Nu te-am văzut îndeajuns. Povestea unei iubiri – Stelian Țurlea – recenzie
Nu te-am văzut îndeajuns. Povestea unei iubiri – Stelian Țurlea – recenzie
Titlu: Nu te-am văzut îndeajuns. Povestea unei iubiri
Autor: Țurlea Stelian
Editura: INTEGRAL
Colecția Nod
Număr de pagini: 205
Data apariției: martie, 2024
“Cum gândește și ce simte o femeie atunci când iubește? Ce cuvinte folosește ea pentru a-și descrie stările și emoțiile, fără că acestea să fie ale unui scriitor, adică ale un artist al cuvântului care a creat un personaj feminin memorabil?
Cristina Țurlea a fost o femeie excepţională, dar un personaj real, nu unul romanesc. Corespondența ei cu Stelian Țurlea nu este literatură (deși Stelian Țurlea e un scriitor de vârf), ci un corpus non-ficțional care i-ar fi plăcut mult lui Camil Petrescu, adeptul autenticității în literatură.
În puține opere literare, de azi și de ieri, vom găsi o asemenea intensitate existențială și atâta feminitate.” (Daniel Cristea-Enache)
Fiecare anunț al apariției unui nou roman al Domnului Stelian Țurlea înseamnă și o întrebare –“Oare despre ce scrie acum?” Și asta pentru că de fiecare dată poveștile îți ating sufletul și mintea, te fac să te identifici cu personajele, să-ți amintești lucruri din viața ta, să te bucuri sau să scapi o lacrimă, să te gândești că dacă… poate…
Așa că deși le aștept totdeauna cu interes și nerăbdare mă și tem puțin de ele.
Nu m-aș fi gândit vreodată, că doar niște mesaje schimbate între protagonișți, mă pot face să nu las volumul din mână, să visez, să-mi imaginez, să înțeleg.
Cândva lăsam bilețele prin casă, acum oamenii scriu e-mailuri, dar tot biletele sau mici scrisorele înseamnă. Și totuși, în epoca asta a vitezei, să-ți faci timp pentru omul de lângă tine și pentru sufletul tău e mare lucru.
Voi avea “curajul” de-a le spune pe nume protagoniștilor, chiar dacă nu ne-am cunoscut personal, simt că mi-ar fi mai ușor să vorbesc despre ei (scuze pentru îndrăzneală).
Cristina și Stelian s-au întâlnit într-un moment al vieții când fiecare, ieșit dintr-o relație nefericită, nu mai avea mari speranțe. Au îndrăznit și cu un “curaj nebun”, pentru că fiecare a simțit că celălalt ar putea fi “sufletul pereche”, au mers mai departe și au rămas împreună 18 ani. Au urmat zile în care s-au întâlnit, altele în care fiecare era prins cu jobul lui, și mai ales seri în care s-au regăsit. Dar și multe, multe mesaje în care fiecare și-a spus părerile, ideile, dorurile și-au dezgolit efectiv sufletul. E mereu mai ușor poate să vorbești cu un interlocutor nevăzut, ești mai liber, gândind “dacă mă înțelege și mă acceptă e bine, dacă nu, deși doare, mergem mai departe”.
Ceea ce e important, după mine, într-o relație este încrederea, curajul și mai ales comunicarea. Și ce poate fi mai frumos decât dorința ca la câteva minute, după ce te-ai despărțit de omul iubit, sau în pauzele unei zile de lucru, să-i scrii, să-i împărtășești mici întâmplări, dar mai ales gânduri și sentimente.
Cristina și Stelian au depășit ideile învechite și tabuurile unei societăți închistate între zidurile vechii gandiri și educații, au trecut peste diferența de vârstă, armonizandu-și gândurile și faptele pentru că amândoi erau spirite tinere.
Este nemaipomenit să ai atâta încredere în cel de lângă tine dar și curaj, să-i spui orice gânduri îți trec prin cap, bune sau rele, orice păreri despre “voi”, orice sentimente.
Cu alte cuvinte să-ți pui mintea și mai ales sufletul pe tavă și să aștepți reacțiile. Cristina și Stelian au împărțit, în toată viață lor împreună, toate visele, gândurile, lacrimile, zâmbetele, pentru că pe lângă fericire și împliniri viața le-a pus în cale multe obstacole.
Boala Cristinei, o dată învinsă, apoi din păcate fatală, a adus cu ea multe nopți de povești (citiți în “La Taifas”), de gânduri, de introspecții, așa cum s-au obișnuit, de la începutul relației, cu sinceritate și cu inimile deschise.
Și Stelian a urmat îndemnul Cristinei dat la întrebarea lui “ce voi face fără tine?“-“scrie despre noi, despre viață, scrie!”
Prin fiecare carte pe care ne-o oferă, prin fiecare dezvăluire de suflet, ne dă o nouă lecție de viață și mai ales de iubire.
Așa s-a născut și romanul “Nu te-am văzut îndeajuns. Povestea unei iubiri”.
Mulțumesc Domnule Stelian Țurlea că împărtășiți cu noi povești minunate!
