Ura cu care lovești de Angie Thomas- Editura Trei-recenzie

 Ura cu care lovești 

Titlul original: The Hate U Give

Autor: Angie Thomas

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Data apariției: 2018

Traducător: Alecsandra Beizadea

Număr de pagini: 448

   Deși are doar 30 de ani, Angie Thomas a câștigat deja numeroase premii cu romanul de debut, ”Ura cu care lovești”, printre care Cel mai bun debut și Cel mai bun roman Young Adult. Ea a fost primul student de culoare care a absolvit secția de scriere creativă la Universitatea Belhaven, un colegiu creștin din Mississippi unde predomină studenții de culoare albă. ”Ura cu care lovești” este scrisă din experiența sa de viață, iar prin acest roman, Angie Thomas a vrut să tragă un semnal de alarmă asupra problemelor cu care se confruntă populația de culoare din America. Scrierea este în curs de ecranizare la Hollywood, iar în 2019 va apărea următoarea sa lucrare.

  ”Ura cu care lovești” are la bază melodia lui 2Pac, rapper cunoscut din perioada anilor 90, THUG LIFE, ucis în 1996 într-un schimb de focuri. De fapt, așa cum explică personajul emblematic din acest roman, THUG LIFE ar fi, de fapt, un acronim pentru Ura Cu Care Lovești În Copii Ne Vine De Hac Tuturor. Cele 27 de capitole ale cărții stau la baza poveștii lui Starr, fata de culoare care învăță într-un colegiu pentru albi, și care își va schimba viața în mod iremediabil.

   Starr este un copil de 16 ani, bun, silitor, care locuiește în Garden Heights, cartierul persoanelor de culoare. Pentru a o feri de pericolele ghetoului, părinții decid să o trimită la colegiul Williamson, unde predomină elevii albi. Starr se împarte între cele două lumi, are prieteni din ambele, dar decide să le țină separate. Asta până într-o noapte, când ia parte la o petrecere din cartier, iar prietenul ei din copilărie, Khalil, este ucis chiar sub privirea ei de către un polițist alb, fără ca acesta să fi fost înarmat sau să reprezinte vreun pericol.

   Abia în acest moment, Starr înțelege în ce lume trăiește și câte nedreptăți se comit împotriva persoanelor de culoare. Ea este singurul martor al acestui eveniment și trebuie să decidă dacă va vorbi sau nu, dacă își va asuma acest lucru împotriva tuturor amenințărilor și riscurilor. Mărturia ei nu va pune în pericol doar albii, ci și persoanele de culoare din cartier, care au comis anumite infracțiuni, iar ochii tuturor se vor îndrepta asupra lor.

  Deși trăim în secolul 21, problema persoanelor de culoare este încă pregnantă, existând numeroase nedreptăți împotriva lor. Ei trăiesc de obicei în cartiere mărginașe, unde legile se aplică doar contra lor, nu și pentru ajutorare. În ghetou se întâmplă tot felul de lucruri dubioase, acestea fiind de obicei conduse de diverse bande. Războaiele care se dau nu sunt deloc de neglijat, lupta pentru supremație fiind în floare. Să nu uităm de problema drogurilor, oamenii săraci fiind cei mai predispuși să consume sau să facă trafic, tocmai pentru a câștiga mai mulți bani.

   Din păcate, la fel ca în Germania nazistă, rasa albă este considerată superioară, și chiar dacă America s-a mai deșteptat, încă nu putem vorbi de o lipsă completă de prejudecăți. Copiii de culoare încă sunt tratați altfel și încă nu au ajuns la același nivel cu albii.

”Și bun. Sentimentul de normalitate? S-a dus. Brusc îmi amintesc cât de diferită sunt de copiii de aici. Nimeni n-ar trebui să ne târască pe mine sau pe frații mei până în Bahamas – am înota până acolo dacă am putea. Pentru noi, vacanța înseamnă să petrecem un weekend la un hotel cu piscină din apropiere.”

  În toată această anchetă ce urmează uciderii lui Khalil, se pare că poliția vrea să-l scoată basma curată pe cel care l-a omorât. Chiar și în timpul interogatoriilor, întrebările referitoare la noaptea ”incidentului” se întrepătrund cu cele referitoare la activitățile lui Khalil. Vindea droguri? Consuma? Era membrul vreunei bande? Mama fetei răbufnește chiar în timpul interogatoriilor, cerând lămuriri asupra persoanei care e anchetate:

”Voi pe cine vreți să trimiteți în judecată, pe Starr și Khalil sau pe polițistul care l-a omorât pe băiat?”

   Transformarea lui Starr e uluitoare – de la copilul supus din debutul romanului, ajungem să vedem o tânără care se răzvrătește împotriva sistemului. Deși inițial simte doar frică pentru sine și familia sa și e conștientă de riscurile la care este expusă:

”Cu excepția polițistului, sunt singura persoană care a fost de față. Și ați văzut situații de genul acesta. Povestea ajunge pe posturile naționale. Oamenii primesc amenințări cu moartea, polițiștii îi iau în vizor, se întâmplă tot felul de lucruri”,

ulterior furia se acumulează și răbufnește:

”Ei mă lovesc cu ura lor și acum vreau să le vin de hac tuturor, chiar dacă nu sunt sigură cum să fac asta.

– Vreau să fac ceva, spun eu. protest, revoltă, nu-mi pasă…”

  Am perceput ”Ura cu care lovești” ca un Bildungsroman, experiența prin care a trecut Starr fiind definitorie pentru viața sa de acum înainte. Ea se maturizează, este hotărâtă să lupte mai departe pentru problemele celor din jurul său și conștientizează acum importanța comunității din care face parte.

”Ar fi ușor să mă dau bătută, dacă ar fi vorba doar despre mine, Khalil, noaptea aceea și polițistul acela. Însă e vorba despre mult mai mult. Despre Seven. Sekani. Kenya. DeVante.

E vorba și despre Oscar.

Aiyana.

Trayvon.

Rekia.

Michael.

Eric.

Tamir.

John.

Ezell.

Sandra.

Freddie.

Alton.

Philando.

E vorba chiar și despre băiețelul acela din 1955, pe care nimeni nu l-a recunoscut la început… Emmet.

Partea care mă îngrozește? Sunt mult mai mulți.

Totuși, cred că ceva se va schimba într-o zi. Cum? Nu știu. Când? Nu am idee. De ce? pentru că va fi întotdeauna cineva care va lupta. Poate este rândul meu s-o fac.”

Cartea Ura cu care lovești de Angie Thomas poate fi comandată de pe site-ul Libmag

Recenzii cărţi

Ura cu care lovești de Angie Thomas-Editura Trei