Bărbatul rătacit de Jane Harper

Bărbatul rătăcit, de Jane Harper – Editura Trei – recenzie

Bărbatul rătăcit

Jane Harper

Editura Trei – 2023

THE LOST MAN
Traducere din engleză:  Alunița Voiculescu
Număr pagini: 431

“O poveste cu suspans, intensă și dură, care se desfășoară într-un peisaj copleșitor.

Nathan și Bub Bright se întâlnesc după luni întregi, în arșița dogoritoare din Queensland, pentru a încerca să elucideze moartea fratelui lor Cameron. Toți locuiesc într-o zonă izolată, iar casele lor se află la distanță de trei ore de mers cu mașina. Oare ce îl determinase pe Cameron, cel care administra proprietatea familiei, să plece pe un drum fără întoarcere? Curând, încep să apară bănuielile, iar Nathan e nevoit să scotocească printre secrete pe care familia le-ar vrea uitate. Dacă fratele lui a fost ucis, suspecții sunt puțini în această pustietate.”

  “Atmosfera e așa de apăsătoare, că poți simți gustul prafului roșu, iar folclorul care-l înconjoară pe misteriosul crescător de vite intensifică narațiunea deja întunecată și intensă. Adevărul este dezvăluit într-un final surprinzător, care arată cât de departe poate să meargă cineva că să păstreze o viață ce merită trăită într-un loc detestat și iubit în același timp.”( Booklist)

  Un adevărat puzzle, pentru că este povestea unei familii, povestea a ”trei frați, o moarte, niciun răspuns”.

  Un ținut întins, dificil de străbătut, cu ferme izolate, unde comunicarea se făcea mai ales prin radio, unde nu plecai decât cu mașina plină de provizii, apă și Kitul medical de prim ajutor. Plus amintirea constantă, datorită monumentului aflat undeva departe, a pastorului care murise din cauza deshidratării. Să treci pe lângă cineva aflat în dificultate și să nu-l ajuți, sau să nu anunți că era nevoie de ajutor, era considerat o crimă.

  De aceea fusese ostracizat Nathan, și nici acum nu mergea în oraș. Era în scandaluri cu soția lui Jaqui, și în deșert îl lăsase pe tatăl ei în drum, e drept că se reantorsese dar îl găsise altcineva. N-a murit, dar povestea a fost suficientă pentru a nu mai fi binevenit nicăieri. Așa nu mai reușise s-o întâlnească nici pe Ilse, care lucra la bar, până când Cameron, fratele lui o prezentase ca viitoarea lui soție. Nu s-a gândit atunci, că fratele căruia îi ceruse să aibă grijă de ea, și care știa că el e interesat, va face mișcarea asta.

  Cameron era văzut de toată lumea drept un tip extraordinar, era carismatic, vorbăreț, plin de solicitudine, mai ales în relațiile cu străinii sau angajații lui.

  Nathan se izolase la ferma lui, fusese nevoit să-i vândă din pământ lui Cameron, pentru a plăti avocatul la divorț. Avusese încredere în fratele lui, care locuia cu Ilse și fetele lor în casa familiei, împreună cu fratele mai mic Bub și Liz, mama lor. Crezuse, sincer, că necazurile se terminaseră odată cu moartea tatălui lor, care fusese un tip dur, abuziv, atât cu soția cât și cu băieții. Tot acolo era de-o viață și Harry, lucrător și administrator, care îi ajutase mult pe Liz și pe copii.

  Acum Nathan era bucuros pentru că fiul lui Xander venise să-și facă vacanța cu el, urmau să meargă la casa familiei pentru Crăciun.

Și vine vestea șoc, Cameron este găsit  mort lângă piatra păstorului, deshidratat și doborât de căldură.

L-a omorât cineva? Dar cine?

Mașina este găsită la vreo 9 kilometrii pe o culme.

De ce ar fi plecat Cameron din mașină, mai ales că funcționa și era plină de provizii?

Ce căuta la mormânt?  De ce săpase lângă piatră?  De ce plecase așa departe fără apă și pe jos în plină arșiță?

Toată lumea este șocată și bulversată, toată lumea are întrebări fără răspunsuri.

Se află că fusese căutat de-o femeie Jenna Moore, o poveste urâtă de demult.

Dar oare ce voia acum?

  Jenna lucrase în zonă și afirmase că ar fi fost violată de Cameron. Dar ea era o străină de 25 de ani , Cameron un tânăr de 16 ani, și era de-al locului. Așa că lumea strânsese rândurile în jurul unuia de-al lor,  și toți au fost convinși de nevinovăția băiatului, mai ales când ea și-a retras plângerea. Chiar dacă Glenn (polițistul) și Steve (asistentul medical) avuseseră unele dubii, trecuseră peste ele, doar era vorba de unul pe care-l știau de când se născuse.

  Nathan și Xander stau câteva zile până la înmormântare la casa familiei, apoi sărbătoresc cu toții Crăciunul.

  Dar interacțiunile cu ceilalți, poveștile până la urmă sincere, flashuri cu amenințări și întâmplări, vorbe scăpate de unii și de alții, arată  nu un Cameron stresat , cum crezuse Nathan la început, ci un cu totul alt om. Un om egoist, căruia îi făcea plăcere să facă rău, care ținea cont doar de ce voia el, un soț și tată abuziv, un frate prefăcut, o cu totul altă persoană. Parcă era o copie a tatălui lor, sau chiar mai rău decât fusese el.

Este surprinzător și pare de necrezut!

La fel va fi și aflarea vinovatului!!!

  Cartea nu este un “crime” tipic , cu multă acțiune, urmăriri, lupte. Toată povestea este dezvăluită prin prisma lui Nathan, care însă pune cap la cap amintiri, întrebări, discuții cu ceilalți membrii ai familiei, pentru că după înmormântare parcă o umbră a dispărut din casă și toată lumea este mai liberă, mai deschisă și mai sinceră.

Și totuși deși pare de fiecare dată că ai intuit vinovatul, finalul este uluitor.

Cum spune Publishers Weekly:

 “Proza viguroasă a lui Harper și personajele dure sunt convingătoare. Un final care te lasă cu gura căscată. “

Și New York Times Book Review  completează:

 “De-a dreptul fascinantă! Cu fiecare carte, Harper își construiește propria poveste complexă și plină de viață despre sălbăticia australiană.

Și sunt de acord cu afirmația făcută de Liane Moriarty:

Am devorat-o într-o zi, este cea mai bună carte de până acum a lui Jane Harper!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: cartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

3 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.