Spartanii

Spartanii – O istorie legendară – Paul Cartledge – Editura Herald – recenzie

Spartanii – O istorie legendară

Titlu original: The Spartans – An Epic History

Autor: Paul Cartledge

Editura Herald

Colecția: Cultură & Civilizație

An apariție: 2018

Traducere: Daniela Fudulu

Număr pagini: 336

   Spartanii – O istorie legendară – Paul Cartledge – Editura Herald – recenzie carte

   Paul Cartledge este profesor de istorie greacă la Facultatea de Studii Clasice a Universității Cambridge, unde predă din anul 1979, și profesor de istoria și teoria democrației în cadrul Universității din New York. Terminându-și studiile la Oxford, coordonat de profesorul Sir John Boardman, își scrie lucrarea de disertație despre arheologia și istoria civilizației spartane timpurii. Cărțile sale: The Cambridge Illustrated History of Ancient Greece (1997, 2002), The Greeks: Crucible of Civilization (2001), Sparta and Lakonia: A Regional History c.1300-362 BC (1979, 2002), The Greeks: A Portrait of Self and Others (1993, 2002), Alexander the Great: The Truth Behind the Myth (2013), Thermopylae: The Battle that Changed the World (2006) sunt un punct de referință pentru latura Greciei antice pe care autorul se concentrează. Este cetățean onorific al Spartei moderne și deține Crucea de Aur a Ordinului de Onoare, decernată de președintele Republicii Elene.

   Spartanii – O istorie legendară (2002, 2003) este sursa de informații despre un popor și o cultură cu influență până în zilele noastre care nu ar trebui să lipsească din colecția pasionaților de istorie. Grecia antică este fascinantă, așa cum apreciem și mitologia ei, iar faptele reale consemnate de erudiții vremii consolidează puterea pe care această civilizație a avut-o și cu care s-a impus atâtea veacuri. Paul Cartledge își dovedește măiestria și cunoștințele în domeniu în această carte, aducând în vizor evenimente importante și cruciale din istoria Spartei, împletind totodată și elemente interesante de cultură, biografii și scrieri originale.

   Cu siguranță faima spartanilor nu ne este un mister, cel puțin două scene pe care le regăsim în volumul de față fiind ușor recunoscute. Dacă purtăm interes pentru legenda Elenei din Troia, sau mai bine spus din Sparta, soția lui Menelaos, și războiul survenit ca urmare a răpirii ei de către Paris sau despre bătălia de la Termopile și cei 300 de spartani, atunci o relatare cronologică a marilor bătălii, succese și înfrângeri din perspectiva spartanilor va oferi o lectură captivantă.

   Autorul se concentrează pe perioada cuprinsă între anul 480 î.Hr. până în anul 360 î.Hr., care reprezintă atât ascensiunea Spartei cât și declinul acesteia. Deși ca puncte istorice acești ani constituie cheia conflictelor dintre puteri, aliați și dușmani, cititorului îi sunt prezentate și datele necesare pentru a înțelege cum s-au format și ce principii de viață aveau spartanii, modul în care au încercat să se impună și cine a stat la cârmă. Contextul oferit pentru lămuriri nu este însă cel mai fericit, încât pentru a sublinia perioada propusă, autorul sare de la o scenă la alta iar pentru un necunoscător fidel al istoriei, relatările sunt într-o oarecare măsură derutante și confuze. Ca atare, anii devin infimi în fața evenimentelor care atrag atenția, rezumându-se la o istorie în fapte, nu în veacuri, dar chiar și așa cartea nu îl poate numi pe cititor un expert în cultura spartană.

   Divizată în trei părți, Spartanii trezește curiozitatea descoperirii războinicilor care inspiră și societatea modernă. În prima parte, „Fugi, vestește-i pe spartani!” aflăm de unde izvorăște disciplina, sacrificiul și îndârjirea celor din regiunea Peloponesului atât de diferite de arta, filosofia și tradiția rivalilor din Atena. Spartanii au adoptat viziunea lui Licurg, un posibil personaj mitic, care a reformat comunitatea. Acesta s-a impus într-un moment de criză, convingând la un sistem de educație numit agoge, unde băieții de la o vârstă fragedă erau obligați să se supună unui antrenament milităresc. Formarea unei grupări puternice, pregătite în orice moment de luptă, era esențială, întrucât amenințările din interior sau revoltele iloților erau posibile. Iloții erau populația înrobită de spartani, din teritoriile vecine, care deserveau în folosul economic al Spartei, garantând proviziile de hrană și ajutorul casnic.

   Reforma lui Licurg a transformat și sistemul politic, care deși profita de o dublă monarhie, dictarea legilor era făcută în cadrul Gerusiei, compusă din 30 de membri incluzând cei doi regi, care înaintau deciziile apoi spre damos sau Adunarea alcătuită din toți cetățenii spartani. Pe lângă educație și politică, reforma „licurgică” a avut o influență puternică pe plan psihologic, inspirând în spartani un devotament total în fața legii și a statului. A fost formată Cripteia, un grup secret, alcătuit din tineri cu potențial de spioni care urmăreau activitățile iloților și erau în măsură să îi omoare pe aceia care provocau dezordine.

   Spartanii erau foarte credincioși, atât cât îi putem numi în termeni actuali, dar mai degrabă superstițioși, luând prezicerile oracolului în serios și păstrând tradițiile festivalurilor locale. Bătălia de la Termopile ar fi putut avea un alt deznodământ și poate unul nu atât de faimos, dacă spartanii și aliații ar fi răspuns în număr întreg confruntării cu perșii. Însă din pricina suprapunerii festivalului Carneia, în cinstea lui Apollo, și sărbătoarea Jocurilor Olimpice închinate lui Zeus, aliații peloponesiaci au trimis un număr mic de oameni, iar Sparta 300 de războinici aleși unul și unul, în frunte cu Leonidas. Rezistența eroică a spartanilor dăinuie ca un testament al loialității și mai mult, ca un ideal al libertății, precum spune autorul.

„Fugi, vestește-i pe spartani, drumețule străin,

că aici zăcem, plecați legilor noastre.” (Epigramă a lui Simonide, citată în Herodot, Cartea a VII-a, capitolul 228)

   Conflictul dintre Sparta și Atena, inevitabil din multe puncte de vedere, este dezvoltat în partea a doua a cărții, „Mitul spartan”. Diferențele politice și sociale ale celor două părți, Atena fiind democratică, individualistă, cu simț negustoresc, cu ieșire la mare, care încuraja convingerile radicale și Sparta cu poziția ierarhică, înclinată spre oligarhie, conservatoare, respingând inovațiile, se accentuează după terminarea Războaielor Persane și dau naștere unuia nou, denumit Războiul Peloponesiac. Sparta se mai confruntă și cu o revoltă a iloților, după un cutremur care a zdruncinat-o.

   Un element surprinzător și contrastant între atenieni și spartani îl reprezintă statutul femeii. În timp ce Atena urmărea tipicul femeii casnice, în datoria unei mame și soții bune intrând țesutul, prepararea hranei, îngrijirea copiilor, gospodărirea casei, nu dețineau niciun bun și nu aveau niciun cuvânt de spus, Sparta susținea femeia oferindu-i o educație asemănătoare băieților; ele erau active făcând sport, gimnastică, și nu aveau rușine făcând activitățile în nud, puteau moșteni și deține proprietăți, iar de treburile gospodăriei se ocupau femeile și bărbații iloți. Cu siguranță acest punct al cărții este interesant și arată puterea și influența pe care femeia ar fi avut-o asupra spartanilor.

  Ultima parte a cărții, denumintă „Un regat beteag”, face trimitere la o profeție înaintată Spartei și care în final se împlinește, descriind veacurile de declin dar și puterea miturilor și legendelor care au făurit un popor extraordinar și care continuă să trăiască.

   Istoria Spartei este una amplă și sunt redate multe nume importante care au stat la baza formării acesteia, cât și anii evenimentelor majore. Nu am crezut de cuviință să înșirui cronologic acele evenimente, pentru că nu ar fi avut sens și substanță. De asemenea regiunile Greciei antice sunt greu de urmărit fără o hartă conformă, fapt care pe durata lecturii creează un impas. Desigur cunoștințele autorului sunt de neegalat și susțin interesul cititorului, însă modalitatea de compunere a textului face citirea greoaie. În derularea acțiunilor spartane își găsesc loc biografii ale unor personaje ce au marcat momentele – Cleomene I, Arhidamus al II-lea, Areus I și alții, pagini de pasaje care întrerup povestirea și repetă întâmplări deja expuse, ca apoi să reia punctul de vedere anterior, provocând confuzie. În linii mari toată cartea este prezentată în Introducere, detaliile necesare la concretizarea lucrării fiind exprimate printre fragmentele ce par repetitive, îmbinate cu citate din operele lui Herodot, Plutarh, Tucidide, Aristotel, Xenofon. Volumul este negreșit plin de informații intrigante și folositoare pentru a colora imaginea pe care o aveam deja despre spartani mult mai vibrant.

   Paul Cartledge a jonglat cu atenția cititorului, când bine, când rău, însă cartea Spartanii – O istorie legendară este prin viziunea lui o lecție plăcută. Un popor cu impact puternic, valori și principii bine înrădăcinate, spartanii și-au menținut poziția eroică, tronând ca exemplu de sacrificiu dar și încăpățânare, lăsând lumii întregi o moștenire unică.Spartanii – O istorie legendară – Paul Cartledge

Léonidas aux Thermopyles (Jacques-Louis David) – 1814

Cartea Spartanii – O istorie legendară – Paul Cartledge poate fi comandată de pe site-ul Editura Herald

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi

 

 

***Alina-Ioana Dinu (Alice Dinu)***Privesc lumea prin lentile colorate, unii pot spune că sunt naivă, dar mie îmi place să cred că sunt o visătoare. Sunt o fire singuratică și pot fi percepută ca ciudată, însă caut relațiile sincere și cred în dragoste la prima vedere. Am o pasiune pentru fotografie care mă inspiră să văd frumosul chiar și în cele mai neașteptate locuri. Mă refugiez în lectură pentru că lumea descrisă în cărți mă face să îmi doresc mai mult de la realitatea mea și mă ajută să mă descopăr și să mă accept așa cum sunt. Am o fascinație pentru mitologie, fie ea greacă sau egipteană, râd și plâng odată cu personaje din cărți romantice și jucăușe, sunt prinsă în vraja thrillerelor, ador să călătoresc în lumi imaginanare, distopice, utopice, să experimentez o istorie sub genul fanteziei. Am mâinile dibace, o mică artistă, și compun Idei la întâmplare, rup bucăți din imaginație și le pun în cuvinte și sper să inspir atracție pentru literatură, pe tocuri sau nu, în aer liber sau acasă.

7 COMMENTS

  1. Foarte interesanta cartea.Mi-a placut recenzia complexa pe care ai facut-o.Felicitari Alice.

  2. Asta cred ca lui Cosmin i-ar placea :)) Iubitorii de istorie s-au activat :)) Desi este o idee interesanta pentru oricine.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.