Pagini: 312

Editura: HERALD

  Când am acceptat să citesc această carte am fost foarte entuziasmată, mai ales fiind vorba despre Ford. Când auzim acest nume fără să vrem ne ducem cu gândul la mașini, în special aici, fiind vorba despre „Ford”. Mașinile sunt una dintre pasiunile mele, sunt fascinată de puterea pe care ţi-o dau, dar în același timp ţi-o şi iau. Cu toate că ai impresia că tu eşti cea care o deţine, cea care o controlează, la final, afli că este doar o iluzie; ceea ce la început îţi dă cu bunăvoința, când ţi-e lumea mai dragă îţi poate şi lua. M-am așteptat la detalii mult mai largi și mai concrete despre evoluția lui de-a lungul vieții. Avem unele informații, însă, începutul este unul cât se poate de pur comercial, e mai mult un manual de filosofie în afaceri, o reclamă cu argumente pro și contra, comparații, mintea unui om de afaceri – în special Rusia – asta a fost ciudat și deranjant – pentru mine – să tot insiste în comparații cu Rusia, m-a deranjat, și nici n-aș vrea să continui cu părerile personale asupra Rusiei – îmi place țara și conducătorul. Având perspectiva unui om al secolului XXI. Nu se leagă doar de Rusia, ci şi de alte țări, şi în final l-am înţeles, având în vedere perioada acestuia. Am avut momente în care îmi venea să mă contrazic cu autorul. Pe parcurs i-am înțeles logica în importanța dezvoltării și investiția în tehnologie pentru a ușura munca manuală, dar și pentru a avea o eficiență mai mare, însă uneori mă debusola… În fine, trecând peste asta, cartea este una bună și foarte interesantă, asta dacă nu sunteți așa căpoși ca mine în a vă ține morțiș de propriile opinii. Per total ai un mod simplu de a intra în mintea unui om puternic, cu un simț dezvoltat al afacerilor și al comunicării. Puteți lua multe ponturi și aveți posibilitatea de a profita la maxim de experiența lui, dar şi să luaţi parte la cunoașterea omul de dincolo de afacere, omul care vede cu inima, cu bunătatea şi pasiunea pentru o viaţă mai bună, mai stabilă, plină de empatie.

• „Nicio sarcină nu este prea grea dacă o împarți în câteva sarcini mai mici.”
• „Nu banii îți aduc siguranța. Siguranța ți-o poate da doar un bagaj valoros de cunoștințe, experiență și abilități.
• „Eșecul nu înseamnă decât oportunitatea de a începe din nou, de data asta mai inteligent.”

  Henry Ford s-a nǎscut pe 30 IUNIE 1863, la o fermă din Greenfield Township ,Michigan . Tatăl său, William Ford (1826-1905), s-a născut în County Cork, Irlanda, într-o familie care provenea inițial din vestul Angliei, iar mama lui, Maria Litogot Ford (1839-1876), s-a născut în Michigan ca cel mai mic copil al imigranților belgieni; pǎrinții ei au murit când era copil și a fost adoptată de către vecinii ei, de O’Herns. Frații lui Henry Ford au fost Margaret Ford (1867-1938); Jane Ford (c. 1868-1945); William Ford (1871-1917) și Robert Ford (1873-1934). Tatăl său i-a dat un ceas de buzunar la începutul adolescenței sale. La 15 ani, Ford a demontat și reasamblat zeci de ceasuri ale unor prieteni și vecini, câștigând reputația unui reparator de ceasuri. La douăzeci de ani, Ford a mers patru mile la biserică în fiecare duminică episcopală. Ford a fost devastat când mama sa a murit în 1876. Tatăl său s-a așteptat să ia în cele din urmă ferma familiei, dar el a disprețuit muncile agricole. El a scris mai târziu, „Nu am avut nici o dragoste specialǎ pentru ferma a fost mama pe care am iubit-o.” În 1879, Ford a plecat de acasă pentru a lucra ca ucenic mașinist în orașul Detroit, în primul rând la James F. flori & Bros, iar mai târziu cu Dry Dock Co din Detroit În 1882, s-a întors la Dearborn sǎ lucreze la ferma familiei, unde a devenit adept al operării motorului cu aburi portabil din Westinghouse. Mai târziu, a fost angajat de compania Westinghouse pentru a deservi motoarele cu aburi. În această perioadă, Ford a studiat la Goldsmith, Bryant & Stratton, colegiul de afaceri din Detroit. Ford s-a căsătorit cu Clara Bryant Ala (1866-1950) în 1888 și l-a susținut pe el însuși de pe urma agriculturii. Ei au avut un singur copil: Edsel Ford (1893-1943). În timpul său liber, Ford a lucrat la construirea unui motor pe benzină aprins de energie electrică. La 4 iunie 1896, Henry Ford, la vârsta de 32 de ani, a finalizat cu succes primul său transport fără cai, pe care l-a numit Quadriciclul.

  M-am așteptat la o autobiografie personală, însă am avut parte de pragmatism, de un vizionar al sec.al -XIX – XX-lea, un bun afacerist, dezvoltând o bună industrie a secolului XIX- XX, având o mare influență în dezvoltarea societății şi ridicarea economiei. Dezbate foarte mult industria şi dezvoltarea economiei, pe plan local, şi nu numai, exprimând îngrijorarea cu privire la consum şi producție, exportul şi importul fiind un factor important în economia locală, afirmând ,,Populația nu se poate alimenta de pe rafturile magazinelor.” O nouă informație pe care am primit-o cu interes este faptul că Ford a contribuit şi la construcția unui spital, astfel oferă un ajutor suplimentar populației. Foarte multe informații sunt de-a dreptul captivante, dacă la început am avut o doză de reținere cu privire la viziunea lui asupra societății. Pe parcurs mi-a deschis apetitul şi interesul asupra viziunii lui. Îmi place mintea unui astfel de om. Mă bucur că a lăsat aşa ceva în urma lui, este izvorul trecutului şi modul de a gândi al omului de afaceri al secolului XIX -XX. Şi cum bine știm, sec XX este secolul cel mai instabil, fiind măcinat de război, de o economie la pământ şi o instabilitate politică ce afectează populația. Au fost unele lucruri pe care nu le știam despre Ford, cum ar fi faptul că este fondatorul unui spital, dar a sprijinit şi armata aeriană a celui de-al doilea război mondial, şi cu toate astea, acesta reușește să aducă un plus economiei şi dezvoltării industriale. Sunt atât de multe lucruri de spus despre el încât parcă nu ai termina. Îți vine să-l lauzi în timp ce îţi stă pe limbă să-l iei la întrebări, mi-ar fi plăcut să stau de vorbă cu un astfel de om. Îţi trezește interesul, are puterea chiar şi după atâția ani să te provoace, este cel mai antrenant om din câte am întâlnit, chiar şi după moarte.

  Știați că Ford a fost împotriva sindicatelor. Ford a creat, de asemenea, un departament sociologic în fabrică, care examina viețile lucrătorilor pentru bunăstare, el a crezut că știa ce era mai bine pentru muncitorii săi. Experiența sa din primul război mondial este una deosebită, implicarea şi rolul pe care l-a avut Ford este unul greu de trecut cu vederea. Doamne,  este  absolut minunat să iei parte la mintea acestui om, e o experiență care te face să-ţi dai seama că noi, cei din secolul XXI, suntem cu adevărat oameni răsfățați de secol, de evoluție, şi în neștiința şi experiența noastră suntem ca niște copii murdari la gură. Am ajuns la concluzia că noi cu adevărat vorbim mult și fără rost. Turuim vrute și nevrute de parcă am ști cu adevărat ce înseamnă să  crești într-un secol și o societate măcinată de sărăcie, dar plină de dorință. Ceea ce nouă ne lipsește cu desăvârșire, acea dorință de cunoaștere de a face ceva semnificativ pentru noi și pentru societatea în care trăim. Secolul nostru se bazează foarte mult pe individualism.

  Este o carte foarte interesantă şi educativă, eu aș numi-o provocatoare, îţi trezește apetitul de a cunoaște mai multe, de a afla mai multe, de a avea contact cu omul de dincolo de cuvinte, şi bineînțeles, că nu ai cum altfel decât prin prisma cuvintelor scrise de el. Cartea o găsiți la Editura Herald. Îmi pare rău că nu am avut mai mult timp să o citesc mai devreme, însă nu este o pierdere. Cred că uneori toate sunt așezate de univers, de timp, să vină la timpul lor. Citiți-o pentru că merită fiecare cuvânt, fiecare gând al său m-a lăsat buimacă şi plină de admirație.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Herald

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți

Viaţa şi opera mea de Henry Ford – Editura Herald – recenzie