai bărbaţi un surâs permanent care pare nătâng, dar e numai sfios. Parcă şi-ar cere iertare că încă mai trăiesc.

     (…)nu-i bine să te întorci pe urmele paşilor tăi. Totul pare devastat.

     Livius Ciocârlie ( n.1935, Timişoara) absolvent al Facultăţii de filologie Bucureşti, doctor cu specializarea Franceză  are un CV în care se regăsesc activităţi de profesor, prozator, eseist, critic literar şi publicist.

     Debutează în 1974 cu titlul Realism şi devenire poetică.

    Între studiile critice : Negru şi alb. De la simbolul romantic la textul modern, Editura Cartea Românească, 1979 (Premiul Uniunii Scriitorilor).

   Între jurnale, eseuri, romane : Fragmente despre vid, Ed. Cartea Românească (1992), Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă (2000) ,  Viaţa în paranteze, Ed. Amarcord, 1995 (Premiul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă şi premiul Salonului de carte de la Cluj), Cap şi pajura, Ed. Albatros (1997).

     Părăseste  muzeul pentru cariera universitară, apoi critica literară pentru scrierea autobiografică. Convins că nu poate inventa, deci scrie o capodoperă, îşi găseşte sensul  în forma jurnalului.   Situat  mereu la limita ficţiunii cu non-ficţiunea, jurnalul îi aduce statutul de “etern diletant al literelor”,  care a ridicat  “efemerul însemnării cotidiane la rang de artă”.

    Îşi apreciază propria compoziţie simplu, fără fasoane, cu notaţii ca: “minte vioaie, frază alertă, nu prea densă , ce scriu e destul de inteligent, am destul umor. Nu sunt profund. Aş zice, inconsistent.(…) Originalitatea mea: spun cu dezinvoltură cum mă văd.” –  notaţii cu care sunt si eu de acord.

NOTĂ: 8 / 10

Cartea Urmare şi sfârşit de Livius Ciocârlie a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tracus Arte. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată inclusiv din librăriile online agreate

Autor: Adelina