Trei femei, de Stelian Țurlea – Editura Rao – recenzie

Trei femei

Stelian Țurlea

Editura Rao

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 192

   Trei femei autor român contemporan.

    Doar prin intermediul cărților poți fi martor istoriei, iar Stelian Țurlea este un adevărat maestru al readucerii aminte, al împletirii trecutului real cu elemente de poveste și al relevării unei moșteniri usturătoare pe care generațiile anilor de după căderea comunismului ar trebui să o cunoască măcar cosmetizată prin lumina ficțiunii, dacă nu cea veridic istorică. Am luat deja un prim contact cu scrierea lui Stelian Țurlea și nu încape îndoială că autorul dispune de o bună cunoaștere a psihologiei umane, a societății de astăzi, dar și cea postbelică, și că vorbește cu lejeritate oricărei categorii de vârstă.

   Perioada comunistă am experimentat-o cumva la persoana a treia, din cărți, manuale și povestiri ale părinților sau bunicilor și cu greu îmi pot imagina acele vremuri. Însă fiecare carte, în general de ficțiune, ce implică acei ani, mă fascinează și mă înfioară deopotrivă. „Trei femei” este indubitabil una dintre cărțile care a marcat, marchează și va continua să o facă mult timp de acum încolo, o poveste ce vorbește din trecut și se transmite viitorului ca o amintire emoționantă, dureroasă, pătată încă de o îndoctrinare perfidă, dar și ca o lecție de putere, perseverență. Stelian Țurlea transmite prin prezența unor personaje feminine o energie pe care o asimilezi fără ezitare, iar faptul că autorul reușește, din nou, să intre în pielea acestora cu o viziune perfectă asupra lucrurilor, nu poate decât să sublinieze o pricepere deosebită.

   Romanul se conturează pe trei planuri, trei personaje, trei povești de viață, având liant familia, secrete lăsate moștenire și efectul acestora de-a lungul timpului. Autorul construiește în jurul unui prezent marcat de un accident nefericit, o istorie care nu duce lipsă de mister, suspans și tragedii, o poveste care reface pașii unor femei ce s-au impus într-un stil propriu în perioada comunistă și încă răsună puternic.

   Descoperim în cele trei capitole ale cărții nu doar personajele centrale – Anca, Irina, Vitoria – nepoată, fiică, bunică – și experiențele lor, ci și relatări ale unor scene și evenimente pornind din anii 1950 până în 2005, imagini ale unei vieți boeme, dar constrânsă de o dictatură sumbră, dezastrul cutremurului din 1977, revoltele post-decembriste și ecoul unor dosare care nu se dau ușor uitării.

„-O să afli ce căuta mama ta și ce-a fost cu bunica ta și ce-a fost cu străbunica ta și cum au fost vremurile. Să fii fericită că nu le trăiești.”

   Anca este o tânără de optsprezece ani care visează să danseze pe marile scene cu trupa lui Michael Flatley, în spectacolul Lord of the Dance, așadar își ia inima în dinți și pleacă la Dublin pentru o audiență. Visul ei este spulberat de vestea tragică a morții mamei sale, într-un accident de mașină. Împrejurările îmtâmplării sunt mai mult decât suspecte – vinovatul a fugit de la fața locului, iar un student al mamei sale, pasager, supraviețuitor și martor al accidentului, susține că totul a fost premeditat. În timp ce poliția închide cazul fără alte investigații, Anca este dispusă să afle adevărul, dar cât o va costa această decizie?

   Irina – mama Ancăi – era la rândul ei în căutarea unui adevăr ce o măcina din adolescență. A îndurat anii comunismului și a scăpat, dar nu fără urme adânci, de ochii persistenți ai securității, a iubit și a pierdut persoane iubite, ca în final să rămână doar cu fiica ei și un adevăr de familie pe care nu apucă să îl discute cu mama ei adoptivă, înainte ca aceasta să moară.

   Vitoria – bunica Ancăi – era un chirurg bine cunoscut și viața ei se învârtea în jurul meseriei. Era o femeie perspicace și se înscrisese în partid pentru aparențe. Când vechea ei prietenă din școală, Mara, a reapărut în viața ei, căsătorită și având o fetiță, o gelozie și invidie absurdă a împins-o la un gest crud. De atunci a devenit mamă.

   Cele trei femei ale romanului sunt de fapt în strânsă legătură cu o a patra, femei cărora autorul le prezintă dramele vieții într-o ordine invers cronologică, pornind de la Anca și terminând cu bunica Vitoria. Povestea se arată cu această interpretare una neprevăzută, atât mergând pe firul planului temporal ancorat în istoria tenebroasă, cât și pe cel al poveștilor personajelor care emoționează fiecare la un alt nivel.

   Personajele lui Stelian Țurlea sunt vii și cu o rezonanță puternică. Acțiunea este presărată cu multe puncte de cumpănă și interesul pulsează într-un ritm amețitor până la final. „Trei femei” este precum un testament prețios, lăsat de povestitor, personajelor, și de autor, cititorului.

Despre autor

   Stelian Țurlea a urmat studii de filologie și filosofie, la București, a fost aproape trei decenii redactor de politică externă, a condus, după 1989, revistele „Lumea”, „Zig-Zag”, apoi ziarul „Meridian”, după care a lucrat în televiziune, ca șef al departamentului de știri al Antenei 1. A lucrat la ProTv ca director editorial, din 2000 este și editor senior al „Ziarului de duminică”.

Este autor a douăzeci de romane, zece cărți de publicistică, nouă cărți pentru copii și două traduceri. A îngrijit șase albume.

  A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din România pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007), Premiul „Flacăra” pentru literatură (2011).

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

Recenzii cărţi Stelian Ţurlea

Autori români