Am scris noaptea în jurnal, de Veera Hiranandani – Editura Epica – recenzie  

Am scris noaptea în jurnal

Titlu original: The Night Diary

Autor: Veera Hiranandani

Editura: Epica

An apariție: 2019

Număr de pagini: 256

Traducător: Iris Manuela Anghel

    Veera Hiranandani este o autoare ce a primit numeroase premii pentru romanul ei de debut, Am scris noaptea în jurnal. Provenind dintr-o familie destul de ciudată din punct de vedere cultural și religios, mama ei fiind evreică, iar tatăl ei având religia hindu, ea se descrie ca fiind destul de timidă, dar totodată, o bună observatoare a celorlalți. A lucrat ca editor de cărți, dar și ca și consilier sau învățător Montessori. La momentul actual, scrisul îi ocupă foarte mult timp și locuiește împreună cu familia sa la Hudson River.

   Nisha împlinește 12 ani și primește în dar un jurnal. Ea începe să scrie în el și face asta sub forma unor scrisori către mama sa, care a murit la nașterea ei și a fratelui său geamăn, Amil. Întregul roman este structurat sub forma unor scrisori și este scris la persoana I, fapt ce face totul foarte personal. Viața ei este una simplă, se învârte în jurul școlii și a casei, locuind împreună cu fratele ei, cu tatăl, bunica și servitorul lor, Kazi. Dar această existență, așa cum o știu ei, se va sfârși curând. Suntem în anul 1947, iar India va ieși de sub dominația englezilor, fapt ce duce la anumite demarcări și împărțiri ale ținuturilor.

”

-India se va elibera curând de sub dominația britanică, iar asta e foarte bine. Ne conduc de peste două sute de ani, discriminându-ne și umilindu-ne în propria țară. Se pare însă că patria noastră va fi împărțită în jumătate, ca o buturugă tăiată pe mijloc, a spus el, desenând o linie prin aer. Mirpur Khas nu se va mai afla în India. Ci într-o nouă țară ce se va numi Pakistan.”

   Copii fiind, Nisha și Amil nu înțeleg aceste lucruri pe deplin, dar află curând că musulmanii vor rămâne în Pakistan, noua țară, pe când hindușii vor migra către Noua Indie. Și cum pot ei să priceapă că ei trebuie să plece într-o țară nouă, iar Kazi va rămâne acolo? Cum pot să se împace cu ideea că vor lăsa școala în urmă? Cum să înțeleagă ei că oamenii se bat și se ucid în numele religiei? Urmează o perioadă extrem de complicată, iar Nisha trebuie să se maturizeze brusc.

”Dar un lucru chiar îl înțelegeam. Amintirile vieții petrecute aici, în Mirpur Khas, nu se vor împleti niciodată cu amintirile vieții pe care o voi petrece în noua Indie. Copilăria mea va fi mereu despărțită de o linie, ce va marca universul dinainte și cel ce va urma.”

   Deși sunt doar niște copii, Nisha și Amil pleacă într-o călătorie extrem de dificilă împreună cu tatăl și bunica lor. Ei sunt hinduși, iar faptul că mama lor a fost musulmană nu ușurează situația cu nimic. Toți kilometrii ce trebuie să îi parcurgă vor fi pe jos, neavând posibilitatea să meargă cu trenul. Revoltele sunt din ce în ce mai frecvente, oamenii se ucid între ei, iar tatăl lor vrea să îi țină în viață pe toți. Rezervele de mâncare sunt raționalizate, la fel și apa. Ajung în situația în care simt că vor muri, că nu mai e o cale de ieșire.

”Mă ustură tălpile, deși acum stau jos și scriu. Am doar o pereche de sandale uzate, din piele. Îmi înfășor bășicile în frunze răcoritoare, dar le pierd mereu pe drum. Mi se pare foarte ciudat să spun că pământul pe care pășesc cu tălpile îndurerate nu se mai numește India, ci Pakistan. Mi-e milă de oamenii care-și duc lucrurile în spinare sau înghesuite în căruțe. Au încercat să ia prea multe cu ei.”

   Nisha se maturizează extrem de repede. O fetiță de 12 ani nu ar trebui să treacă prin experiența ei și nu ar trebui să vadă ororile pe care le vede ea. Dar dincolo de toate, Am scris noaptea în jurnal este un roman al speranței și al sacrificiului. Este un bildungsroman autohton, în care Nisha se transformă. Din copila fără griji, care învăța cu drag și chiulea împreună cu fratele ei, devine o adolescentă care trebuie să aibă grijă de cei de lângă ea și are un singur țel: să ajungă la destinație teafără. Și vie, mai presus de orice! Își dezvoltă instinctul de supraviețuire, își găsește rădăcinile, face toate lucrurile la care nu se gândea vreodată.

   Am scris noaptea în jurnal este un roman emoționant. Este chiar povestea strămoșilor Veerei, spusă de ea. Istoria aceasta și ieșirea Indiei de sub dominația britanică au declanșat lucruri la care nimeni nu se aștepta și pe care nimeni nu le-a prevăzut. Oamenii s-au ucis în numele religiei. Deși nicio religie nu îți cere să ucizi… Lucrurile înțelese greșit au dus la despărțirea unei națiuni.

   Oamenii și-au părăsit casele pentru a-și salva viețile. Este emoționant și aproape incredibil. Mai ales că și copii, și bătrânii au fost nevoiți să-și riște viața pentru a ajunge în locul în care le-a fost destinat, pentru a fi în siguranță. Călătoria Nishei și a familiei sale este una periculoasă, dar plină de speranță. Speranță pentru mai bine, pentru o viață liniștită.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi