Umbre de Andrei Rușeț-Editura Datagroup-recenzie

Umbre de Andrei Rușeț-Editura Datagroup-recenzie

Umbre de Andrei Rușeț-Editura Datagroup-recenzie

Anul apariţiei: 2017

Număr pagini: 236

Gen: Fantasy

,,Pe timp de Lună plină putem intra, ca printr-o oglindă, în întunericul obiectelor și putem călători la viteze incredibile. De aici ne-am și hotărât să ne numim Umbre”

  M-am simțit atrasă de  cartea ,,Umbre” din prima clipă în care am văzut-o, chiar dacă titlul și coperta îmi sugerau o poveste de groază. Am vrut să văd despre ce este vorba în ea, citind mai multe detalii pe coperta a IV-a, dar nu am găsit prea multe amănunte, decât că povestea se încadrează de fapt în genul fantasy, nu horror. Curiozitatea m-a îndemnat să fac câteva investigații pe internet și astfel am dat peste un articol în care cititorii erau ademeniți cu postarea autorului pe YouTube, ca prezentare a romanului. Și recunosc că cele menționate acolo m-au determinat și mai abitir să citesc cartea.

  Ai devenit invizibil pentru oamenii de rând. La început te-ai simţit abandonat. După câteva zile, tristeţea ta a dispărut. În această lume nouă, a umbrelor, întâlneşti o persoană care te înţelege. Eşti cu adevărat liber. Nu ai bani, dar nu contează, poţi lua ce vrei, de unde vrei, pentru că eşti invizibil. Vei călători prin întuneric cu noua ta prietenă până în Franţa pentru a vizita un castel. Dar eşti încolţit brusc de o altă umbră care-ţi vrea răul, ai fost avertizat. Ai de luat cea mai grea decizie din viaţa ta: ai de gând să fugi şi să abandonezi noua viaţă sau vei lupta?

   Până la urmă, ,,Umbres-a dovedit un roman surprinzător de bun pentru un debut literar, care mi-a furnizat câteva surprize plăcute. Nu mă refer doar la faptul că mi-a plăcut maniera de scriere, scenariul îndrăzneț și original, îmbinarea de fantezie, mister și magie, caracterul enigmatic al personajelor, introducerea unor elemente de ocult și posedări demonice, ci și la modul în care autorul a conturat povestea umbrelor, integrarea perfectă a supranaturalului în lumea reală, ușurința cu care am rezonat sau empatizat cu Mihnea, personajul central al romanului. Iar acest din urmă lucru s-a produs imediat după ce am aflat că, la fel ca și mine, viața îi era controlată de niște fobii, în special frica de întuneric, și că nopțile îi erau invadate de coșmaruri. Băiatul are o imaginație debordantă, e superstițios și orice are de-a face cu ocultul își lasă amprenta asupra lui, chit că e adevărat sau nu. Știu că sună prostesc, dar toate aceste lucruri m-au făcut să mă identific cu personajul, să intru imediat în pielea lui.

 

,,De cum s-a urcat în pat, iar lumina a fost stinsă, inima a început să-i bată. Ochii i s-au obișnuit cu întunericul, acela fiind momentul în care a văzut la baza patului chipul terifiant și neclar al creaturii. Știa că atâta timp cât pătura îi acoperea corpul în totalitate, nu avea cum să-i facă rău. Dar, dacă avea să adoarmă, sigur se va dezveli în somn, iar făptura demonică avea să-l tragă sub pat.”

   Ce mi-aș fi dorit de la ,,Umbre”? Să aibă mai multe momente tensionate care să mă facă să vibrez. Iar singurul cusur pe care i l-am găsit acestui roman e că anumite evenimente mi s-au părut cam nesemnificative. Dar e de înțeles, având în vedere că se adresează în mod special adolescenților. Mie, ca adult, mi s-a părut o poveste drăguță, antrenantă, o lectură ușor de parcurs.

 Mihnea (15 ani) s-a născut în București, într-o familie de medici. Pare un adolescent normal, fericit, dar dacă am pătrunde în mintea lui, am putea vedea că nimic nu-i place din ce se întâmplă în jurul său. Simte că trăiește fără rost. Că uneori este tratat ca o umbră.

   Viața lui se schimbă din momentul în care, împotriva voinței sale, acceptă să meargă împreună cu părinții și fratele mai mic într-un parc de distracții montan. În loc să îi urmeze prin Pădurea Ielelor, preferă să-i aștepte cuminte pe o bancă. Dar când se reîntorc, Mihnea constată că nu-l mai recunosc și pleacă fără el.

,,- Cred că după tine strigă.

  – Cu mine vorbești? l-a întrebat femeia călduros pe Mihnea.

  – Da! Putem pleca? M-am plictisit.

  – Cred că s-a pierdut, și-a dat cu părerea tatăl.

  – Mă confunzi, a răspuns femeia. Te-ai rătăcit?

  – Nu! Nu m-am rătăcit! Ați zis că dacă stau cuminte pe bancă și vă aștept, plecăm.

  – Nu noi, l-a lămurit bărbatul.”

   Băiatul a crezut că aceștia au vrut să-i dea o lecție pentru că îi pusese într-o situație rușinoasă, așa că nu și-a făcut griji, pentru că, într-un final, aveau să realizeze că își învățase lecția și se vor întoarce după el, probabil a doua zi. Începuse deja să se însereze, așa că încearcă să caute un loc unde să înnopteze, însă este găsit de către un paznic care se ia de el că e târziu și el nu părăsise încă parcul. Reușește să scape, mințind că își așteaptă tatăl, dar atunci când, mai târziu, dă din nou peste același paznic, constată că acesta pare să nu-l vadă, deși a pus lanterna pe el. Oare de ce l-a ignorat? De ce s-a prefăcut că nu-l vede? Sau poate chiar nu l-a văzut? S-a făcut invizibil? A devenit o fantomă?

   Răspunsul îl va primi de la Mara, o fată de aceeași vârstă cu el, pe care a întâlnit-o în parc. E greu de crezut, dar adevărul e că oamenii normali nu-l mai pot vedea. Nimeni nu-l mai bagă în seamă pentru că el nu mai există în lumea lor. Pentru că a trecut în lumea umbrelor.

 

,,Lumea asta a umbrelor este ca și a ta, cu câteva diferențe. Cea mai importantă: oamenii normali nu te pot vedea, nu pentru că avem noi puteri supranaturale, ci pentru că lor nu le pasă. Pe înțelesul tău: singurul mod prin care un cerșetor se face remarcat, acolo la voi în oraș, e mirosul. Noi nici măcar nu mirosim. Ăștia suntem. Uitați de toți și de toate. Nu e nimic în neregulă cu noi, ci cu ei. Să ajungi aici e un privilegiu, nu o pedeapsă. Suntem foarte puțini. Acum, ceea ce te aduce pe lumea asta… hm… am auzit că poate fi o întâmplare neplăcută, care te izolează de ceilalți, sau o perioadă mai grea din viață. Unii se pot întoarce în lumea reală, alții nu.“

  Mihnea se află acum într-o altă lume, guvernată de alte reguli. Teoretic, poate trece cu ușurință înapoi, dar… dacă el chiar are de gând să se întoarcă, trebuie să își dea seama de ce a ajuns aici și ce ar vrea să fie diferit.

,,Singurul lucru pe care băiatul realizase că îl făcea greșit era că se izola, uneori, de persoanele din jur. O făcea pentru că îi era teamă că îl vor considera cel puțin ciudat dacă ar afla că îi este frică de întuneric. Desigur, neputând la socoteală faptul că existau momente când auzea un murmur constant și neinteligibil, deși nimic nu era împrejur. Dar, cât timp rămâneau secretele lui, nu vedea de ce s-ar feri lumea de el.”

  Mara, fata născută în lumea asta, a umbrelor, împreună cu bunicul ei, vor încerca să-i explice ce înseamnă o umbră, ce simbolizează Luna și cum se poate folosi de influența ei.

 

,, … știi ce simbolizează Luna?

    – Adolescența?

    – Da, adolescenţa, care e caracterizată de aspiraţii, vise, imaginaţie şi, cel mai important, de libertate. Toate acestea ne sunt oferite nouă, umbrelor, de către Lună. Avem avantajul de a ne putea folosi de influenţa Lunii pentru a ne deplasa mai rapid ca iepurii, cerbii şi vulturii, a spus omul privind cerul. Pe timp de Lună plină putem intra, ca printr-o oglindă, în întunericul obiectelor şi putem călători la viteze incredibile. De aici ne-am şi hotărât să ne numim Umbre. Efectul timpului asupra noastră, mai degrabă lipsa lui, este un alt atu comun al membrilor acestei lumi.”

   Mihnea încercă să se acomodeze cât mai repede cu noua situație, să învețe să se deplaseze prin intermediul umbrelor. Dar el trebuie să fie foarte atent cu cine intră în contact pentru că forțele răului atacă din toate direcțiile, iar el poate fi rănit sau omorât.

   În curând, băiatul va constata că se află într-un iminent pericol. Iar pericolul vine din partea unui om care se folosește de darul de a fi în lumea umbrelor pentru a cauza numai necazuri. Dar de ce încearcă această persoană să îi prindă pe Mihnea și Mara? Este adevărat că sângele fetei poate aduce o persoană normală pe lumea umbrelor pentru un timp limitat și invers? Este o poartă între cele două lumi? De ce a ajuns Mihnea o umbră? Cum se va termina aventura celor doi adolescenți? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

,,- E greu când ai o imaginație ca a mea. Atunci când mi-ai spus că am devenit o umbră, am bănuit că și teama a contribuit. Dar acum e clar, nu frica m-a adus pe lumea asta. Poate e de vină mediul în care am crescut. Poate așa a fost menit să fie, fără ca lumea normală să aibă vreo contribuție.”

  Despre autorul Andrei Rușeț, aflăm chiar de la el că:

  M-am născut în anul 1989 și sunt inginer, absol­vent al Universităţii Politehnica din Bucureşti. De mic copil am avut o imaginație bogată. În clasa a patra am devenit convins că pot dobândi puteri extraordinare dacă bag, concomitent, două cuie în priză. Planul ingenios a fost sabotat de către bunica mea, care m-a și pedepsit. Încă n-am renunțat la idee. În clasa a noua, am reușit să înving primul criminal, atunci când l-am convins că sufăr de o boală incurabilă și că ar fi urât din partea lui să-mi fure telefonul mobil. Tot în acea perioadă m-am apucat și de scris. Însă, până să concep romanul de față, am avut câteva încercări nereușite. Din fericire, persoanele din jurul meu m-au încurajat cu drag să continui: “Ce e por­căria asta? Sunt tineri mai buni ca tine, pe care nu-i publică nimeni!”. Pe lângă acest roman, la sfârșitul anului 2016 am început să postez povești online care au cumulat până în prezent peste 1,9 milioane de vizualizări.

Cartea Umbre de Andrei Rușeț poate fi comandată de pe site-ul Editura Datagroup

Recenzii cărţi

Autori români-Umbre de Andrei Rușeț-Editura Datagroup-recenzie

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

22 COMMENTS

    • Multumesc, Roxy! Cu ani in urma, nici nu gandeam ca asa ceva e posibil. E de apreciat!

  1. Felicitari Alina! O recenzie foarte bine punctata si foarte tentanta! Nu am citit cartea, dar cred ca mi-ar placea, multumesc de recomandare!

  2. Ce carte interesanta! Chiar as citi-o si autorului i-as spune sa continue, indiferent ce spun altii. Alina, mai usor cu horror-urile, d-aia ti-e frica de intuneric! :))

  3. Alina, îmi place foarte mult cum ai descris cartea! În plus, îmi place foarte mult stilul lui Andrei Ruset.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.