Armele Atenei. In honorem Zoe Petre-Editura Tritonic

    Armele Atenei. In honorem Zoe Petre

Editori: Vlad Nistor și Daniela Zaharia

Editura: Tritonic

Colecția: Istorie

Anul apariției: 2012

Număr pagini: 492

  Istorici din patru generaţii se reunesc pentru a aduce omagiu doamnei Zoe Petre, intelectualul politic şi distinsă figură a vieţii noastre universitare. Profesorul care elibera gândirea generaţiilor succesive de studenţi, cercetătorul antichităţii care îşi acorda libertatea de a investiga istoria cu mijloace neconvenţionale, a intrat după 1989 în arena vieţii publice, pentru a apăra o idee încă şi mai generoasă de libertate. Aceste roluri se potenţează reciproc şi se leagă strâns, că centura Athenei, cea care este totodată parthenos şi războinică, sub arme dar preferând iscusinţa, purtând război pentru a fonda pacea.

   Iubesc istoria. Probabil știți asta, voi cei care mă cunoașteți. Cred că istoria este unul din elementele fundamentale ale lumii. Viața este ea însăși o istorie. Timpul este istorie. Oamenii sunt fărâme de istorie. Ziua de ieri e deja istorie, ziua de azi, dar și cea de mâine vor deveni istorie la rândul lor, vor fi acoperite de negura trecutului. Deși timpul trece fără tergiversare, trebuie să înțelegem că studierea istoriei este indispensabilă. Mari personalități au avut de pierdut. De ce? Fiindcă nu știau istorie, pentru că nu erau conștienți de importanța ei sau pentru că erau nepăsători. Napoleon și Hitler și-ar fi putut atinge cele mai înalte țeluri dacă ar fi aruncat o privire asupra marii cărți a vieții, asupra poveștii ei, asupra faptelor trecutului…

     Trebuie să ne cunoaștem bine trecutul, pentru a înțelege viitorul, pentru a fi capabili să-l schimbăm în vreun fel sau altul. Același lucru e valabil și pentru o țară, dar și pentru un individ. Viața nu e roz. Nu a fost vreodată și nici nu cred că va fi. Mereu vor exista nemulțumiri, nemulțumiți și ambiții nemăsurate ce vor provoca dezastre. Însă trebuie să prevenim pe cât posibil catastrofele provocate de oameni. Și cine poate fi cel mai potrivit aliat în acest caz? ISTORIA. Dacă o vom înțelege, vom învăța ceea ce e bun și atunci totul se va simplifica…

     Citesc cărți de istorie, căci mă pasionează să aflu mai multe despre cei dinaintea mea, despre realizările și eșecurile lor, despre vremurile de mult apuse. Chiar m-ar tenta să studiez istoria, însă până atunci mai e timp…

      Cartea de față m-a atras de la prima vedere. Titlul m-a intrigat, așa că nu am putut rata o asemenea lectură. Vreau să precizez de la început că nu avem de-a face cu o clasică carte de istorie. Nu. ,,Armele Atenei” adună laolaltă mai multe teme, precum istoria elenismului, simbolismul medieval, modernismul european, antisemitismul, dar și mituri universale. Totul este prezentat într-o manieră științifică, riguroasă și sincer să fiu m-am bucurat că majoritatea subiectelor nu îmi erau străine, dar și că am aflat lucruri noi, interesante.

      Toate aceste articole istorice sunt precedate de 4 interviuri, în care 4 personalități vorbesc despre Zoe Petre. Dar cine a fost Zoe Petre? Un profesor universitar de excepție, un specialist în adevăratul sens al cuvântului, un pasionat al istoriei antice, o stea a celui de-al douăzecilea secol. Păcat că nu mai este printre noi, însă să sperăm că vom mai avea și alți oameni la fel de talentați și pasionați ca dumneaei. ,,Un document care trece prin mâinile, sub ochii lui Zoe Petre nu rămâne așa cum este...” afirmă istoricul Lucian Boia despre răposatul istoric.

      Unul din mesajele pe care doamna Zoe Petre a dorit să-l transmită este același cu cel al cărții despre care tocmai vă vorbesc. Atena, vechea Atena, deși și-a pierdut din strălucirea de odinioară, deși în momentul actual nu mai e ce-a fost, va rămâne veșnic vie, datorită armelor sale invincibile. Atena a fost leagănul culturii și al științei, model de democrație. Ceea ce s-a aflat și se află în dotarea Atenei va dăinui mult timp de-acum încolo. Renumita Atena a lăsat o moștenire de inegalat umanității, fie că vorbim despre Aristotel, Platon, ori despre democrația cunoscută și în zilele noastre.

    De aceea consider „Armele Atenei” un instrument indispensabil, de nelipsit din biblioteca oricărui pasionat de istorie. Cum am precizat și anterior, cartea nu este strict despre Atena și Grecia Antică, ba dimpotrivă, tratează și alte subiecte, subiecte din istoria de după Atena. Vă recomand cu drag această carte și vă anunț de pe acum: să nu vă lipsească un caiet și un pix, întrucât veți fi tentați pe tot parcursul lecturii să mai notați câte ceva din cele scrise.

     Unul din capitolele ce mi-au plăcut cel mai mult este „Simbolul în Evul Mediu și gândirea simbolică” și doresc a vă împărtăși câte ceva despre acesta. Mie epoca medievală mi se pare cea mai fascinantă, datorită cavalerilor, regilor, prințeselor ce populează Europa în lung și-n lat. În această perioadă „omul medieval gândea prin simboluri, pe care le înțelegea nu ca imagini exterioare ale obiectului sau acțiunii în speță, ci le substituia acestora”, iar ceremoniile aveau o mare însemnătate. Câteva detalii despre coroana imperială ce mi-au atras atenția:

    „Coroana imperială are și ea o simbolistică complexă. Coroana în sine ca atribut al suveranității face trimitere la un cult solar. Are conotații duble: legitimează puterea politică a lui Otto I și îi evocă prerogativele de pontif. Justificarea se află în două ipostaze ale lui Isus Christos cea de rege și cea de preot. Forma coroanei este cea care justifică interpretarea religioasă a pretențiilor lui Otto I. Modelul este unul biblic. Sub coroană se află o mitră episcopală – ceea ce îl făcea pe Otto I să aspire la o teocrație de tip iudaic. Coroana are pe arc 12 plăcuțe ce simbolizează cele 12 triburi ale lui Israel, dar și pe cei 12 apostoli. Coroana are formă octogonală, între cele 4 plăcuțe emailate se interpun alte 4 plăcuțe, ornamentate cu pietre scumpe.”

     Și bineînțeles că armăsarii au jucat un rol important în acea perioadă:

    ,,Odată cu armele tânărului cavaler i se prezenta  și calul, elementul simbolic definitoriu al noului său statut. Cal și călăreț devin un singur trup și călărețul preia toate atributele mitice, ce au caracterizat calul din cele mai vechi timpuri. Calul este un simbol totalizator complex, chtonian și uranian în același timp. A fost identificat cu toate cele patru elemente vitale: apa, aerul, focul și pământul. Este mesager al zeilor ce duce sufletele celor morți în Paradis. Tot calul trage, în mitologia greacă, carul de foc al lui Apollo sau, în tradiția Bibliei, carul Sfântului Ilie. Este Pegasul înaripat, misteriosul Licorn sau doar credinciosul tovarăș de drum și de luptă al omului din cele mai vechi timpuri.”

    Avem cavaleri  fără arme? Cu siguranță nu.

   ,,Înmânarea armelor viitorului cavaler însemna un moment și mai bogat în conotații simbolice. Simbolistica armelor coboară în primele epoci ale prelucrării metalelor, când meseria de fierar era asociată unei revelații divine. Prelucrarea minereului sau pregătirea aliajelor prin intermediul focului a apărut ca fiind un adevărat miracol, la care zeii i-au făcut părtași pe câțiva inițiați. Între acțiune și rezultatul ei s-a stabilit o relație de identificare; armelor, prin excelență, atribuindu-li-se funcții magice. Miturile și legendele abundă de prezența armelor, mai ales a săbiilor fermecate, care aduc invincibilitatea celor ce le poartă. Mai mult în vechile mitologii zeii sunt identificați prin armele ce le poartă (așa sunt ciocanul lui Thor, securea lui Odin, tridentul lui Neptun, lancea lui Moise).”

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Armele Atenei. In honorem Zoe Petre a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Cosmin