Valsul sângelui de Constanţa Marcu-Datagroup-prezentare
Valsul sângelui, de Constanţa Marcu-Datagroup-prezentare
“Basmele perene sunt cele care aprind imaginaţia, însă respectă şi sâmburele de adevăr ce stăruie la temelia fiecărei legende! Viena şi Budapesta – capitale imperiale strălucitoare de lux şi nobleţe – sunt îngemănate misterios în acest seducător roman sentimental cu modestul Charlottenburg din Banatul românesc.
Aristocraţi cu averi nemăsurate şi faimă europeană îşi trăiesc iubirile vieţii cu june focoase descinse parcă din cântecele cu zâne balcanice, iar mozaicul caracterial este schiţat migălos pe canavaua realistă a unei lumi aflate mereu în cumpănă existenţială. Noroc sau înfrângere, secret de spovedanie sau bârfă de servitori, arivişti veroşi sau mecenaţi generoşi,
Baronii aromâni Sina şi Johann Strauss (tatăl) – toţi îşi găsesc locul într-o ficţiune cu mult suspans şi alură de romance cinematografic. Este un feeric univers literar ce farmecă de la primele rânduri şi te îmbogăţeşte afectiv până la ultima pagină, un pariu modern cu valorile clasice pe care Constanţa Marcu îl câştigă sub ochii noştri, ai cititorilor fidelizaţi de forţa şi frumuseţea simplă de care debordează unduitor Valsul sângelui!”
Sursa; Editura Datagroup
Născută în 1950 la Oţelu Roşu, jud. Caraş-Severin, Constanţa Marcu a absolvit Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, activând ca inginer constructor, proiectant, cercetător şi cadru didactic în învăţământul liceal. Poetă şi prozatoare, membră a Uniunii Scriitorilor din 2004, a debutat cu proză scurtă în revista „Orizont” (1985), editorial în antologia colectivă În căutarea timpului prezent (1989) şi individual cu volumul de versuri Religia aşteptării (1993). Dintre numeroasele volume publicate la Editura Helicon din Timişoara amintim selecţia de proză scurtă: Cred că ieri… doamnă (1993), cărţile de versuri Religia aşteptării (1993), Alba iertare (1995), Floarea fricii (1995), Şarpe sărutând (1996), Pahar cu lună (1996), Semnul fructului (1997), Femeie de floare (1998) – antologate în volumul Poezii (1998), ilustrat de Vasile Pintea, Editura Eurostampa, Timişoara, 1998. Au urmat Maria, versuri dedicate Fecioarei Maria (ediţie îngrijită, 1999), Nunta de fluturi, versuri şi proză, Ed. Augusta, Timişoara, 2002, Acoperământul, roman (Jurnal închipuit al Mariei de Mangop), Ed. Augusta, 2004 (distins cu premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara) şi Tata Domnu’, Ed. Palimpsest, Bucureşti, 2010 (premiul „Ioan Slavici” pentru proză al USR, Filiala Timişoara).
Chiar îmi place cum sună această carte 🙂
Sună tare bine prezentarea
Lectura placuta pasionatilor de lectura!