Adio, Porc de Crăciun! – Emilia Dragomir – poezie
În această poezie
Nu găsești filozofie.
Este o poveste simplă,
Ce aievea se întâmplă.
Nu este niciun mister
În tot ce a fost, chiar ieri.
Gică, cu ai lui amici,
Doi vlăjgani și doi pitici,
Au vrut să prindă-n capcană
Un mistreț cu aspră blană.
Nu mistreț cu colți de-argint,
Ce, clar, te scoate din minți,
Ci mistrețul nost” comun
Pentru masa de Crăciun.
Credeau că e-o faptă bună
De-aduc în casă „legumă”,
Scutindu-i de griji, cheltuieli,
Pe părinții lor lefteri.
Au ajuns în lăstăriș
Și-au săpat cam pe furiș
Cu hârlețe și cazmale
O groapă destul de mare.
Au pus în ea și știuleți
Să-i atragă pe mistreți.
Apoi, așezați la pândă,
Stau cuminți, ca să audă
Cum huruie ca trei remorci
Turma de sălbatici porci.
Măăăi, să fie, dar așteaptă!!!
Niciun rât nu se arată.
Însă-i lovește-n timpan
Un zgomot ca de ciocan:
Din gaura proaspăt săpată,
Un animăluț se vaită…
Cei cinci vânători de soi
Fug spre hrubă, cad porcoi,
Privesc cu îngrijorare
Spre micuța arătare.
Ochii ca de melc se fac,
Sunt aproape de atac.
Ghiciți cine e-n capcană
Cu portocalie blană,
Cu ochi căprui, conturați?!?
Stați puțin, o să aflați!
Gică, știți, are-un cățel
Și îl cheamă Puricel.
Supărat că nu l-au luat,
În pădure, la vânat,
Biet, amușinând de zor,
S-a ținut pe urma lor,
Dar, cum în groapă n-o să cadă
Cel cui îi este destinată,
S-a rostogolit cățelul
Suplinind pe loc purcelul.
L-au extras la repezeală
Controlându-l de vreo rană.
Bine că este integru!
Doar pe blană-i puțin negru…
Gică și cu-ai lui voinici
Se cam cară de pe-aici.
Porcul de Crăciun nu este…
Ieși iute din poveste.
Mai bine c-a fost așa
Că se certau cu legea!
Chiar de-i intenția bună,
Braconajul nu-i o glumă!
Plus că, pe bună dreptate,
Nu ucizi o vietate
Liberă și fericită
Numai ca s-o pui pe plită.
Gică și colegii lui
Și-au pus coasa într-un cui.
L-au luat pe Puricel,
(Nu-i considerat purcel!)
Au pornit-o către case
Purtând pe chipuri grimase.
Știau: pentru fapta lor
Nu s-a inventat cadou.
Sunt destul de supărați.
Frenetic aplaudați
Doreau ei să fie, frate,
C-aduceau în căși bucate.
Cu-atât se vor mulțumi:
Recipisă vor primi
C-au predat în bună stare
Uneltele din dotare…
Faina creație. Mie imi place Gică de mult timp
Simpatic personal!Felicitari Emilia!
Ce dragut 🙂