Avem nevoie de zâmbete
Avem nevoie de zâmbete
Suntem prinși în rutină, manipulați zi de zi, sufocați de reguli și obligații, încât uităm să aruncăm o privire în jur, să ne bucurăm de micile nimicuri pentru că avem nevoie de zâmbete. Nu știu cum se vede la voi, însă perspectiva este simplă – „dacă ai ochi, trebuie să vezi, dacă ai gură, învață să zâmbești.”
Mulți ne prefacem că ne iese, dar în ultimele luni, ochii au început să reflecte scânteia. Și oricât am vrea, nu putem să ne mințim. Nu trebuie să fiți genii ca să realizați că nu-i atât de greu să profitați de această oportunitate. De ce să obosiți mușchii fetei, alegeți altă perspectiva, trăiți momentul, apreciați clipele libere.
Dăm vina pe griji, dar în același timp rămânem blocați în trecut și derulăm același film cu frustrări și lucruri care ne-au pus în lumina proastă. Ar trebui să ne acceptăm calitățile și defectele, să ne dăm o șansă la fericire și să fim diferiți.
De ce să ne străduim? Pentru că merităm, suntem oameni și avem nevoie de zâmbete, de lucruri pozitive. De noi depinde să punem osul la treabă și să ne schimbăm perspectivele, obiectivele, dar mai ales gândurile.
Nu știu ce idei aveți voi, dar eu în fiecare zi încerc să aduc culoare în viața mea.. Știți de ce? Eu cred în mine, știu că pot. Nu-mi este teamă să cad. Indiferent dacă mă doare, tot mă ridic și continui să încerc.
De când mă știu, am rezonat cu acest sentiment și am puterea să stârnesc fire albe în loc zâmbete. Asta nu m-a împiedicat să învăț din mers, să mă formez, să arunc momentele triste la gunoi și să creez amintiri.
Da, scriu aceste rânduri în speranța că cineva va înțelege că avem nevoie de o oază de liniște, să facem și ce ne place.
Și pentru că nu mă pot abține, vă arăt o parte din ceea ce văd.
Știați că am făcut un pariu în septembrie să termin 100 de cărți până în decembrie 2020? Răsplata: 100 de lire din buzunarul soțului. Ce șanse am? Nici eu nu știu, dar am timp până în ultima zi din an să încerc.
Dacă aveți idei în susținerea unei cauze nobile, aștept sugestii pentru provocarea literară/reading challenge, după cum vedeți timpul trece și eu mai am 13 de cărți de citit/ascultat (în pariu întră și varianta de audiobook).
Mereu voi aduce tribut cărților mele dragi din genul love story în pijama. Nu-mi va fi rușine cu ele, datorită stimatelor sunt în blogosferă – așadar mă înclin în fața lor.
Îmi place natură și colecționez peisaje cu cerul schimbător în diferite ipostaze. Multe dintre ele sunt admirate numai de prieteni apropiați, ei pătrund în lumea mea și se bucură de micile nimicuri trecătoare.
Iubesc florile și cidrul fără alcool, desenele animate și glumele de tot felul.
Nu cred în ruperea lanțului slăbiciunilor atunci când rezultatul fictiv ar fi cum că ți se întâmplă ceva rău dacă nu te ții de cuvânt. Mi se pare o porcărie, dar asta nu mă împiedică să scriu „mulțumesc”.
Mă bucur de glumele primite virtual de către o suită de ființe alese și procedez la fel cu cei care știu că sunt receptivi.
Deși par o visătoare, știu să fiu calculată și să analizez perspectivele. De multe ori sunt cu un pas înainte și anticipez anumite neconcordanțe… Așa m-am trezit înainte de Halloween că vreau să surprind oamenii de la muncă cu o bentiță atipică. Și am reușit, dar nu oricum, ci cu niște păianjeni pufoși cu tentacule… deloc fioroase.
Reacțiile au fost cele scontate și da, m-am simțit grozav să știu că timp de câteva ore cineva și-a aruncat o privire aiurea, a zâmbit pentru câteva secunde.
Felicitari Mili ,ai perfecta dreptate.
Am trecut prin multe de-a lungul anilor si chiar daca pe moment am plans am invatat ca in timp sa privesc in urma zambind. Chiar daca mai povestesc despre o intamplare neplacuta sau o persoana care m-a dezamagit o fac cu umor si detasare. Nu merita sa ne train viata cu ranchiuna,frustrari si eterne regrete. Asa ca prefer sa rad,sa ascult muzica,sa admir peisajele si mai ales sa citesc chiar si love story in pijama
Da, sa stii ca de la tine am invatat multe. Atunci cand aveam ceva pe suflet stiai cum sa ma indrepti catre lucruri mai bune, sa fiu pozitiva. Expresia deja consacrata cu love story in pijama iti apartine, dar nu ma pot abtine sa o folosesc cu drag de fiecare data.
Daca nu ne-am ridica dupa fiecare cazatura, efectiv nu am fi noi. Sa zambim si sa ne bucuram de tot ce avem.
Foarte adevarat Mili!câteodată îți urmez Si eu îndemnul și merg mai departe orice ar fi! Da sti de cine ascult pe cat pot?de Arci!!are un fel de a te încuraja că poți din orice!
Arci este mama ranitilor. In primul rand pentru ca este ca o mama si in al doilea rand, experienta isi spune cuvantul.
Indiferent de situatie, trebuie sa ne dam curaj si sa profitam din plin de aceste mici detalii.