Sepulcrul, de Kate Mosse-recenzie

Titlul original: Sepulchre
Traducerea: Monica Şerban
Editura: Rao (Class)
Număr pagini: 668

Sepulcrul de Kate Mosse fantasy.

  Kate Mosse, o figura bine-cunoscută în mass-media, este gazda unor emisiuni precum Open Book, A Good Real, OneBreakfast News şi Readers and Writers Roadshow ale postului BBCC4. Între 1998-2001 a fost director adjunct al festivalului de teatru din West Sussex, fiind prima femeie care a deţinut această funcţie. Este, de asemenea, cofondator şi director onorific al premiului anual pentru literatură Orange, înfiinţat în 1996. În 2000, a Romanul de debut al lui Mosse, Eskimo Kissing, a fost publicat în 1996, urmat de un fascinant thriller cu accente SF, Crucifix Lane, şi de două cărţi de non ficţiune: Becoming the Scenes at the Royal Opera House, Covent Garden.

  Totuşi numele lui Kate Mosse a devenit celebru în întreaga lume odată cu apariţia romanului Labirintul (publicat la Rao în 2007), devenind un bestseller în New York Times.

   Bazat pe o documentare minuţioasă în domeniul ştiinţelor oculte, în special pe istoria cărţilor de tarot, şi a muzicii lui Debusy, autoarea crează o legătură imaginară şi dă viaţă personajelor, purtându-ne în trecut şi prezent, rezultatul fiind o combinaţie plină de mistic, forţe oculte, spirite deranjate şi eliberate, legende şi o poveste de dragoste, dar şi un adevăr nespus.

  Merge până într-acolo, încât Tarotul Vernier de care se foloseşte în carte este creat special pentru Sepulcrul, pictat de artistul Finn Campbell-Notman şi bazat pe pachetul clasic Rider Waite (1910)

   Plină de detalii şi descrieri care pot deveni uneori plictisitoare, aici, acestea au un rol important, ajutând la o mai bună înţelegere a subiectului cărţii.

   Maestră a detaliilor, autoarea reuşeşte să creeze o poveste interesantă având o înclinaţie către horror, câteva scene producându-ţi frisoane. Calitatea principală a autoarei de a te face să trăieşti maxim, să călătoreşti prin trecut şi prezent, să fii ţinut în suspans, şi să îţi doreşti să dezlegi mistere, aduce cărţii calificativele cele mai bune.

   Povestea începe în oraşul osemintelor în anul 1891. Începe cu o înmormântare ce aduce mai mult cu o farsă. O tânăra stă lângă un mormânt încă deschis, alături de fratele şi mama ei. Ochii ei sunt secătuiţi şi priveşte ca în tranşă sicriul care începe să coboare în ţărâna noroioasă. Deşi ea pare că suferă, fratele ei este mai degrabă uşurat decât îndurerat. Tânăra ce se află în sicriu a fost femeia pe care el a iubit-o până la nebunie. De ce nu îşi arată durerea?

   Dacă te uiţi mai atent, sub nişte chiparoşi în colţul cel mai îndepărtat al cimitirului, stă ascuns parţial, un domn cu joben şi redingotă, un bărbat arătos care scrutează adunarea cu o privire intensă. După ce primii bolovani aruncaţi pe sicriu încep să cadă, bărbatul necunoscut se îndepărtează.
Cine este şi ce rol joacă, veţi afla pe parcurs ce citiţi cartea.

   Tânăra care se află, încă, lângă mormânt, lasă să cadă încetişor pe sicriu o floare culeasă de dimineaţă, un trandafir al amintirii. Morţii cu morţii şi viii cu viii.

  Leonie Vernier, căci despre ea este vorba, se gândeşte că de acum vor începe o altă viaţă şi vor scăpa de umbrele trecutului.

  În tot acest timp, undeva la sud de Paris, la o depărtare de sute de kilometrii, ceva se stârneşte. În vechile păduri de lângă oraşul Rennes-les-Bains, adierea vântului mângâie frunzele copacilor seculari care se pornesc a foşni, şi de peste tot se aude o muzică- ENFIN.

   Acestă soaptă muzicală pluteşte în văzduh şi ajunge acolo unde trebuie, la inocenta Leonie.
  Gestul acestei tinere, atunci când a fost în cimitir, provoacă ceva necunoscut să se mişte în interiorul sepulcrului din pădure. Acesta a fost uitat şi ascuns printre frunzişul abundent crescut pe domeniul de la Cade. Dar acum, ceva se trezeşte. Oamenii obişnuiţi nu îşi dau seama, ei nu văd, sau cred că este o iluzie a luminii, dar statuile încremenite din sepulcrul prind viaţă, iar imaginile de pe cărţile de tarot ce zac îngropate au propria lor viaţă şi voinţă.

   Până la urmă această poveste nu începe chiar într-un cimitir parizian, nu este vorba de oseminte, ci de un pachet de cărţi de tarot, un pachet straniu ce se spune că deţine puterea vieţii şi a morţii, iar cartea ce stă deasupra pachetului este o carte pe care cei din ocultism o numesc DIAVOLUL.

   Leonie Vernier şi fratele ei Anatole, părăsesc Parisul şi se retrag pe domeniul unchiului lor-Domanine de la Cade. Motivele acestei retrageri, lăsând viaţa animată din Paris pentru una monotonă de la ţară, sunt cunoscute cel mai bine de Anatole. Un ucigaş este pe urmele lui, cineva vrea să-i facă rău şi să-i descopere secretul. Sora lui nu înţelege plecarea în grabă, dar primind nişte motive destul de plauzibile, acceptă. Leonie este o tânăra inteligentă, curioasă, şi are anumite suspiciuni, dar îşi iubeşte atât de tare fratele încât are încredere în cuvântul lui. Ajungând pe domeniul misterios încărcat de istorie şi având o legendă în spate, Leonie vrea să descopere misterele ce îl face atât de temut printre localnici. Află că în trecut a avut loc o crimă, că există un pachet de cărţi misterios printre ruinele unui sepulcrul vizigot, şi vrea să descopere adevărul.

   Este atrasă de pădure, de ceea ce poate găsi în interiorul ei, dar este fascinată şi de ceea ce unchiul ei scrisese. El susţinea că a fost în interiorul sepulcrului şi că anumite note muzicale (octavele) pot invoca spirite, iar cărţile de tarot asociate cu muzica şi locul, fac ca imaginile lor să prindă viaţă atunci când cele două lumi comunică. Pe arcul de deasupra sepulcrului mai descoperă şi inscripţia: „Aici, în acest loc, timpul se mişcă spre Eternitate.”

  Mulţi spun că, atunci când vine furtuna, pe moşie spiritele umblă libere, iar Diavolul îşi cere tributul. În sepulcrul pe lângă celelalte statui care au o semnificaţie în cărţile de tarot, tronează Asmodeu, gardianul tradiţional al comorii, păstrătorul tainelor şi constructorul Templului lui Solomon. Acest demon rânjeşte, parcă îşi rade de tot, iar privirea din ochii roşii parcă te urmăreşte. O creatură pe cât de urâtă pe atât de fioroasă. Mai există o inscripţie şi o şoaptă: Poţi fugi, dar nu vei scapă, şi: Un, deux, trois, loup! Omul negru a venit.

   Toate acestea le descoperă Leonie, le pune cap la cap şi începe să interpreteze.

   Dar, face şi câteva greşeli, involuntare. Marea greşeală a fratelui, care duce la greşeală ei, este că – acesta nu îi spune adevărul despre cel care îl urmăreşte, şi nici motivul. Se ascunde de Leonie. O mare greşeală, deoarece tânăra acţionează de capul ei, iar aceste acţiuni vor avea consecinţe tragice. Am spus că avem şi o poveste de dragoste, dar nu am să va dezvălui nimic, asta pentru că nici eu nu aveam habar de ea, este ţinută în umbră, şi va ieşi la iveală undeva pe pracursul descoperirilor lui Leonie. Ce descoperă până la urmă tânăra?

  Leonie va fi cea care se sacrifică pentru ca viaţa să îşi continuie cursul, dar are nevoie de prezent să îşi găsescă liniştea, şi să se afle adevărul. Adevăr care nu a fost ştiut niciodată, sau a fost interpretat greşit.

  Anul 2007: Meredith Martin se hotăreşte să plece la Paris pentru a cerceta viaţa compozitorului Claude Debussy, ea vrea să scrie o biografie a acestuia, dar are nevoie de date concrete. Este fascinată de istoria locurilor, în special ale Domeniului de la Cade şi a orăşelului Rennes-les-Bains, dar şi de evenimentele tragice care se ptrecuseră într-o noapte de Halloween, evenimente ce şocase orăşelul. Mai are şi un motiv personal care o intrigă, o fotografie în Sepia şi o partitură muzicală pe care scrie Sepulcrul 1981, primite de la mama ei biologică. Bănuieşte că aceste două lucruri au legătură cu istoria şi originile familiei ei.

  Ajungând în Paris îşi începe cercetările, şi într-un timp scurt, simte că este urmărită de ceva ce nu poate să descifreze. Îi apar imagini, şoapte, faţa unei tinere care o priveşte şi parcă ar vrea ceva de la ea. O forţă nevăzută o îndreaptă parcă să decopere misterul sepulcrului. Dar, nu este singura care vrea să descopere, cineva din timpul ei este interesat de comoara ce se află în mormânt, interesat de pachetul de cărţi. Cineva fără scrupule, care ar face orice să nu i-o ia altcineva înainte.

  Din acest moment destinul lui Meredith se împleteşte cu cel a lui Leonie, şi cu cât se apropie Noaptea Tuturor Sfinţilor-atunci când valul dintre viaţă şi moarte este fragil-cu atât Meredith este mai atrasă către pădurea antică acolo unde secretele trecutului încă nu sunt îngropate.

„Deschise uşa. Păşi peste treapta de piatră.
Nu zbura nicio pasăre şi nu se auzeau şoapte ascunse, dincolo de uşa. Nimeri în interiorul unui soi de capela. Tavan înalt, dale de piatră pe jos, un altar şi ferestre cu vitralii. Picturile care acopereau pereţii: eroii desenaţi pe cărţile de tarot. Un sepulcrul. O linişte bizară. Doar ecoul paşilor săi tulburau liniştea absolută. Şi, totuşi, încetul cu încetul, aerul începu să murmure. Din întuneric, răzbăteau sunete, voci. Voci care spărgeau tăcerea. Şi un cântec.
Înaintă şi aerul se despică, de parcă nişte spirite nevăzute, pierdute în lumină, se trăgeau într-o parte că s-o lase să treacă. Spaţiul însuşi părea că-şi ţine răsuflarea, vibrând în acelaşi ritm cu bătăile inimii ei.
Ajunsă în faţă altarului, într-un punct situat la distanţe egale de cele patru ferestre încastrate în peretele octogonal, ajunge în interiorul unui pătrat, desenat cu negru pe podeau din piatră. În jurul lui, pe jos, se zăreau inscripţionate nişte litere : Ajută-mă!
Cineva era acolo, nu vedea nimic, dar ştia că ea se află acolo. O fiinţă, o prezenţa care respiră. Şi mai ştia că o văzuse şi înainte-sub pod, pe drum, la marginea patului. Apă, aer, foc şi acum pământ. Cele patru suite ale tarotului, conţinând în ele toate posibilităţile de pe lume.
„Fii atentă, ascultă-mă.”
– Leonie?
Brusc, Meredith capătă senzaţia că întunericul din jurul siluetei fantomatice se modifică…o mişcare a aerului ca o adiere de vânt. Bucle lungi şi roşcate, culoare fără substanţă, scoase la iveală de gluga care-i pica pe umeri. Piele străvezie. Ochii verzi, dar transparenţi. Un înveliş fără miez…. Formă fără contur.

„Eu sunt Leonie”
Nu pot dormi. Până când nu voi fi găsită, nu voi putea dormi. Ascultă adevărul.
„Povestea se află în cărţi”…”

   Trebuie să vă marturisesc, spre ruşinea mea, că habar nu aveam la început ce înseamnă Sepulcrul. Mă gândeam la un ritual, nicidecum la un aşezământ vizigot. Cartea în sine ca şi aspect m-a făcut să mă simt ca micul Merlin în faţa unei cărţi de vrăjitorii încercând să descopăr mistere. Într-un fel aşa şi este, pentru că vei descoperi mistere alături de tânăra Leonie, vei afla povestea adevărată a familiei ei, dar în acelaşi timp vei fi alături şi de Meredith Martin, o tânără care cercetează biografia compozitorului Claude Debussy, dar vrea să afle şi originile ei. Vei fi purtat într-o altă dimensiune şi un adevăr ţinut ascuns timp de un secol va ieşi la iveală, şi nu uitaţi: Poţi fugi, dar nu poţi scapă de ceea ce îţi este scris.

   Există multe feluri de fantome. Cele care nu se pot odihni pentru că au greşit şi îşi caută iertarea sau ispăşirea, şi cele cărora li s-a făcut rău şi care sunt condamnate să umble până găsesc un mijlocitor al justiţiei care să le susţină cauza.

  Poveşti de dragoste există şi în trecut, dar şi în prezent, nu m-am axat pe dezvăluirea lor, pentru că vreau să aflaţi singuri. Aveţi multe de descoperit, eu am făcut o mică introducere în mister. Cartea este plină de evenimente, dar nu vreau să va stric plăcerea lecturii.

  Subiectul şi acţiunea m-a ţinut în suspas până la final, să descopăr şi eu acel adevăr ascuns. Am avut momente în care am fost înfricoşată, şi parcă simţeam că ochii din umbră mă urmăresc şi o muzică se aude de undeva din întuneric, m-am simţit neputinciosă şi indignată în faţă unor scene, am călătorit prin Parisul anilor 1800, alături de Leonie, am trăit alături de Meredith în prezent, am descifrat semnificaţii ale tarotului, şi m-am familiarizat cu muzica lui Debussy.

   Până în ultimul moment nu afli dacă Meredith va reuşi să descifreze şi să găsească adevărul ascuns în cărţi, îţi muşti mânuţele de frustrare, dar asta a fost poate ceea ce m-a ţinut în alertă până la capăt. Si nu uitaţi- există cineva şi în trecut, dar şi în prezent care nu sunt spirite, dar încearcă să le facă rau celor două tinere.

Dragoste, răzbunare, crime, obsesie, mistic, ghicit în cărţi, muzică, simboluri, semnificaţii, istorie, suspans, legende, toate le găsiţi în cartea scrisă de Kate Mosse.

9 puncte/10