Vreau o îmbrățișare, de Sophie Schoenwald și Nadine Reitz-recenzie

Autor: Sophie Schoenwald, Nadine Reitz

Editura: UNIVERS ENCICLOPEDIC

An apariţie: 2017

Colecţie: Junior

Ediţie: Necartonată

Format: 240×240

Număr pagini: 28

Traducător: Irina Popa

Vârsta: 3-5 ani

   „Cel mai frumos şi mai convingător discurs despre dragoste este îmbrăţişarea”, spunea Dumitru Stăniloae, iar dacă ne-am învăța copiii cât de mare este importanța gesturilor afective, cu siguranță, lumea în care trăim ar fi mai bună.

  „Vreau o îmbrățișare” este călătoria fascinantă în odiseea emoțiilor unui pui de pinguin care se pierde de părinții săi. Cartea, al cărui text este conceput de către Sophie Schoenwald cu o deosebită măiestrie, antrenează copiii în această poveste, prin modalitatea interactivă aleasă de autoare.

   La fiecare pagină, textul care expune povestea în sine este însoțit de o frază interactivă care îi va include pe cei mici în poveste și-i va face, cu siguranță, să capete dragoste de lectură. Acesta este un mare atu al cărții, mai ales că dragostea pentru lectură se inoculează de la o vârstă fragedă.

   Trebuie să spun că am fost fascinată de culorile folosite în carte, dar și de ilustrațiile cărții. Nuanțele de albastru sunt menite să te ducă în poveste, să simți emoțiile micului pinguin care se pierde de părinții săi și care încearcă să regăsească drumul spre casă. Nu poate să facă acest lucru de unul singur… puiul e mic, iar lumea gheții e imensă și plină de pericole! Noroc de micii cititori (sau chiar de marii cititori) care vor însoți micul pui în marea aventură!

   Cartea se adresează copiilor între 3 și 5 ani; desigur, pentru acest eșantion de vârstă, părinții sunt cei care citesc. În cazul de față, vom avea parte de o aventură de familie, întrucât părintele va citi textul, iar copilul va interacționa răspunzând la cerințele expuse de autoare. Iată un exemplu:„Unde s-a rostogolit oul? Mămica pinguin nu-l găsește. Tu îl vezi? Dacă da, pune degețelul acolo!”.

Este o modalitate foarte ingenioasă prin care copilul mic devine și el parte din poveste.

   Dincolo de aceste aspecte, printre beneficiile cititului poveștii de seara sau a cititului în orice moment al zilei, nu face altceva decât să întărească relațiile afective dintre membrii familiei. Povestea pinguinului, dincolo de aventura pe care copilul o va descoperi, nu va face decât să-i reconfirme acestuia că o într-o familie, fiecare membru este important.

   Dacă până acum am expus perspectiva copilului în raport cu această cărticică, acum voi relata în câteva cuvinte viziunea adultului.

   Vedeți voi… uneori, adultul din noi fuge… se ascunde, regretând că nu poate să se întoarcă în timp, în copilărie. Citind astfel de cărți, adultul are excepționala șansă de a opri pentru câteva clipe timpul și de a se refugia în minunata lume a poveștii.

Recomand cartea celor care au copii, celor care vor avea copii și celor care au rămas pentru totdeauna copii.

 

Cartea Vreau o îmbrățișare de Sophie Schoenwald și Nadine Reitz poate fi comandată de pe site-ul Univers Enciclopedic

 

 

Rodica Pușcașu-Redactor/ Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

9 COMMENTS

  1. Cat de adanca spusa lui Dumintru Staniloaie! Interesant cum, chiar si astfel de cronicute smpatice la cartulii pentru copii, se pot transforma in mici bijuterii literaro-filosofice sub un condei talentat. 🙂 Bravo, Rodica! 🙂

    • Mulțumesc mult, Marius! Am citit foarte mullte cărți pentru copii și am încercat să caut printre rânduri. Am descoperit că ceea ce dorim noi să le inducem copiilor prin intermediul cărților, nu reprezintă altceva decât niște valori după care și noi înșine, ca adulți, tânjim.

  2. O altă recenzie fermecătoare, pentru care țin să te felicit, Rodica locco_smiley_10

  3. Felicitari Rodica !Cred ca este o carte interesanta dar talentul cu care tu ai redat -o ne face sa dorim s-o citim

  4. O carticica interesanta! Felicitari pentru maniera in care ne-ai prezentat-o, Rodica! :*

    • Mulțumesc, Alina! Ador cărțile pentru copii! Cele de la Univers Enciclopedic Junior sunt superbe!

  5. Ce frumos! Imi aduc aminte cand mama imi citea povesti seara, inainte de culcare. Imediat am invatat eu sa citesc :)) Multe carticele dragute pentru copii, as vrea sa fiu din nou mica :))

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.