Al doilea volum din seria Regatul

 „100% o carte încântătoare pe care o cumperi azi și o termini de citit până seara.” – Lee Child

  Frații Carl și Roy Opgard au reușit în viață. Cel puțin cât poți să reușești într-un orășel ca Os, unde au ucis ca să ajungă cine sunt acum. Carl administrează hotelul elegant din oraș, în timp ce Roy are planuri ambițioase pentru un parc de distracții. Viața e bună la vârf, însă șeriful local e cu ochii pe ei. Kurt Olsen crede că are dovezi noi, care să demonstreze implicarea fraților în mai multe crime, însă Carl și Roy sunt învățați să-și acopere urmele și nu se tem să se murdărească pe mâini. Iar numărul cadavrelor riscă să tot crească. Legături de sânge e un roman de suspans exploziv despre familie, loialitate și eforturile pe care e dispus cineva să le facă pentru ele.

  „Nesbø merită să fie încoronat regele tuturor scriitorilor de thrillere.” – Sunday Express

  Nesbø impresionează din nou. Este un maestru când e vorba de crearea unei intrigi credibile. În Legături de sânge e o grămadă de intrigă și, când crezi că nu poate fi mai rău, se întâmplă ceva și mai rău. – NETTAVISEN

  Un Nesbø fermecător și delicat. – DAGBLADET

  Jo Nesbø este un povestitor foarte bun. Stăpânește genul mai bine decât cei mai mulți, distribuie drama cu încredere, oferă indicii care ne împing mai departe și presară totul cu lucruri despre care știe multe: fotbal și muzică rock. – STAVANGER AFTENBLAD

  Jo Nesbø (n. 1960) este muzician, compozitor, economist și unul dintre cei mai apreciați autori de romane polițiste din întreaga lume. Cărțile lui au fost traduse în 50 de limbi, s-au vândut în peste 60 de milioane de exemplare și au fost recompensate cu numeroase distincții, printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award. Este autorul celebrei serii Harry Hole, precum și al seriei pentru copii Doctor Proctor (Pandora M). După al șaptelea roman al seriei Harry Hole, Omul de zăpadă, a fost realizat filmul omonim, iar Vânătorii de capete a stat la baza filmului cu același nume, lansat în 2011 și nominalizat, printre altele, la Premiul BAFTA pentru cel mai bun film străin. La Editura Trei au apărut romanele Fiul, Vânătorii de capete, Regatul, duologia Sânge pe zăpadă și Soare în miez de noapte, primele treisprezece volume din seria Harry Hole: Liliacul, Cărăbușii, Pasărea cu piept roșu, Nemesis, Steaua diavolului, Mântuitorul, Omul de zăpadă, Leopardul, Fantoma, Poliția, Setea, Cuțitul și Luna ucigașă — precum și volumele de povestiri Specialistul în gelozie și Insula Șobolanilor.

FRAGMENT

Legături de sânge

12

Duminica a venit cu vânt și un strat de nori care goneau pe cer. 

Iar aveam meci acasă. Carl mi-a explicat că programul fusese conceput astfel încât Os FK să joace toate meciurile de acasă până în noiembrie, iar ultimele meciuri din cursul toamnei să fie în deplasare, în sud, unde riscul de ninsori era mai redus. 

Stegulețele echipei noastre de la tribuna VIP deja erau întinse când am urcat împreună cu Carl. 

Am observat cum Mari Aas l-a măsurat din priviri rapid, adresându-i un zâmbet formal, de parcă n-ar fi fost unul în brațele celuilalt la Os Spa cu doar câteva ore mai devreme. Nu vorbeam niciodată cu Carl despre relația lui cu Mari, cu siguranță pentru că eu nu doream să abordez subiectul. Nu voiam să știu despre ea, iar Carl s-a prins și m-a lăsat în pace. Dar poate că și lui îi venea mai ușor, pentru că nu știa nimeni secretul lui și toți își închipuiau doar ce se petrece între ei. Cel puțin așa fusese cu mine și Rita pe vremuri. Și cu Shannon, evident. Da, în ceea ce o privește pe Shannon… mi se întâmplă și acum să mă întreb dacă s-a întâmplat cu adevărat sau a fost doar un vis.

Erau mai puțini suporteri azi în tribune și în jurul terenului. Trecerea în liga superioară era asigurată și asta se reflecta și în componența echipei. L-am văzut pe Alex că-și dă jos treningul, evident pregătindu-se să intre pe teren de la început. 

Înainte de intrarea pe teren a arbitrului și a tușierilor, prezentatorul s-a dus în mijlocul terenului ținând un microfon fără fir într-o mână și un cupon în cealaltă. Fusese ideea lui Carl ca la fiecare meci să-l răsplătească pe cel mai bun jucător din meciul anterior cu o ședință de două ore la spa. 

Carl mi-a făcut cu ochiul ștrengărește când prezentatorul a strigat numele, publicul a aplaudat și Kurt Olsen s-a dus în fugă până în cercul din mijlocul terenului. 

— Ăsta e un bonus la contractul pe care l-a primit vineri, mi-a șoptit Carl. 

Kurt a luat cuponul, dar, în loc să spună obișnuitul mulțumesc și să plece, a luat microfonul. Din cauza vântului, din boxe s-a auzit un șuierat și prezentatorul l-a întors pe Kurt până când a ajuns cu spatele la vânt și cu microfonul la adăpost. 

— Este prima dată când un antrenor e desemnat cel mai bun jucător, a spus el, însă sunt complet de acord cu alegerea făcută. 

În tribune au răsunat râsete. 

— Dar poate că este și un prilej bun să anunț clubul și pe voi, suporterii săi, că am luat o decizie. 

Carl a zâmbit larg și s-a lăsat pe spate, cu mâinile la spate și cu burta scoasă în față. De-abia acum îmi dădeam seama că pusese mai multe kilograme decât spunea. Și că trebuia să se lase puțin pe spate ca să-și mențină echilibrul. Tot atunci mi-a mai trecut ceva prin cap: cam la fel arăta și fostul rege din Os — Willum Willumsen — când era de vârsta lui Carl. 

— Am decis că activitatea mea la club se încheie aici, a anunțat Kurt. Aș fi dorit foarte mult să vă însoțesc pe acest drum, dar întrucât sunt și șerif, mai am și o altă datorie, o datorie care, din diverse motive, urmează să mă solicite foarte intens în următoarele luni. 

Singurul lucru care se auzea acum pe teren era șuierul vântului și fluturatul steagurilor. 

— Am primit o propunere contractuală de la tipii de acolo, a zis Kurt arătând spre noi, și s-a auzit un singur râset de pe marginea terenului. 

Mi s-a părut că era râsul lui Erik Nerell. 

— Și e o ofertă frumoasă, așa cum și trebuie, pentru că ei își permit, iar eu sunt un antrenor al naibii de bun. 

Erik Nerell, discipolul loial al lui Kurt, a fost singurul care a râs din nou. 

— Însă eu îmi doresc și sunt și obligat să mă concentrez asupra muncii de șerif acum și de aceea trebuie să predau ștafeta unui alt antrenor. Vă mulțumesc pentru încrederea acordată și pentru tot! 

A ridicat cuponul și a vorbit peste ropotul de aplauze. 

— Nu am timp pentru așa ceva, deci i-l voi da altcuiva. Alex a fost foarte bun la antrenamentele anterioare, deci să meargă el la saună! 

I-am aruncat o privire lui Carl, care se uita împietrit, cu palmele strâns apăsate una de alta, de parcă ar fi vrut să le pedepsească. 

— Ce dracu’ face ăsta? a șuierat el din colțul gurii. 

— A dat peste vreo informație-bombă, i-am șoptit eu în timp ce aplaudam. Și acum trebuie să păstreze distanța.

Carl a încuviințat pentru că înțelesese ce voiam să zic. Kurt sigur deținea material exploziv, dar înainte să arunce bomba, trebuia să iasă din cameră, îndepărtându-se de noi, ca să nu existe nici conexiuni și nici alte interese. Au descoperit ceva în carcasele mașinilor, ăsta era singurul motiv imaginabil pentru care a renunțat la contract și la șansa de a deveni o adevărată legendă în Os. Altfel spus, era cert că avea planuri să devină legendar, doar că într-un alt domeniu de activitate. Dorea să devină omul care nu a demonstrat doar că tatăl lui a fost ucis, dar a rezolvat și șapte cazuri de omucidere, șapte crime pe care Kurt Olsen, cu sau fără ajutorul altora, le-a cercetat de-a lungul atâtor ani. Deci am continuat să-l aplaud, deoarece chiar merita aplauze acest diavol, acest luptător în tranșee care s-a menținut pe poziții indiferent de vreme, chiar dacă nu primea nicio veste de pe front. 

Rita s-a răsucit și a ridicat privirile spre noi, iar în ochii ei am întrezărit ceva ce nu mai văzusem până atunci. Ură rece ca gheața, fără îndoială. Mi-a străbătut întreg corpul ca o rază gamma și m-am cutremurat. Oricâte argumente raționale ai avea ca să explici ura unei femei care și-a deschis cândva inima și ușa dormitorului în fața ta, nu poți să eviți să te întrebi dacă nu cumva are dreptate. Oare chiar ești nemernicul dezgustător și nemilos pe care îl vede în tine? Dar cu siguranță nu erai așa mai demult, când te iubea sau măcar ținea la tine. Și oare când s-a produs ruptura? Când ai pierdut contactul cu latura ta umană? Când ai văzut Cadillacul cu Shannon prăvălindu-se în prăpastie? Sau înainte de asta, când ai văzut cum dispare în mod similar Cadillacul cu mama și tatăl tău? Oare chiar mai demult, când aveai 12 ani și stăteai întins în patul de sus, acoperindu-ți urechile cu mâinile și încercând să te gândești la altceva? 

Rita s-a întors iar spre teren, unde echipele se pregăteau să înceapă jocul. Înțelesesem că adversarii aveau mai multe de câștigat decât noi, întrucât se aflau pe o poziție inferioară în clasament. Cu alte cuvinte, era un meci clasic: echipa mai bună, mai inteligentă și mai puternică împotriva unei echipe care își dorea să urce în clasament. 

Când ne-am întors de la meci, am făcut niște paste și, cât am mâncat, am discutat cu Carl despre ce informație-bombă ar fi putut să obțină Kurt Olsen. 

— Deci, a zis Carl, dacă tipa aia a ta de la Kripos a zis că au găsit urme de sânge și fire de păr și tu crezi că nu le-au găsit pe suprafețele exterioare ale caroseriei, înseamnă că le-au descoperit în portbagajul Cadillacului meu. 

Am observat clar cum evita să rostească numele lui Shannon. După ce Carl îi aplicase o lovitură fatală, o aruncase în portbagaj și mă sunase să-mi ceară ajutorul. Normal! Pentru mine a rămas în continuare un mister cum am reușit să nu dezvălui nimic când mi-am dat seama ce se petrecuse. Dar în timp ce viața mea fusese făcută țăndări, am reușit să preiau controlul și am decis că trebuia să o mutăm pe scaunul șoferului, să împingem mașina în hău și să facem să pară un accident. 

— Încă un accident la Geitesvingen? se mirase Carl. 

I-am răspuns că, din punct de vedere statistic, jumătate dintre accidentele rutiere dintr-un an se produc în locul unde au mai avut loc incidente similare, deci trei accidente la Geitesvingen în decurs de 18 ani nu erau ceva surprinzător. 

Am înfipt furculița într-un rotocol de paste. 

— Am spălat atât de temeinic portbagajul, încât mă îndoiesc că au găsit ceva acolo. 

— Și atunci ce au găsit? 

Am ridicat din umeri. 

— Poate că sunt paranoic, poate că au găsit câteva fire ici-colo și când le-au verificat au văzut că aparțin victimei, mie sau ție, ceea ce nu e deloc îngrijorător. Vrei desert? 

— Avem desert? 

— Doar dacă ai cumpărat tu ceva. 

Ne-am uitat unul la altul și am izbucnit în râs. 

Carl s-a dus la culcare devreme, în noaptea precedentă îl auzisem venind acasă destul de târziu. 

Nici nu îndrăzneam să mă gândesc cu cine se aliase Mari ca să aibă un alibi. Cu prietena ei din copilărie, Grete Smitt? Nu, era exclus. Sau cine știe? Nu cumva la fel au procedat marile puteri în 1914, când s-au aliat cu cei de care se temeau cel mai tare în război? Am stat și m-am tot gândit. Să se fi aliat Mari cu echivalentului KGB-ului din Os? Pentru că era o realizare să ții relativ secretă o astfel de legătură amoroasă atâția ani. În cazul acesta, nu cumva aveam de învățat și eu din asta?

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți