Teoria inocenței de Florentina Pandelea-Celestium-recenzie

Teoria inocenței de Florentina Pandelea-Celestium-recenzie

by -
25

Teoria inocenței de Florentina Pandelea-Celestium-recenzie

Teoria inocenței 

Florentina Pandelea

Editura: Celestium

Anul aparitiei: 2018

Numar de pagini: 410

Nota mea: 10

    Tranziția de la copilărie la adolescență diferă de la persoană la persoană. Procesul poate fi abrupt, asemeni unui bolovan în picaj liber, sau lin, aidoma șipotului unui râu de munte. 
În cazul de fa
ță, copila Sophie a fost dintotdeauna sub aura protectoare a mamei ei, părinte unic. Acest cocon va fi distrus brutal de un prezent suspendat în trecut, de minciuni, secrete atent dosite, alegeri egoiste și erori infantile.

    Smulsă din mediul ei confortabil, adolescenta Sophie McKall va fi azvârlită direct în ghearele vieții, fără o pregătire în prealabil, ajungând să lupte pentru fiecare respirație, să se călească cu fiecare nouă rafală de lovituri ale unei sorți ce nu știe sa dea și momente de respiro. Suferință, pasiune, iertare dincolo de rațiune. Acestea sunt lecțiile pe care Soph le va primi drept cadou de majorat, lecții ce vor avea un impact fulminant asupra unui destin fraged, ce, la o vedere panoramică, nu prevestea niciun obstacol. Iertarea e o binecuvântare. Lasă sufletul ușor, liber să guste din frumusețea vieții.

,,Iubirea începe cu prima bătaie a inimii şi nu se termină nici la ultima suflare. Iubirea schimbă oamenii şi scoate tot ce-i bun din ei. Iubirea e iertare, sacrificiu, dăruință, suferință şi putere.
Da, iubirea te face invincibil şi, totodată, e singurul sentiment ce demolează bariera timpului şi confirmă teoria inocen
ței.”

    ,,Teoria inocenței” este o poveste plină de sensibilitate și profunzime, cu o mare încărcătură emoțională, despre prietenie, dragoste, dăruire, iertare, disperare, suferință, pierdere, descoperirea propriei identități, lupta între nevoia de a fi iubit și respectul față de propriile valori. O carte care surprinde foarte bine etapele maturității, cu personaje bine conturate, uimitoare, puternice, capabile să ofere înțelegere, sprijin emoțional, respect și multă iubire.

,,- Tot ce fac, are un scop. Iar scopul, în acest moment, ești tu. Vreau să te descoperi, să evoluezi până la cel mai înalt nivel, să fii mândră de cine ești, Sophie! Vreau să nu te mai lași doborâtă de nimeni și nimic, să lași femeia puternică, pe care știu că o ascunzi, să iasă la suprafață.”

   Mi-am dorit să citesc această carte încă de când am auzit prima dată despre ea. Însă, oricât de mult am fost ispitită de titlu și copertă, am refuzat să citesc descrierea, ba chiar am trecut superficial peste cele două recenzii apărute pe internet, ca să nu am prea multe informații, să fiu luată prin surprindere. E drept că m-am simțit apropiată de Florentina, ca om, de la prima ei postare, fiind ușor fermecată de finețea și delicatețea cu care se exprima, așa că am presupus că toate aceste însușiri se vor reflecta și în romanul său. Până și titlul cărții confirma acest lucru.

   Ei bine, intuiția mi-a funcționat și de această dată, pentru că ,,Teoria inocenței” m-a făcut să trec de la extaz la agonie, ca la final să îmi ofere o bucurie de nedescris. M-a ținut cu sufletul la gură de la început până la sfârșit. M-a îndemnat să-mi fac o serie de presupuneri în privința misteriosului P/Paul și să mă bucur ca un copil mic pentru că am ghicit din prima cine este el. ,,Teoria inocenței” mi-a cucerit inima și a devenit una dintre cărţile mele de dragoste preferate.

   Povestea este interesantă, însă scriitura este cea care iese în evidență. Autoarea nu are un stil de scriere lejer, ușor de parcurs, ci unul complex, care te determină să citești cu mare atenție fiecare frază. Nu sunt critic literar, deci nu pot să disec acest aspect, însă am constatat că și-a format un stil propriu, inconfundabil, de scriere. Am fost cucerită atât de povestea Sophiei, cât și de profunzimea gândirii acestei autoare, de felul în care descrie sentimentele și trăirile personajelor.

  ,,Inima e o cheie, iar mintea este yala unde se pot încătușa, se pot lega fedeleș toate emoțiile și sentimentele, aruncându-le într-un hambar ponosit de vreme. Doar așa poți uita de oameni, amintiri și trăiri pe care nu le poți înfrunta.” 

   Cuvintele Sophiei, personajul central al cărții, m-au răscolit, evenimentele din viața ei, bune sau rele, m-au determinat să reflectez – pierderea persoanei care a avut cea mai mare însemnătate în viața ei, m-a făcut să apreciez și mai mult pe cei de lângă mine. Totodată, romanul Florentinei Pandelea m-a făcut să cred în toate lucrurile calde, frumoase și pline de bunătate ale vieții.

 ,,Când iubești cu adevărat, iertarea nu mai e o opțiune. E o certitudine!”

   ,,Teoria inocenței” m-a captivat de la primele rânduri. Prologul mi-a captat întreaga atenție datorită manierei în care autoarea percepe iubirea: ,,Iubirea… o văd ca pe un copac, cu rădăcini adânc înfipte în suflet, cu un trunchi ce creşte de la clipă la clipă, de la o experiență la alta şi cu o coroană pe care niciodată nu o poți contura în cel mai mic detaliu. Iubirea începe din prima zi de viață, fără ca noi să realizăm acest fapt. Ne naştem cu acest lăstar în suflet şi el creşte, până la un puiete sau chiar mai mare, pe măsură ce înaintăm în viață, de mână cu părinții.”

   Îi dau dreptate când spune că nu există o definiție pentru iubire, tocmai pentru că sunt atâtea moduri de a iubi – dragostea pentru părinți, pentru prieteni, pentru sufletul pereche, dar și pentru propriul copil.

 

,,Creşti, treci prin viață, acumulând un număr de ani, iar părinții nu mai pot fi singurii din existența ta. Vrei prieteni. Şi copăcelul creşte, începe să umbrească pământul anotimpurilor, iar iubirea prinde paşi. Dragostea pentru prieteni, pentru acea persoană lângă care poți fi tu însuți, pentru care sufletul îți plânge, ascultându-i durerile, dar rămâi puternic şi îi ridici voalul pesimismului, alungi durerea cu mici glume şi devii parte din viața ei, aşa cum ea e parte din viața ta. Iubirea pentru prieteni este diferită, a doua pe care o înveți, dar care se dobândeşte cu multă muncă şi riscuri.”

,,Copacul este alimentat de multe sentimente puternice şi greu de explicat, e hrănit sănătos cu fericire în loc de soare şi cu lacrimi în loc de ploaie. Creşti şi tu, iar atunci când lumea devine mai uşor de înțeles, apare cel care te întregește, care îți dă toate teoriile peste cap şi îți oferă trăiri de neuitat. Apare din nou o dragoste puternică, ce nu ia naştere prin muncă, doar te loveşte atunci când te aştepți mai puțin. Se întreține prin sacrificii, prin sentimente ascunse, precum gelozia, iertarea, posesivitatea şi împlinirea. Îl înveți şi îl laşi să te cunoască. Descoperi defecte pe care le iubeşti chiar mai mult decât calitățile. Începi, alături de cel care te completează, o nouă viață, un nou drum, mai mult sau mai puțin uşor, dar pe care nu-l străbați singură, ştiind, instinctiv, că cineva te va prinde de mână înainte să cazi.”

   Și tocmai acest mod de a percepe iubirea este chintesența din ,,Teoria inocenței”. Deși mare parte din acțiune se desfășoară în prezent, când Sophie (18 ani) se află la granița dintre inocența copilăriei și și sobra maturitate, firul narativ ne poartă atât în trecut, în urmă cu doi-trei ani (unde întâlnim o Sophie îndrăgostită pentru prima oară), cât și în viitor, la 5 ani de la evenimentele din prezent (partea aceasta o să vă aducă zâmbetul pe buze, pentru că respectivul capitol este redactat din perspectiva celui mai captivant personaj masculin din carte). Astfel, avem ocazia să cunoaștem toate persoanele care i-au îndrumat pașii spre maturizare – mama, dar și bărbații din viața Sophiei. Și aici nu mă refer la vreun triunghi sau pătrat amoros. Așa cum am mai precizat și la început, e vorba de mai multe moduri de a iubi. Un singur bărbat are însemnătate pentru ea și o completează, el fiind cel care o învață să iubească, să ierte și să spere.

  ,,- Sophie, nu îi poți dicta inimii pe cine să iubească. Orice mi-aș dori eu, e în zadar. Vreau doar să știi că, oricine ar fi, ar trebui să te aprecieze și să te vadă așa cum o fac eu, și parcă tot nu te-ar merita. Nici eu nu te merit, dar tot sper să ajungem în acel moment în care să mă ții de mână și să îmi spui că mă iubești.”

   În afară de poveste și de maniera de scriere, am apreciat faptul că autoarea a creat un personaj principal fascinant. Adolescenta Sophie McKall cucerește pe oricine cu zâmbetul inocent și naturalețea cu care întâmpină orice îi apare în cale. E sinceră, naivă, inocentă și încăpățânată. E plină de energie, visătoare și frumoasă. Și nici măcar nu-i conștientă de calitățile sale. Are o viață frumoasă și liniștită lângă mama ei, care de altfel îi este și cea mai bună prietenă. Adoră matematica, iar pentru a intra la liceul dorit, mama îi propune să facă pregătiri cu Mathias, băiatul unei prietene de-a ei de la muncă, student în primul an de universitate. Din prima clipă s-au plăcut, iar întâlnirile pentru meditații, dar și lungile plimbări împreună, i-au apropiat mai mult. Însă prietenia lor s-a sfârșit brusc la balul de absolvire.

   În prezent, o regăsim pe Sophie (18 ani) elevă la liceul la care și-a dorit să intre, iar Mathias îi este profesor de matematică. Încă din prima zi s-a împrietenit cu Dyanne, sora mai mică a lui Mathias, dar și cu Alex, Robb și Britt, cei mai tari tocilari petrecăreți. Totul a mers perfect între ei, însă un simplu joc prostesc, a făcut ca prietenia dintre ea și Robb să se transforme în altceva. Însă, de fiecare dată când Sophie se lasă purtată de pasiune și acceptă să fie sărutată de acesta, fostul ei prieten, Mathias, își face apariția și îi reproșează că nu a pierdut timpul în ultimii ani, iar acum mai adaugă o inimă la palmaresul ei. În plus, reapariția lui Tom, un fost coleg de generală, în viața Sophiei, trezește monstrul geloziei în sufletul lui Robb. Acesta nu poate înțelege că Tom nu-i este decât un bun prieten care îi este alături și îi oferă sprijin moral.

   Și exact în ziua în care Tom și-a făcut apariția, Sophie descoperă pe pat un trandafir roșu și un bilețel negru atașat de tulpină. Să fie oare o simplă coincidență?

 

,,Bun venit în noul an şcolar! Am aşteptat destul momentul ăsta şi cred că venit timpul să descoperi iubirea! E rândul tău să fii sedusă, iubito!

  Cu dragoste,

  Al tău P!”

   Cu timpul, P/Paul începe să intervină în viața Sophiei, să îi invadeze spațiul personal cu mare ușurință. Îi plantează în suflet sămânța neîncrederii, spunându-i că persoanele din viața ei au secrete față de ea. Oare așa să fie? Oare ce secret ascunde Robb? Încearcă să o manipuleze? Cine e P ? Ce vrea de la ea? Cine să fie în spatele acestor scrisori? Încearcă să o seducă cu flori și cadouri? Cum se face că P știe tot ce face în cursul zilei? Cum reușește să facă acest lucru? De ce face jocul ăsta pervers? Nu poate veni la ea să se prezinte?

   Lucrurile încep să se complice din momentul în care Sophie face cunoștință cu milionarul Hugh Craig, iubitul mamei sale, dar și cu Hunter, partenerul de afaceri al acestuia. Dar, pe cât de mult ajunge Hugh să-i transmită un amalgam de sentimente frumoase, pe atât de puțin ajunge arogantul și înfumuratul Hunter să îi câștige respectul. Îi este greu să îl înțeleagă pentru că are un comportament foarte schimbător în prezența ei. Nu știe când e el însuși sau când joacă teatru. Adesea, tânărul abia îi aruncă o privire și îi răspunde într-o silă nedisimulată.

  ,,Omul ăsta e bipolar. Mă bagă într-o ceață atât de densă, încât nici săbiile vechilor samurai nu o pot tăia. Mă alungă prin vorbe menite să rănească, după care mă apropie în moduri unice, făcându-mă să îmi pierd ultima fărâmă de rațiune, lăsându-mă pradă dorințelor rușinoase pe care le știam pline de viață în gândurile mele.”Teoria inocentei de Florentina Pandelea

   Oricât de mult freamătă de dorință în fața acestui Adonis, Sophie e conștientă că nu se poate încrede în el. Știe că un bărbat că Hunter nu se îndrăgostește de un copil că ea, mai ales când are lângă el o iubită superbă precum Anabelle.

,,Să îl ating?Aș vrea să îi sărut fiecare colțisor de piele, să îi gust aroma și să mă mă îmbăt, mușcându-l cu o foame mistuitoare. I-aș face lucruri pe care nu le-am gândit până acum. I-aș da și o palmă peste față, că degeaba arată atât de bine și tânjesc după aroma lui, întrucât caracterul lui umbrește atracția care mă aduce atât de aproape de el. Aroganța mă respinge la pol opus și refuz să îi cad în plasa înfățișării seci. Esența a pierdut-o prin vorbele tăioase.”

   Viața Sophiei ia o cu totul altă turnură din clipa în care descoperă cu Hugh nu este doar iubitul mamei, ci și tatăl ei biologic. De ce i-au ascuns adevărul? De ce a apărut tocmai acum? De ce Hunter e atât de schimbător în prezența ei? Cum de este prieten cu Tom și Mathias? Ce anume o face pe Sophie să se apropie de P? De ce are încredere în acest necunoscut? Ținând cont că ea are sentimente clare pentru Hunter, de ce acceptă atenția lui P/Paul? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

 

,,Îl văd ca o umbră, fără chip, doar o voce plăcută care mă ține de mână și mă conduce spre lumină atunci când, în drum spre maturizare, pășesc în gropile adânci și întunecoase. Mă prinde de mână și mă ridică la suprafață, cu un zâmbet pe care nu îl văd, dar știu că e acolo, apoi mă îndeamnă spre mai bine. Cu fiecare clipă pe care o petrec vorbind cu el, mă apropii de viață.”

Cartea Teoria inocenței de Florentina Pandelea poate fi comandată de pe site-ul Editura Celestium
Recenzii cărţi
Recenzii cărţi de dragoste
***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

25 COMMENTS

  1. Asteptam parerea ta, Alina! Imi pla genul acesta de carti. Te felicit pentru recenzie! Felicitări autoarei

  2. Multumesc mult de tot, Alina, pentru recenzia minunata! Am citit-o cu mainile tremurând de emotie. Ma bucur enorm ca ti-a placut povestea Sophiei, iar eu abia imi gasesc cuvintele și nu stiu cum sa exprim tot ce am simtit citind parerea ta. Latura de autor m-a parasit acum. :)) Multumesc mult!

    • Meritul este al tău, Florentina! Eu doar mi-am propus sa o împărtășesc celorlalți romantici, să îi indemn sa citească cartea. În plus, dacă nu ar fi fost o carte atât de profundă, sublimă și romantică, nici eu nu m-aș fi pierdut printre atâtea cuvinte de laudă. Felicitări și mult succes în continuare!

  3. Recenzia ta mi-a dat fiori, pentru ca mi-am amintit cu mare drag de carte si pentru ca ai scris atat de minunat despre ea! Ma bucur mult ca si tie ti s-a parut ca este o carte extraordinara si ca autoarea are mult potential. Intr-adevar, are un stil aparte.

    • Eva, banuiam ca romanul va fi pe gustul meu, inca de cand ti-am citit recenzia (superficial, cat sa nu aflu prea multe, dar suficient sa ii aflu esenta). In schimb, nu m-am asteptat sa gaseasc atat de multa profunzime in gandire. Si atata sensibilitate!

  4. Felicitari pentru recenzie! Din ce imi dau seama, romanul nu e pe gustul meu, dar se vede ca tie ti-a placut foarte mult.

  5. O recenzie minunată, felicitări Alina! Nu am citit cartea, dar mă tentează, cred că îmi va plăcea această poveste.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.