Pictat în sufletul meu – Demetra Genevine – Editura Petale Scrise –...

Pictat în sufletul meu – Demetra Genevine – Editura Petale Scrise – recenzie

Pictat în sufletul meu - Demetra Genevine - Editura Petale Scrise - recenzie

Pictat în sufletul meu – Demetra Genevine – Editura Petale Scrise – recenzie

Titlu: Pictat în sufletul meu

Autor: Demetra Genevine

Editura: Petale Scrise
Anul aparitiei: 2023
Numărul de pagini: 273
Gen: romance

  Cu toate că au trecut zile bune de când am citit romanul ,,Pictat în sufletul meu”, starea  pe care mi-a transmis-o e încă proaspătă, iar detaliile nu mi-au zburat deloc din minte. Cred că a fost una dintre cele mai solicitante lecturi din ultimii ani. De altfel, imediat ce am terminat de parcurs întreaga poveste, am ieșit să mă plimb prin parc, crezând că am să reușesc să mă detașez de ceea ce am citit, dar m-am înșelat. 

  Sinceră să fiu, nici nu am cuvinte să vă spun ce am simțit parcurgând această carte. Am suferit alături de Carola, am zâmbit alături de ea și m-am bucurat de fiecare pas al ei spre viitor. Și chiar dacă finalul a fost pe placul meu, tot am plâns puțin, dar acele lacrimi n-au apărut din cauza tristeții, ci datorită puterii cuvântului. Ultimele zeci de pagini au făcut o tumbă cu inima mea. Mi-au oferit atâtea emoții, încât îmi venea să întorc filă după filă pentru a afla dacă totul va avea o rezolvare. 

  Mi-a plăcut povestea, prologul m-a luat pe nepregătite prin aspectul tragic, motiv pentru care a avut un puternic impact asupra mea. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult relația de prietenie dintre Carola, Doru și Amelia, faptul că aceștia au făcut-o să se simtă în siguranță din punct de vedere mental și au susținut-o în perioadele dificile.  

  ,,- Eu cred în tine. Dar tu trebuie să fii cea care crede asta, nu eu. Nu de mine depinde cât de bine o să te descurci, ci numai de tine. Nu-ţi trăiesc eu viaţa în locul tău. Eu doar aduc un strop de culoare. Fiecare om e o culoare ce îţi umple viața, însă tu decizi unde o plasezi pe pânza viitorului tău.”

  În ceea ce-l privește pe Anton, iubitul protagonistei, nu ascund faptul că mi-a fost cam antipatic mare parte din timp, dar am ajuns să-mi schimb puțin părerea despre el, din momentul în care am parcurs și perspectiva lui. În felul acesta, am avut prilejul să văd și să înțeleg ce este în sufletul lui. E adevărat că i-a îngrădit Carolei libertatea de a fi şi a gândi, dar nu a fost niciodată un om rău, ci doar a fost influențat de modul în care a fost crescut, de faptul că în adolescență a fost bătut și umilit de tată. Toate acestea au avut repercusiuni grave asupra felului în care gândea și asupra deciziilor pe care le lua.

  ,,- Nu ştiu ce să-ți spun. lubirea pe care i-ai oferit-o toți anii ăştia nu a reușit să îl schimbe. Nu cred că s-ar schimba oricât de multe i-ai oferi sau ai sacrifica. Schimbarea trebuie să pornească de la el, nu e ceva ce tu să poţi controla, ceva pentru care tu să poți oferi ceva la schimb. Nu așa funcționează.“

  ,,Pictat în sufletul meu” este o poveste plină de sensibilitate, în care ni se dezvăluie întregul zbucium sufletesc al tinerei Carola. Toate stările ei emoționale sunt prezentate într-un mod atât de realist (ea trece prin niște procese realist-psihologice autentice), încât cititorii, măcar o parte dintre ei, se vor identifica sau vor empatiza cu ea.

  Pe vremea când era adolescentă, Carola era convinsă că a trăi cu o mamă care nu o iubea era ceva dificil, dar abia atunci când tatălui ei s-a sinucis, a înțeles că lucrurile deveniseră cu adevărat dificile. Nu a ştiut niciodată de ce s-a ajuns unde s-a ajuns, ci doar a presupus că mama  pur și simplu reușise să îi ia acestuia dorinţa de a trăi, tot așa cum ei îi zdrobise visul de a deveni pictoriță. A ajuns să creadă că pentru singurul părinte pe care îl mai avea nu conta viața ei. Toate acestea au adus-o în pragul disperării și a fost la un pas să se sinucidă, dar a fost salvată de Lex, vecinul de care era îndrăgostită în secret. Până la urmă, s-a decis să fugă de acasă, refugiindu-se în sânul familiei Turda, singurii oameni care i-au fost mereu aproape.

  Cu trecerea timpului, a devenit o membră adițională a familiei Turda, cu toate că mama Siminei, cea mai bună prietenă a ei, nu o înghițea. Însă îl avea că aliat pe Anton Turda, unchiul Siminei, cu care Carola a început o relație amoroasă. De dragul lui a ajuns să renunțe la vechiul ei sine, supunându-se necondiționat acestuia. A încercat din greu să se transforme întru totul în „femeie ideală” din viziunea lui Anton, însă asta i-a adus numai nefericire.

  ,,Nu încercam niciodată să îl conving de ceva când era vorba de mine, căci ştiam – sau mai bine zis speram – că Anton îmi vrea doar binele. Am citit undeva că indiferent de situaţie, trebuie să ai pe cineva care știi că îţi vrea necondiţionat binele. Și cum nu aveam părinţi capabili să facă acest lucru, voiam să cred că Anton era destinat să fie acel am special, busola care să mă conducă în locul conştiinţei mele amorțite.”

  Carola a ajuns să simtă un sentiment de gol sufletesc, neîmplinire, frustrare şi conştientizarea dureroasă că Anton nu dădea doi bani pe ceea ce era important pentru ea și era profund dezamăgit de orice ar fi făcut. Dacă la început Anton fusese omul care reușise să aducă lumină vieţii ei, acum o trata de parcă tot ce făcea era greșit.

 ,,Orice explicaţie în plus aș fi oferit, nu ar fi rezolvat lucrurile între noi. Nu ştiam ce să fac pentru a le rezolva, căci părea că pe zi ce trece şi cu fiecare eveniment, prăpastia dintre noi se adâncea. El era prea departe de mine ca să mai ajung la el și să repar ceva. Simțeam că era de datoria mea să repar lucrurile. Eu am fost mereu problematică, niciodată suficient de bună, cea greșit construită. Nu se putea să fie el. Era un om împlinit, realizat, muncitor, ordonat.”

  Însă destinul îi joacă feste, readucându-l în viața ei pe Lex, prietenul din copilărie de care a fost cândva îndrăgostită. Acesta îi răscolește niște lucruri pe care ar vrea să le uite și o determină să scoată la suprafață multe secrete nespuse. Însă, despre ce este vorba, vă las pe voi să aflați.

  ,,Pictat în sufletul meu” depășește statutul unei simple povești de dragoste, fiind mai degrabă un roman al redescoperirii de sine. E genul de carte care chiar te pune pe gânduri, te îndeamnă să privești în străfundul inimii și să-ți analizezi propriile alegeri și decizii. Iar în ceea ce privește scriitura, am numai cuvinte de laudă. Demetra Genevine are o dulceață a scrierii, reușește să stârnească emoții puternice, știe să întrețină misterul până la final, iar personajele sale sunt credibile, cititorii putând să se identifice ușor cu ele.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.