Călători pe o mare de stele de Christopher Paolini - Editura Rao - recenzie

Călători pe o mare de stele, de Christopher Paolini – Editura Rao – recenzie

Christopher Paolini

Călători pe o mare de stele

Editura: Rao

An apariție: București 2021

Titlu original: To sleep in a sea of stars

Nr. Pagini: 1048

  Creatorul succesului internațional Eragon revine cu un roman science fiction care a captat atenția publicului fiind declarat o alegorie fascinantă, amplă și plină de răsturnări de situație.

  Această nouă carte a autorului american Christopher Paolini, Calatori pe o mare de stele, ne poartă printre aventuri de proporții intergalactice unde izbucnesc conflicte neașteptate și descoperiri epocale, capabile să schimbe percepția despre speciile ce populează lumea extraterestră, dar si despre puterea de adaptare a speciei umane atunci când este nevoită să depășească obstacole pentru a supraviețui.

  Personajul principal, Kira Navarez este un xenobiolog tânăr și dinamic, dar dornic să își întemeieze o familie împreună cu Alan – coordonatorul unei echipe de investigații geologice, pe care îl cunoscuse în cursul unei misiuni pe unul dintre asteroizii exploatați de către Trading Corp. Planurile lor de a solicita permis de colonizare pe Adrasteia, o nouă planetă descoperită care necesita specialiști pentru a pune bazele unei noi civilizații, sunt date peste cap în timpul unei ultime expediții unde Kira este trimisă înainte de plecare.

  Suferind un accident în timpul expediției, Kira descoperă o lume subterană părăsită dar care atestă existența unor forme de viață extraterestre avansate, dar bucuria noii descoperiri este întunecată de teama că revenirea la bază aduce cu sine o relicvă extraterestră a cărei intenții și capacități nu îi sunt cunoscute.

O senzație de tristețe o copleși. Nu știa de ce, dar priveliștea o făcea să plângă, așa cum o făcuse când murise bunicul ei. Era cel mai groaznic sentiment, acela de pierdere completă, fără șansa unei reveniri.

Tristețea era însă o durere antică și, ca toate durerile, se transforma într-o suferință monotonă, fiind acaparată de griji mai importante – cele ale furiei, ale fricii și ale disperării. Frica predomina și, din ea, știa că apărea un pericol, intim și imediat. Cu toate astea, îi era greu să se miște, deoarece un lut nefamiliar îi îngreuna trupul.”

  Speriată, confuză și nepregătită să își gestioneze trările și reacțiile instinctive, lucrurile degenerează și Kira își ucide accidental colegii de muncă. Lamă Delicată, un Xeno diferit de orice alte forme de viață extraterestre, descoperite până atunci, devine nu doar o extensie a Kirei, ci dezvoltă o simbioză extrem de intensă și complexă cu aceasta, asigurându-i protecție, puteri fizice sporite și capacitatea de a relaționa cu alte specii.

  Nevoită să părăsească baza, Kira se refugiază în locații diferite, încercând să descopere care este scopul și menirea pentru care Lamă Delicată a ales-o ca și gazdă, dar oriunde o poartă pașii, pericolul pândește.

Se văzu pe ea însăși – chiar pe ea, fără costum, goală ca în ziua în care se născuse – stând în întuneric. La început, nu era decât ea, iar în jur era nemișcare, ca și cum ar fi existat într-o perioadă de dinaintea timpului însuși. Apoi în fața ei înflori o abundență de linii albastre, o reșea fractală care șerpuia ca niște cârcei în timp ce se extindea. Linii formară un dom de forme care se intersectau, cu ea în centru, o carcasă de curbe și țepi ce se repetau la nesfârșit – un univers de detalii în fiecare punct al spațiului.

Și știa, cumva știa, că îl vedea pe Lamă Delicată așa cum era cu adevărat. Se întinse și atinse una dintre linii. Un fior electriv o străbătu și, într-o clipită, văzu mii de stele care se născură și muriră, fiecare cu propriile lor planete, specii și civilizații. Își îndepărtă mâna de linie și se retrase (….) Cu toate aceste nu simți nici o urmă de confort, deoarece în afara liniilor, simțea, ca un instinct antic, o amenințare. O foamete fără sfârșit, care se răspândea precum cancerul în întunericul înconjurător și, cu ea, o natură care se zvârcolea și care rezulta în rectitudinea unghiurilor drepte. Fără Lamă Delicată ar fi fost expusă, vulnerabilă, neajutorată în fața amenințării.”

  Bătălii intergalactice cu Wranaui, denumiți adesea Meduze datorita formei cu multe brațe pe care o adoptă – structuri sociale complexe și capabile de adaptare și reînnoire a corpului fizic pe care îl dețin, nemuritori, expansivi și agresivi – o ghidează pe Kira spre adevăruri de mult îngropate, pentru a descoperi că adevărații dușmani ai speciei umane sunt în realitate, alții.

  Când întreaga specie umană este amenințată cu distrugerea, Kira se dovedește a fi ultima speranță de mântuire.

  Să fie Kira pregătită pentru tot ce va urma? Rămâne să descoperiți voi citind noua carte scrisă de Paolini, o carte capabilă să creioneze un univers complex, palpitant, dar accesibil, creat cu multă măiestrie și imaginație.

  Păstrându-și stilul din seria anterioară și acest roman este unul voluminos, însumând peste 1000 de pagini, dar pentru cititorii de science fiction de cursă lungă, acest detaliu nu se va dovedi a fi o provocare prea mare.

Carte disponibilă pe site-ul Rao

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Dana Nichițelea (Dana)*** – sunt absolventă de studii psiho-sociale, mamă, devoratoare de cărți, pasionată de filme și cești de cafea aromată, îmi plac plimbările lungi și singuratice pe care le alternez cu reuniuni vesele între prieteni dragi, prăjiturile cu ciocolată și diminețile leneșe. Aleg să mă mențin mereu ocupată desfășurând simultan activități diverse. Mă relaxează conversațiile cu persoane lipsite de false pudori, pentru care sarcasmul, ironia si o doză de cinism, nu reprezintă un punct de cotitură. Am debutat în februarie 2020 la Editura Heyday Books, Bacău cu volumul de proză scurtă “Povestea funcționarului care a devenit cuier”, sunt co-autor în cadrul colecţiei de nuvele "Nuanţe de piper şi ciocolată" - Editura Siono, Bucuresti, lansată în septembrie 2020, iar în februarie 2021 am publicat primul meu roman – La răsărit e ceață – Editura Heyday Books, Bacău. Pentru mine, Literatura pe tocuri reprezintă o comunitate de prieteni, un spațiu în care libertatea și curiozitatea se întrepătrund și un nou început alături de oameni pasionați de lectură.

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.