„A vrut să spună că religia e ca un drog pentru oameni, îi ajută să fugă de realitate. E o iluzie și oamenii devin dependenți de ea mai repede decât de marijuana, de heroină sau oricare alt drog.”

Băiatul și misterioasa dispariție de Russel Newell

Băiatul și misterioasa dispariție, de Russel Newell-Leda Edge-recenzie

 Titlul original: The Boy and the Bastard

Editura: Leda Edge – Grupul Editorial Corint

Corint Books

Leda Edge Thriller

Colecție coordonată de: Shauki Al-Gareeb

Anul aparitiei: 2015, 2018

Traducere din limba engleză de: Carmen Ion

Număr pagini: 476

Gen: Dramă

Cotație Goodreads: 3,6

  Citind părerile mai multor oameni despre această carte, am observat că toți spun același lucru pe care îl gândeam și eu: din câte îmi dau seama, cu toții ne așteptam la un thriller, presărat cu mister și suspans. Titlul, coperta cu acea bicicletă pe malul lacului, în amurg, descrierea cărții, toate mă duceau cu gândul la un thriller sau roman polițist. Nu a fost așa.

   Deși la început îți este prelungită impresia, anticipând misterul, pe parcurs constați că este, mai degrabă, vorba de o dramă.

Gus Delaney

  Ne aflăm în anul 1977, în preajma Crăciunului. Gus Delaney este un om de afaceri de succes, specialist în finanțe. Este foarte apreciat în cariera sa, căreia îi este dedicat cu pasiune și profesionalism.

„ – Presupun că știți cu toții secretul, răspunse Gus. Am reușit pentru că nu mi-e frică.

– Frică de ce? întrebă Palin.

– De orice. … Nu mi-e frică de eșec, continuă el. Toți ceilalți se tem de eșecuri și asta le influențează modul în care investesc. Eu nu mă tem, adăugă el și făcu o pauză pentru a testa reacția tinerilor.”

   Gus este mai mult decât fericit să petreacă o săptămână cu fiul și fiica sa, Jack și Lilly, în vârstă de 7, respectiv 9 ani. Aceștia locuiesc în timpul anului cu mama lor, Victoria, fosta soție a lui Gus. Părinții sunt în plin proces de custodie a copiilor, sursă de stres și nervi. Relația dintre Gus și Victoria este una tensionată, se ceartă de fiecare dată când se întâlnesc; Victoria este genul de femeie pe care nimic nu o mulțumește și care tinde să critice orice lucru venit din partea lui Gus. Gus, pe de altă parte, este coleric, iritabil, explodează la fiecare aluzie aruncată de Victoria și are tendința de a bea cam mult. Stacy este iubita lui Gus, o femeie blândă, drăguță, exact opusul Victoriei. Se înțelege bine cu Jack și Lilly și îl susține pe Gus în tot ceea ce face.

   În Ajunul Crăciunului, este planificat ca Victoria să-i aducă pe copii la tată, pentru a petrece sărbătorile împreună. Numai că Victoria întârzie 4 ore, Gus se enervează, bea peste măsură, iar părinții săi și Stacy, iubita sa, încearcă în zadar să-l calmeze. Când, în sfârșit, Victoria și copiii își fac apariția, el îi reproșează femeii întârzierea. Ajung să se certe în fața copiilor, iar Victoria pretinde să fie lăsată să petreacă noaptea în casa lui Gus, susținând că îi este greu să conducă pe zăpadă. Gus nu este de acord, își iese din minți, invocând din nou întârzierea de 4 ore. Tatăl lui Gus propune s-o conducă pe Victoria până la cel mai apropiat hotel, urmând ca ea să plece din oraș a doua zi. La hotel, Gus și tatăl lui dau peste niște necunoscuți, care aveau nevoie de curent pentru mașină. Îi ajută și se întorc acasă.

Un Crăciun nefericit

  Seara de Ajun și prima parte a zilei de Crăciun decurg ca în orice familie: copiii primesc cadouri, printre care câte o bicicletă de fiecare; Gus se joacă împreună cu ei, totul pare bine și frumos, până când copiii doresc să-și testeze noile biciclete. Ies din casă, încep să pedaleze, când pe Gus îl cheamă Victoria la telefon și este nevoit să intre în casă. Îi strigă pe copii, dar doar Lilly îl urmează. Vorbește la telefon câteva minute, după care iese după Jack, dar copilul nu se vedea nicăieri. Îl strigă, îl caută, merge pe la prietenii lui, prin vecini, în pădure, la mlaștină, în toate locurile unde știa că ar putea fi. După câteva ore, neavând niciun rezultat, sună la Poliție. Încep întrebările de rigoare, Gus intră în panică și iar nu-și poate stăpâni nervii, având impresia că polițiștii îl acuză în loc să se ocupe de anchetă. Într-adevăr, până la proba contrarie, Gus, ca părinte, este pe lista suspecților. Cei din jur își oferă ajutorul, se organizează, însă fără rezultat.

Gus în cele din urmă renunță la serviciu și se dedică în totalitate căutării lui Jack.

„Avea să continue să-l caute pe Jack, indiferent ce zicea sau credea restul lumii. Avea să-l caute până îl găsea – viu sau mort. Abia atunci se putea odihni; abia atunci va putea să doarmă fără să ia pastile. Chiar dacă asta însemna să-i țină pe toți ceilalți la distanță.”

Declinul lui Gus Delaney

   Deși părinții săi și Stacy fac tot posibilul pentru a-l sprijini în aceste momente grele, Gus se izolează și rămâne blocat în acea zi fatidică pe care ar fi vrut-o minunată. Pentru el, nimic nu mai contează decât Jack. Cariera, restul familiei, toate aspectele vieții sale pălesc în fața dorinței de a-și regăsi fiul.

„Nu-i mai păsa. Fusese pasionat de slujba lui, dar acum nu-l mai interesa. Nu se putea concentra. Își arunca ochii pe rapoartele financiare și de multe ori le dădea la o parte și suna la secția de poliție ori pe Boyd pentru a afla dacă apăruseră noutăți, dacă se iviseră indicii care să ducă la găsirea cuplului de la Holiday Inn.”

   Timpul trece, zilele se transformă în luni și lunile în ani, iar Jack nu e de găsit. Cazul este clasat, viața își reia cursul, dar nu și pentru Gus. Din omul de afaceri de succes nu mai rămâne decât umbra. Își abandonează cariera, bea din ce în ce mai mult și acumulează foarte multă furie.

  Între timp, Victoria obține custodia deplină a fetiței, motiv perfect pentru a o întoarce împotriva tatălui. Relația lui Gus cu fiica sa devine inexistentă.

  Câțiva ani mai târziu, un episod violent îl trimite după gratii. Va reuși Gus să depășească momentele critice? Își va mai vedea vreodată fiul?

 Jack și noua sa viață

   Vă spuneam mai devreme că în afară de primele capitole, cartea nu se bazează deloc pe mister. Aflăm la scurt timp unde este Jack și cine l-a luat, chiar dacă ne lămurim mai târziu cu privire la motivație. Jack a fost răpit de o sectă, care considera că menirea este să-l elibereze de păcat. I se dau haine specifice și este silit să postească. Îi este inoculată ideea că până atunci, trăise în păcat în „lumea de afară”, că familia lui era păcătoasă și că persoanele din sectă i-au salvat sufletul de la pierzanie.

   Secta avea propriile reguli, foarte stricte, membrii se rugau aproape toată ziua și trăiau din vânzarea produselor confecționate chiar de ei: mobilă, pături, alimente bazate pe plantele cultivate. Se țineau departe de lume, comunitatea nu se amesteca cu „lumea de afară”, considerată impură.

   La început, Jack s-a opus din toate puterile integrării: voia să fie dus la părinții săi, chiar a avut o tentativă de fugă, pedepsită crunt. Însă cu timpul, a devenit unul de ai lor. I s-a spus în repetate rânduri că familia sa era păcătoasă, că tatăl său a renunțat să-l caute, că el este foarte norocos pentru că a fost salvat de la o viață ce i-ar fi garantat un loc în iad. Încă din primele zile petrecute acolo, i s-a schimbat numele în „Augustine”, sfântul ce a dus o viață plină de păcate, dar care într-un final s-a căit și convertit.

  După 10 ani, amintirile din cealaltă viață devin vagi. Este convins că numele său este Augustine și că are menirea de a-L servi pe Domnul.

Jack/Augustine și Frances

  Un rol foarte important în integrarea lui Jack/Augustine l-a avut Frances. O fată de aceeași vârstă cu el, frumoasă, drăguță și cu o voce dumnezeiască. M-am întrebat în repetate rânduri: dacă Frances nu ar fi fost, Jack ar fi adoptat noul stil de viață la fel de ușor?

  Spre deosebire de Jack, Frances a fost născută în acea comunitate. Ea nu a cunoscut „lumea de afară”. Cei doi devin buni prieteni și cu timpul, iubiți. Însă regulile stricte ale comunității le sunt împotrivă: Frances îi este de mult promisă lui Emanuel, alt băiat din comunitate și oricum, nu i s-ar fi permis să se căsătorească cu Jack/Augustine, pentru că el nu fusese născut în comunitate; conform regulilor aberante, fusese contaminat de lumea plină de păcate, drept urmare, nu îi era permis să se căsătorească și să procreeze.

   Dacă în copilărie Jack a fost ușor de manipulat, acum un sentiment de revoltă se trezește în el: nu o poate lăsa pe Frances să devină soția altcuiva. O iubește prea mult și brusc, regulile i se par absurde. Același lucru pare a fi valabil și pentru Frances…„Am ajuns să pun sub semnul îndoielii lucrurile de care cândva eram sigură.”

Vor lupta cei doi pentru iubirea lor? Să fie această iubire elementul declanșator al revoltei lui Jack?

„Nu era Sfântul Augustine, ci doar un Augustine ca oricare altul, și nu avea să îmbrățișeze viața de călugăr. Putea să o iubească pe Frances și în același timp să Îl iubească și pe Dumnezeu – nu era o alegere ori/ori.”

 Subtext

   Nu o dată am avut impresia că este, de fapt, o carte motivațională, care ne învață despre importanța credinței. Gus s-a îndepărtat de biserică, fiul său a fost răpit de o sectă religioasă. Într-adevăr, autorul ne dă de înțeles că lucrurile petrecute acolo sunt rele și aplicate greșit. Cu ajutorul unui preot, Gus reușește să revină, cât de cât, pe linia de plutire, după ce nu mai avea nimic de pierdut. „Timp de doi ani și jumătate, Gus merse la slujbă în fiecare duminică, citi din Biblie în fiecare seară și își deschise inima în fața lui Dumnezeu. Lui Îi ceru iertare, liniște și tăria de a trece cu bine peste fiecare zi. Timp de doi ani și jumătate, Gus îi ajută pe gardieni să-și administreze portofoliile.”

   Toate acestea se sincronizează cu vorbele mamei lui Gus, rostite la începutul romanului, cum că Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce. Mda, cred că acesta este subtextul.

  Ce mi-a plăcut: chiar dacă nu am avut parte de un thriller, așa cum m-am așteptat la început, nu pot nega implicațiile psihologice. Romanul este bine construit din acest punct de vedere: la început, observăm divorțul toxic dintre Gus și Victoria. Ei se ceartă în fața copiilor, Victoria este răutăcioasă și îl denigrează pe Gus, în timp ce acesta se lasă pradă furiei și să recunoaștem, nu se poartă întocmai ca un gentleman. Era seara de Ajun, ar fi putut să-i permită fostei soții să doarmă în acea noapte în casa sa. Oricât ar fi fost Victoria de nesuferită, nu mi s-a părut OK s-o trimită la hotel. În plus, pe tot parcursul romanului m-am gândit că dacă Gus ar fi fost mai ospitalier cu Victoria, Jack nu ar fi fost răpit niciodată.

Desigur că nici atitudinea Victoriei nu este potrivită. Cu timpul, a alienat-o pe Lilly de tatăl ei, astfel încât tatăl și fiica au ajuns doi străini.

   Este interesantă evoluția (sau mai degrabă, involuția) lui Gus. Din omul de afaceri prosper, cu o carieră strălucită, ce n-avea nevoie de nimic, se transformă treptat într-o persoană vulnerabilă. Aproape devine alcoolic și din ce în ce mai violent.

„Ajunsese să fumeze două pachete de țigări pe zi – mai mult decât o făcuse vreodată – și să bea tot mai mult. Aproape că nu mai mânca. Fața îi căpătase o paloare galbenă nesănătoasă și slăbise zece kilograme. Hainele atârnau pe el ca un sac. Părul își pierduse strălucirea din cauză că nu îl mai spăla așa de des și se rărise. Când se scula, găsea pe pernă smocuri de păr, ca și cum un câine se aciuase la el în pat.”

   Altă implicație psihologică interesantă este modul în care a luat naștere secta. Abraham, fondatorul acesteia, s-a lăsat condus de propria traumă. Nevoia de familie, de apartenență, l-a determinat să întemeieze acea comunitate. Cu siguranță, se învinovățește că nu a putut salva o persoană dragă, drept urmare, repetă aceeași acțiune la nesfârșit. În mintea sa, persoanele „salvate” sunt înlocuitori ai originalului. Mai multe nu pot să spun, dacă vreți să înțelegeți, citiți cartea! Această revelație a fost una dintre preferatele mele.

   Totodată, Jack este ușor de convertit pentru că este copil. La 7 ani nu ai prea multe principii formate, nu discerni prea bine, principala modalitate de învățare se bazează pe exemplu. Așa cum cei mai mulți copii iau exemplul părinților, Jack a preluat modelul promovat în sectă.

„Când ai fost adus aici erai un copil. Copiii nu pot discerne ce e mai bine pentru ei. Aveai vârsta perfectă – șapte ani, vârsta rațiunii.”

Ce mi-aș mai fi dorit de la carte

   Așa cum am spus la început, am fost surprinsă să constat că este vorba de o dramă. Mă așteptam la un thriller. Ca o iubitoare a genului polițist, aș fi vrut mai multe despre anchetă. Mai multe despre acea epocă (anii 1970-1980).

Aș fi dorit mai mult mister, nu să mi se dezvăluie de la început unde se află Jack.

   Aș fi dorit personaje mai bine construite. Nici unul dintre personaje nu este suficient conturat, ni se dezvăluie câte puțin despre fiecare. Interesant mi se pare personajul Victoriei, mi-ar fi plăcut să se insiste mai mult pe această latură. Aș fi vrut să aflu mai multe despre fondatorii sectei, probabil de aceea revelația despre Abraham a fost unul dintre aspectele mele preferate.

   Aș fi vrut un final mai elaborat. Mi-a plăcut cum au decurs lucrurile în final, însă se termină brusc și ne lasă acolo. Începutul este promițător, după care trei sferturi din roman petrecem alături de cei din sectă și activitățile desfășurate acolo, principiile și pasajele biblice. Acțiunea este concentrată în ultimele capitole (partea mea preferată, apropo, când chiar se întâmplă lucruri), după care finalul vine brusc.

   Aș fi vrut mai multă acțiune și mai puțin despre viața în comunitate și pasajele biblice. Cred că dacă ar citi aceste rânduri, cei din sectă m-ar considera o păcătoasă fără scăpare, dar mărturisesc că sunt de acord mai degrabă cu vorbele Ciarei, chiar dacă era drogată:

„Ceea ce nu-mi place sau mai bine zis nu înțeleg este ideea că dacă nu spui o anumită rugăciune sau dacă nu urmezi reguli ca aceea de a nu consuma carne vinerea înseamnă că ești un om rău. Deci dacă mănânc un cheeseburger într-o zi de vineri se cheamă că sunt mai rea decât cineva care nu consumă carne vineri, dar se poartă ca un nemernic cu ceilalți sau e un ipocrit?”

Citate:

„A vrut să spună că religia e ca un drog pentru oameni, îi ajută să fugă de realitate. E o iluzie și oamenii devin dependenți de ea mai repede decât de marijuana, de heroină sau oricare alt drog.”

„Augustine, crezi că soarta e ceva ce trebuie să așteptăm fără a face nimic până ce ne înhață ea de guler, sau e ceva după care să alergăm și pentru care merită să luptăm?”

„Ține minte: nu neglija ceea ce e bun astăzi în viața ta jelind ceea ce a fost rău ieri. Ai o familie care te iubește și te vrea aproape. Du-te și distrează-te și trăiește clipa, nu trecutul.”

 Despre autor:

   Russel Newell este din Massachusetts, dar a crescut în Billerica, locul de unde a dispărut Jack. A lucrat ca reporter pentru revista Salem Evening News și apoi la Fidelity Investments, în calitate de comerciant de acțiuni. Deci așa se explică numeroasele cunoștințe despre domeniul financiar! A studiat Jurnalismul la Universitatea din Boston.

P.S. Un sâmbure de adevăr este în roman! În ciuda avertizării de la început, se pare că există multe asemănări cu persoane, locuri și situații reale.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi Leda Edge
Cărţi thriller
Recenzii/articole Editura Corint

Băiatul și misterioasa dispariție de Russel Newell-recenzie

 

 

Sorina Ciocârlan (Sorina Ciocârlan)-Redactor//Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

12 COMMENTS

  1. Din cauza ta, cartile au inceput sa se inmulteasca in biblioteca mai ceva ca puii la clocitoare :)) Ca sa fiu sincera, atunci cand a aparut cartea, nu am vrut sa o pun in wishlist. Dar…citind recenzia ta, mi-am schimbat parerea cu 180 de grade. O vreau! 😛

    • :))) Vezi ca nu e politist si nici thriller. Dar ma bucur ca ti-am suscitat interesul 🙂

    • Merci! Mie, una, palpitante mi s-au parut ultimele pagini, hai sa zicem, ultimele capitole. In rest, e drama. Nu un lucru rau, dar daca te astepti sa fie palpitanta, nu este.

  2. Dumnezeu nu da mai mult decat poti duce… Mi-a amintit de batrana din Moara cu noroc. Eu as citi cartea, dar, numai daca scapa baiatul de sectanti. Imi spui? 🙂

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.