Amazing
Amazing
Îl știu pe Mihail Soare cum îi știu pe Arghezi sau pe Caragiale, iar când spun asta îmi arunc ochii peste von Dragnea ori peste Atolul Palilula, două perle gazetărești, teribil de actuale atâta vreme cât se va face politică la noi, și care înseamnă pentru persoana mea niște repere fără de care nu se mai poate în domeniul ăsta. Adică must read, cum ar zice fiica mea în rongleza binecunoscută celor de seama ei. Săptămână de săptămână, de vreo trei-patru ani datul în ghiocul politic cu care acest inegalabil scrib șmecher m-a/ne-a obișnuit, înseamnă, dacă nu o confirmare a spuselor și gânditelor sale, o aprobare a părerii unanime că politica noastră e un „ghiveci” cu gust prost și rău mirositor. Și nu felul în care anticipează evenimentele este cel mai important, și le anticipează fără greș, ci modul în care pune în pagină aceste predicții, legate de niște divagații total surprinzătoare, din domenii absolut diferite și străine fenomenului politic. Satiră, ironie subtilă, erudiție impresionantă, dar nu epatantă, o neașteptată forță analitică, cam acestea ar fi în puține cuvinte, principalele atuu-ri ale publicisticii lui Mihail Soare. După descoperirea sa în această ipostază, aparent mai puțin importantă, cu legitimă apropiere de maeștrii pomeniți în fraza inițială, am dat de un versificator, în persoana aceluiași Mihail Soare, care îmi conferă mie, un modest, dar sârguincios cititor, sentimentul că am descoperitpe unul din cei mai însemnați poeți ai contemporaneității noastre pline de genialoizi. Iar acest lucru îmi dă oarecare mândrie, în afara plăcerii oferite de o lectură de mare finețe, unde antrenamentul serios e mai mult decât necesar. Pentru că doar citând din cele trei-patru volume ale poetului, cu susținerea artei sale poetice date de formidabila valoare artistică, construită pe un nonstil ce pare în afara regulilor, orice încadrare a sa fiind o aventură aiurea, bazată pe un arsenal impresionant de mijloace specifice, demne de studii de specialitate la nivel de teze doctorale, afirmația subsemnatului nu mai pare atât de specială. Citind și recitind, îmi este tot mai clar că Mihail Soare este, obligatoriu,cum spuneam, un autor must read. Plusez chiar, el nu este un poet care dedică poeme chiuvetelor, robinetelor sau centralelor termice, ca Mircea Cărtărescu, din dorința de a fi original, ci care propune ca univers literar propriul său eu existențial, dar ca nu ca pe un model mândru, uman, ci ca pe un eu multiplicativ, bun de luat în seamă pentru orice om, până la urmă. Originalitatea rezultând organic. Mihail Soare nu este poetul pe care-l vor cei care au scris despre el, doar pentru că este un senzațional prozodist sau pentru că forțează lexicul dându-i alte valorații, ci este genialul descoperitor și exploatator de instrumente poetice (nu am întâlnit un posesor al unei asemenea panoplii), iar domnul Emil Lungeanu a inițiat o temă tangențială într-una din cărțile sale, fără a epuiza subiectul, însă amprentându-l potrivit competenței domniei sale. Mihail Soare este un autor nu doar spectaculos, caracterizare unanimă, ci și foarte profund, abordând teme filozofice sau religioase de pe poziții vecine anomiei sau apofatismului, dar pigmentate cu fermecătoare tușe romantice, greu, e drept, de distins, însă care fac din autor un mister la fel de mare ca decriptarea operei sale.Update: Tocmai am dat de Livrescu, romanul aceluiași autor, și după vreo 25 de pagini exclam : Wow !
D.D.Petrescu
Am auzit si citit mai multe articole de Mihai Soare, dar nu am avut ocazia sa citesc ceva din ceea ce a scris.
Eu nu am mai auzit pana acum de acest poet. V-am mai spus ca-mi place la nebunie acest blog pentru ca ofera intodeauna diversitate? Bravo!
Un articol interesant! Felicitări locco_smiley_10
interesanta postare.mi-au placut si proza dar si versurile lui mihail soare.
Eu nici nu ma prea omor cu poezia si nici de poetul asta nu am auzit. Cred ca singurul poet digerat de mine vreodata a fost Minulescu. Insa imi place articolul. L-am citit cu placere mai ales ca si eu folosesc „rongleza” daily. 🙂 Felicitari!
1.Dacă folosești rongleza de care vorbește dl. Petrescu, nu e de mirare că te-ai oprit la Minulescu.
2.Despre volumul Sfântul Cutare Poetul s-a scris că e cea ma bună carte de poezie a anului trecut. Iar când critici importanți spun asta, s-ar putea să știe ei ceva.
3.@Laura : confuză exprimare, și articolele tot scrise sunt.
4.Pentru ceilalți : personal, îmi procur cărțile de la librăriile online. De pildă, la Cărturești găsiți și volumele acestui autor.
5.Nivelul de lectură cerut de scrierile lui Mihail Soare e ceva mai sus decât manualul de română de-a noua.
Felicitari ! Un articol interesant ! locco_smiley_10