Casa din strada Sirenelor de Octavian Soviany

Casa din strada Sirenelor, de Octavian Soviany – Editura Hyperliteratura – recenzie

Casa din strada Sirenelor

Autor: Octavian Soviany

Editura: Hyperliteratura

Data apariției: 2020

Număr de pagini: 176

  Născut la Brașov în 1954, Octavian Soviany este unul din cei mai importanți scriitori români contemporani. Poet, dramaturg, critic literar și prozator de excepție, a fost profesor de Limba și literatura română la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” din București. A publicat peste 15 volume de poezie, cinci romane, teatru, critică și istorie literară, numeroase traduceri, o carte de memorii și numeroase articole. Casa din strada Sirenelor e probabil cel mai faimos titlu al său și a ajuns deja la a treia ediție.

  Laitmotivul cărții, casa cu misterele ei, este imposibil de uitat de oricine a văzut-o. Profesorul Faustin, amfitrionul, este un bătrânel trecut de optzeci de ani, care nu își arată vârsta. Casa fără el sau el fără casă nu se poate concepe. Sunt legați unul de celălalt, iar poveștile abia încep să fie spuse.

Pereții, care trecuseră cu bine prin trei mari cutremure, erau împodobiți cu picturi murale ce reprezentau scene mitologice din care nu puteau desigur lipsi zeițele dolofane, după gustul pictorilor academizanți de pe la 1850, și amorașii întraripați care cântau la niște harfe parcă de jucărie. Tavanele, de care erau atârnate candelabre veritabile de Murano, erau ornate cu capete de lei și grifoni în basorelief. Prețioasele mobile vechi tronau în toate cele cinci încăperi, unde pașii ți se scufundau în covoarele de Buhara, iar chipul îți era reflectat în somptuoasele oglinzi venețiene, care atârnau pe pereți alături de tablourile afumate de vreme, în cadrele lor de lemn aurit. Iar într-un colț al camerei de oaspeți se ridica, misterioasă, statuia de marmură neagră a unui Cerber cu trei capete.”

   Însăși descrierea casei te izbește și te face să îți pui întrebări asupra originii sale. Seara Sfântului Andrei, ce deja are o mulțime de valențe magice, e ridicată la rang de festin de către profesor. Sunt invitate la cină 12 persoane, fiecare cu zodie diferită, cu preocupări diferite, toate având câte o poveste de spus. Și pentru că seara Sfântului Andrei e cea în care spiritele ies pe acest pământ, pare o ocazie excelentă de depănat povești de groază.

În noaptea asta se spune că dobitoacele – mai ales lupii – capătă puteri nefirești, iar strigoii, vârcolacii și sufletele pierdute au slobod de la Dumnezeu să umble prin lume. La mine la țară, oamenii mâncau de Sfântul Andrei mult usturoi, care se zice că are puterea să te apere de duhurile rele. Nu e bine să te piepteni, să torci, să cari gunoiul afară și să dai bani împrumut. Aici, la oraș, am pierdut credințele astea, dar oamenii bătrâni de la țară le păstrează cu sfințenie până în ziua de astăzi. Țin minte că, pe când eram copil, la noi la Hârtoapele, de Sfântul Andrei bunica mă dezbrăca în pielea goală și mă freca bine cu usturoi pe frunte, pe piept, pe spate, pe burtă, și la toate încheieturile trupului, ca să fiu apărat de strigoi și de lupi pe tot restul anului.

   Casa din strada Sirenelor are un farmec aparte… iar când profesorul Faustin povestește cum a rămas în posesia familiei sale, le atrage atenția tuturor, întrebându-se dacă spiritele sunt reale și dacă sunt malefice sau nu. Credințele populare, poveștile de groază, miturile și fanteziile, toate se contopesc și creează o atmosferă magică. Seara de Sfântul Andrei devine înfricoșătoare indiferent de semnificația sa în rândul orășenilor. E imposibil ca invitații să nu fie măcar o idee puși pe gânduri, indiferent de necredința lor.

   Personajele sunt importante doar prin preocupările lor diverse, prin reputația lor și prin povești, nu neapărat prin nume. Dar fiecare din ele e bine conturat, astfel că ne putem face o idee cine e captivat de jocul groazei și cine nu crede în nimic decât în lucruri reale și științifice. Până la sfârșitul serii, însă, fiecare va trebui să decidă dacă crede în fantome sau nu.

   Apariția părintelui Andreicuț, un personaj cu mintea un pic rătăcită, care a venit să citească mortului, vine ca o premoniție. Finalul e exemplar, iar suspansul va continua să dăinuie. Personal, cred că e cea mai bună carte a unui autor român contemporan pe care am citit-o de ceva timp! Am fost fascinată atât de descrierile gotice, de poveștile de groază și de semnificațiile populare a uneia din cele mai nefaste nopți din an, precum și de caracterul misterios al acestei cine și al casei în sine. Cred că însăși casa este un personaj, unde aș putea adăuga și Cerberul cu trei capete, care face parte din atmosfera înfricoșătoare.

   Casa din strada Sirenelor este prea scurtă pentru ce mi-aș fi dorit eu! Cred că acesta ar fi singurul neajuns pe care i-l imput. În rest, intriga e construită excelent, acțiunea nu e nici prea rapidă, nici prea lentă, dialogul menține ritmul, iar descrierile nu vin să încetinească, ci să stârnească curiozitatea. Din punctul meu de vedere, genurile se îmbină excelent în această carte. Personajele sunt bine conturate, fiecare are o semnificație și un rol, iar deznodământul face toți banii! Se pare că Octavian Soviany a descoperit rețeta succesului în acest roman…

Cartea o gasiti pe site-ul Hypeliteratura

 Autori români

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.