Adio, Porc de Crăciun! – Emilia Dragomir – poezie

 

În această poezie

Nu găsești filozofie.

Este o poveste simplă,

Ce aievea se întâmplă.

Nu este niciun mister

În tot ce a fost, chiar ieri.

Gică, cu ai lui amici,

Doi vlăjgani și doi pitici,

Au vrut să prindă-n capcană

Un mistreț cu aspră blană.

Nu mistreț cu colți de-argint,

Ce, clar, te scoate din minți,

Ci mistrețul nost” comun

Pentru masa de Crăciun.

Credeau că e-o faptă bună

De-aduc în casă „legumă”,

Scutindu-i de griji, cheltuieli,

Pe părinții lor lefteri.

 

Au ajuns în lăstăriș

Și-au săpat cam pe furiș

Cu hârlețe și cazmale

O groapă destul de mare.

Au pus în ea și știuleți

Să-i atragă pe mistreți.

Apoi, așezați la pândă,

Stau cuminți, ca să audă

Cum huruie ca trei remorci

Turma de sălbatici porci.

Măăăi, să fie, dar așteaptă!!!

Niciun rât nu se arată.

Însă-i lovește-n timpan

Un zgomot ca de ciocan:

Din gaura proaspăt săpată,

Un animăluț se vaită…

Cei cinci vânători de soi

Fug spre hrubă, cad porcoi,

Privesc cu îngrijorare

Spre micuța arătare.

Ochii ca de melc se fac,

Sunt aproape de atac.

Ghiciți cine e-n capcană

Cu portocalie blană,

Cu ochi căprui, conturați?!?

Stați puțin, o să aflați!

Gică, știți, are-un cățel

Și îl cheamă Puricel.

Supărat că nu l-au luat,

În pădure, la vânat,

Biet, amușinând de zor,

S-a ținut pe urma lor,

Dar, cum în groapă n-o să cadă

Cel cui îi este destinată,

S-a rostogolit cățelul

Suplinind pe loc purcelul.

L-au extras la repezeală

Controlându-l de vreo rană.

Bine că este integru!

Doar pe blană-i puțin negru…

 

Gică și cu-ai lui voinici

Se cam cară de pe-aici.

Porcul de Crăciun nu este…

Ieși iute din poveste.

Mai bine c-a fost așa

Că se certau cu legea!

Chiar de-i intenția bună,

Braconajul nu-i o glumă!

Plus că, pe bună dreptate,

Nu ucizi o vietate

Liberă și fericită

Numai ca s-o pui pe plită.

Gică și colegii lui

Și-au pus coasa într-un cui.

L-au luat pe Puricel,

(Nu-i considerat purcel!)

Au pornit-o către case

Purtând pe chipuri grimase.

Știau: pentru fapta lor

Nu s-a inventat cadou.

Sunt destul de supărați.

Frenetic aplaudați

Doreau ei să fie, frate,

C-aduceau în căși bucate.

Cu-atât se vor mulțumi:

Recipisă vor primi

C-au predat în bună stare

Uneltele din dotare…

EMILIA DRAGOMIR

Rubrica Creaţie Literară