Caruselul de la miezul nopții – Fiza Saeed McLynn

Titlu: Caruselul de la miezul nopții

Autor: Fiza Saeed McLynn

Editura Litera

București 2025

Nr. pagini – 452

  Romanul de debut al acestei autoare britanice cu rădăcini pakistaneze, a fost foarte bine primit de public și considerat o dramă cu elemente istorice care atinge un anumit grad de suspans și rulează o intrigă ce punctează aspecte legate de migraţie, identitate şi alternanță între epoci sau locații.

  De ce am menționat această alternanță spațio-temporală? Pentru că acţiunea se desfăşoară pe două planuri: Parisul anului 1900, unde începe practic toată povestea caruselului aparent magic și Chicago-ul anilor 1920, unde acesta este repus în scenă, pentru a se constata ulterior că utilizarea lui poate duce la dispariția misterioasă a unuia dintre participanți la distracție.

  În primul plan, 1900 – Paris, ne întâlnim cu Gilbert Cloutier, care își pierde într-o tragedie atât soția cât și fiul de nouă ani pe care nu apucă să îi jelească deoarece focusul lui este acela de a finaliza o lucrare măreață pentru Expoziția Universală, un carusel lucrat cu măiestrie și atenție la detalii.

  Ultimul rest de suflet îmbibat în suferință și deznădejde, îl determină să modifice structura caruselului astfel încât acesta să aibă capacitatea de a face anumiți oameni să dispară. 

“Așteptând până îi trece ameţeala, Gilbert își târăste picioarele până la robinet. Se stropește cu apă pe față, își dă câţiva stropi și prin păr. Apa rece îl trezeste. I-ar plăcea să-și desfacă salteaua și să se ghemuiască într-un colț, dar trebuie să se lupte cu istoveala aceea. Gilbert i-a fãcut promisiune fiului său și are de gând să o ducă la îndeplinire.

Cu Liliane zăcând moartă în camera alăturată – din fericire, fără să știe că îi transmisese gripa iubitului lor fiu, Gilbert se așezase pe patul lui Théo, rugându-se în tăcere să se petreacă un miracol. Deși palid și scăldat într-o sudoare febrilă, băiatul, la fel de fascinat ca tatăl lui de caruselul deosebit pe care acesta îl construia pentru Expoziție, și-a adunat toate puterile și a între- deschis ochii.

– Te rog, tată, șoptise el, cu voce răgușită. Te rog, poți boteza unul din cai cu numele meu?” 

  După ce inclusiv Gilbert dispare fără urmă și caruselul este împachetat și lăsat de izbeliște, douăzeci de ani mai târziu ajunge în posesia unei familii înstărite din Chicago, unde tânăra metișă Maisie Marlowe, copil abandonat la naștere și ținut din milă de această familie, face tot posibilul să relanseze caruselul pe care îl vede ca o sursă de venit și o ocazie de bucurie pentru locuitorii orașului.

 Dificultatea apare atunci când reîncep disparițiile și nimeni nu reușește să înțeleagă cum se întâmplă acest lucru. Maisie decide să îngrădească accesul la unui dintre cai, Oeht (provenit din numele lui Theo, fiul decedat al lui Gilbert), un roib de culoarea caramelului, mult mai atent sculptat decât restul, calul de pe spinarea căruia se produce aparent dispariția.

 Un alt personaj principal al poveștii este Laurent Bisset, detectiv parizian ce fusese implicat în investigaţia dispariţiilor din Paris în 1920, care ajunge să aibă un rol în investigarea cazurilor din Chicago. Venirea lui nu aduce doar puțin mai multă claritate în ceea ce privește înțelegerea cazurilor de dispariție, ci pune bazele unei relații puternice de afecțiune cu tânăra Maisie. 

“Au trecut atât de mulţi ani de când Laurent a admirat pentru prima oară splendoarea caruselului, și un val de mândrie se înalță în el, pe când revede acest excelent exemplu de măiestrie franţuzească. Aproape că uitase complexitatea sculpturilor și culorile vii care fac din acest carusel o experienţă unică. Ochii săi trec de la un cal la altul, unul mai splendid decât cel dinainte. Miss Marlowe îi indică deja unul aflat în cercul interior.”

  Iubirea lor nu pare să aibă sorți de izbândă, nu doar din cauza locației diferite și a diferenței de vârstă dintre ei, ci și pentru că Laurent este deja căsătorit și are o fetiță. 

  Dorința lui de a o ajuta pe Maisie să își descopere rădăcinile și să afle care a fost motivul abandonului la naștere, nu fac altceva decât să creeze decât mai multă tensiune pentru că identificarea părinților acesteia aduce cu sine suferință și dezamăgire.

  Ani mai târziu, când un alt eveniment nefericit are loc și este direct corelat cu ciudatul carusel, Laurent și Maisie se reîntâlnesc. De data aceasta ea este mama unui băiețel și este aflată în pragul unui divorț controversat, iar Laurent este deja despărțit de fosta sa soție.

   Deși părea că misterul caruselului nu va fi niciodată descoperit, un incendiu mistuie întreaga mașinărie, dând la iveală un adevăr sordid.

“Pe Maisie o ia o durere de cap. De asta trebuiau așezați caii într-o anumită ordine. Acum se explică și modelul complex gravat pe suprafaţa platformei – buclele și formele hexagonale care camuflau trapa pe care nici nu o observase când pregătise caruselul pentru inaugurarea Regatului de Argint. Oare le-ar fi remarcat perforațiile de pe stâlp sau trapa – dacă n-ar fi fost atât de absorbită de sarcina ei? Probabil că nu, pentru că nimeni altcineva nu le-a băgat de seamă.”

   Finalul romanului este unul dulce-amărui, căci echilibrul precar pe care îl oferă este destabilizat tocmai când părea că lucrurile capătă un sens. 

  Pentru mine a fost o lectură ușor provocatoare, căci m-am simțit prinsă în capcana unei povești bine închegate, a cărei intrigă mi s-a părut interesantă, dar am avut momente în care am considerat inutilă complexitatea anumitor întâmplări, sau detaliile cu care au fost împodobite acțiunile personajelor principale. 

  Cu toate acestea, mi-a plăcut și o recomand cititorilor care sunt atrași de romane cu tentă istorică, pline de atmosferă şi mister și care nu sunt perturbați de ideea unei povești dense, ce nu promite niciun fel de final fericit.