Noi știm că îți amintești – Tove Alsterdal – recenzie
Noi știm că îți amintești – Tove Alsterdal – recenzie
Titlu: Noi știm că îți amintești
Autor: Tove Alsterdal
Traducător: Alexandra Florescu
Categorie: Scandinoir
Anul apariției: 2024
Număr de pagini: 384
Titlu original: Rotvälta
“Când se întoarce la casa părintească din care a plecat în urmă cu peste douăzeci de ani, Olof Hagström își dă imediat seama că nu e în regulă ceva. Când intră, descoperă un câine speriat și o baltă în mijlocul casei. În aer plutește un miros cumplit: tatăl lui Olof este mort în dușul din baie.
Pentru detectiva Eira Sjödin, ancheta acestei morți misterioase dezgroapă coșmaruri de demult. Ea avea doar nouă ani când Olof – care pe atunci avea paisprezece – a fost găsit vinovat de violarea și uciderea unei fete din localitate. Cazul s-a imprimat adânc în memoria colectivă a orașului și i-a marcat Eirei profund copilăria. Olof a fost trimis la o casă de corecție și nu a mai călcat în oraș – până acum.
Un thriller complex, în care trecutul și prezentul se împletesc cu eleganță, unde nimic nu e ceea ce pare și care sondează amintirile și sentimentul de vinovăție.”
„Răvășitor… Acțiunea acestui roman memorabil este strălucit concepută, iar numeroasele personaje fascinante se dezvoltă într-un mod impresionant. De fapt, cartea de față este deopotrivă un roman polițist inteligent și un adevărat studiu psihologic.”(Bookreporter)
Adevărat!!! Acțiunea se petrece într-o zona rurală, pe malul răului Alden. Totul începe când la Poliția din Kramfors este anunțat un eveniment în Kungsgarden, un deces al unui bătrân. Cel care-l găsește este fiul lui, Olof, care intrase pe acasă, pentru prima dată, după 20 de ani. Își găsește tatăl, Sven Hagstrom, mort, ucis la duș, apa curgând și în casă un cățel speriat și flămând. Vrea să plece, dar un vecin îl oprește și cheamă poliția. Cu 20 de ani în urmă, Olof, un băiat de 14 ani atunci, a fost acuzat că a violat și ucis o fată din sat, Lina. Nu îi găsiseră corpul, doar niște haine, iar negațiile copilului nu sunt crezute. Până la urmă, după nesfârșite ore de interogatoriu, insistențele și scenariile induse de polițișți, Olof mărturisește tot ce vor aceștia.
De fapt aprobă tot ce i se spune:
“Uneori nu vrem să ne amintim, îi spuseseră; creierul reprima lucrurile groaznice. De asta fusese adus aici, ca să-l ajute să-și amintească.
Vrei să-ți amintești, nu-i așa Olof? E totul în tine, tot ce ai făcut și ce ai simțit.
Era acolo? Era în viață când ai aruncat-o? Ai aruncat-o peste margine, știai că apa e adâncă de treizeci de metri în partea asta ? Îți amintești Olof, noi știm că îți amintești.”
Ajunge într-o instituție de corecție, 10 ani, apoi, eliberat, își găsește de lucru în Stockholm. Nu se mai întoarce, mai ales că nici măcar familia nu l-a crezut când a susținut că nu e vinovat, tatăl său chiar l-a dat afară din casă, și nu l-a căutat niciodată, mama lui plecase departe, și sora lui, Ingela, la fel.
Și totuși a fost sau nu vinovat?!
Poliția începe cercetările, cei din Kramfors, Eira, care crescuse în locurile astea și avea familie aici, ajutată și de cei de la centru. Sven avea o tăietură de cuțit pe burtă, făcută cu o mână sigură, cu un cuțit de vânătoare. Doar că o astfel de armă aveau cam toți locuitorii de aici. Olof nu fusese în zonă în intervalul morții bătrânului, așa că Eira și echipa stau de vorbă cu vecinii, cu vechii colegi ai bătrânului de la fabrică, cu oamenii din sat, cu cei de la magazine și de la pub. Așa află că unul dintre vecini avusese probleme cu legea în tinerețe, își schimbase numele, venise aici și-și întemeiase o familie. Bătrânul Sven îi aflase întâmplător identitatea, și-ncepuse să-l amenințe și să-l șantajeze. Dar omul avea un alibi. Și totuși cine era vinovat?
Sigur că ziarele și televiziunile preiau știrea, pe social-media apar tot felul de postări virulente, care nu-i prea ajută pe polițiști. Olof este aproape ucis, ajunge în comă la spital, iar casa arsă până în temelii. Echipa de polițiști este mărită și cercetează toate pistele până găsesc incendiatorii. Dar parcă toate “drumurile” duc la povestea de acum 20 de ani.
Eira era mică atunci, are unele amintiri cu reacții ale mamei și fratelui ei mai mare Magnus, își amintește cum îi urmărea pe el și pe Lina. Unii oameni își mai aduc aminte de fată, unii o laudă, alții o critică. Prietena ei își amintește de limbajul dur pe care-l folosea chiar și cu ea făcând-o retardată. Până și Magnus îi va povesti surorii lui cum era Lina cu adevărat, dar și că o iubise foarte mult, ba chiar că o mai iubea.
Urmărind unele mărturii și aduceri aminte echipa găsește pe insulă, într-o fabrică părăsită de mulți ani, urme ale Linei, ale lui Magnus și un tip Kenneth, cu care fata plecase de fapt din sat. Găsirea corpului lui Kenneth, identificarea lui, duc la arestarea și cercetarea lui Magnus. Pentru că erau rude, Eira nu poate lua parte la anchetă, așa că-și pornește propriile investigații. Magnus recunoaște că l-a lovit pe tip în legitimă apărare. Dar unde era Lina în timpul ăsta?
Citind pe internet despre Olof și alți prădători sexuali, Eira se uită și pe pagina prietenei unui polițist, coleg cu ea. Acolo vede o postare extrem de dură a unei tipe Simone, și este surprinsă. Postarea era exact în termenii în care Lina vorbea cândva cu prietena ei și cu ceilalți colegi:
“Sunteți așa niște oi…Nimeni n-a citit Țapul Ispășitor? Nu, scuze, așa mă gândeam și eu. Măcar știți să citiți, retarzii dracului?”
“Era așa un ratat, e doar vina lui.”
Eira e din ce în ce mai convinsă că Lina trăiește. Până la urmă Magnus îi povestește surorii lui adevărul acelor zile, și Eira încearcă să dea de Simone, dar aceasta dispare din nou.
Ce-i povestește Magnus? Cine l-a ucis în realitate pe Kenneth? Cine l-a ucis pe Sven? De ce? Ce s-a întâmplat cu Lina?
Veți înțelege totul citind cartea.
Interesantă nu este doar povestea din fundal, ci și mentalitatea, viața locuitorilor și a polițiștilor. Acestea sunt descrise cu bune și cu rele, cu calități și defecte, vieți obișnuite sau nu, cu iubiri, cu despărțiri, interacțiuni între ei, sau cu familiile și cu cei din jur.
Sincer câteodată mi s-a părut că mai importantă e viața polițiștilor, care se desfășoară pe fundalul evenimentelor.
Merită să citiți cartea, să deslusiti toate misterele, să găsiți vinovații, să vedeți ce pot face o mână de copii, sau cum tabuurile și secretele pot afecta vieți.
Așa cum afirmă Publishers Weekly: “Romanul iese în evidență prin atmosfera tipic nordică, personajele convingătoare și trama întortocheată. Un exemplu de noir suedez la cel mai înalt nivel.”
Și BookPage: „Este un mister scandinav de mare clasă… Anticipez că va fi unul dintre cele mai discutate romane polițiste ale anului.”
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Noi știm că îți amintești
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
Arci, tu ești motivul pentru care m-am apucat de citit thriller. Voi căuta și această carte! Felicitări pentru recenzie!