Copacii – Percival Everett – recenzie

Copacii – Percival Everett – recenzie

by -
0
Copacii - Percival Everett - recenzie
literaturapetocuri.ro

Copacii – Percival Everett – recenzie

 

Titlu: Copacii

Titlu original: The trees
Autor: Percival Everett
Editura Litera
Nr. pagini: 350

 Percival Everett, născut 22 decembrie 1956, Georgia, este un scriitor și profesor american. Autor versatil, scrierile sale se află la răscrucea mai multor genuri literare. A făcut studii postuniversitare în biochimie și filozofie la Universitatea din Miami, recunoscând că a fost influențat de scrierile lui Ludwig Wittgenstein, în special de teoriile sale semantice. A obținut diplome universitare în literatură și filozofie.
Percival Everett este profesor de engleză și președinte al Departamentului de literatură engleză la Universitatea din California de Sud, Los Angeles.

 El este câștigătorul premiului John Dos Passos, 2010.

 „În această carte îndrăzneață, provocatoare, Everett vizează direct rasismul și violența poliției, iar stilul său rapid și necruțător îi interzice cititorului să-și ferească privirea.”

 Acțiunea cărții începe cu crimele din localitatea Parale, Mississippi. Prima crima este sângeroasă și ciudată.

„Persoana sau lucrul pe care-l socotea a fi Junior Junior avea craniul însângerat, zdrobit. I se vedeau bucăți din creier. O bucată lungă de sârmă ghimpată ruginită îi era petrecută de mai multe ori pe după gât. Un ochi îi fusese ori scobit, ori smuls și zăcea lângă coapsa lui, holbându-se în sus. Peste tot, numai sânge. Un braț îi era sucit într-un unghi imposibil la spate. Pantalonii îi fuseseră trași în jos, până mai jos de genunchi. Pântecele îi era acoperit cu o pojghiță opacă de sânge și se părea că îi lipsește scrotul. La vreo trei metri de Junior Junior se afla corpul unui bărbat mărunt, negru. Fata îi era bătucită oribil, capul, umflat, gâtul, plin de cicatrici, părând cusut de restul trupului.”

  Ciudat este că bărbatul negru părea la fel de mort și torturat, dar avea în mână „bijuteriile” bărbatului alb. Aici are autorul un simț al umorului ciudat. Descrierea cărții are și iz de umor, astfel că se combină ingenios cu scene macabre care se succed continuu.

  Bărbatul negru dispare de la morgă și apare la altă crimă la fel de brutală, în aceeași localitate. Avea în mână nelipsitele testicule ale victimei. Aici iar apare comicul situației-musai e de vină bărbatul negru… el nu e de fapt mort dacă a dispărut de la morgă și a apărut la locul altei crime. Îți vine să le dai palme tolomacilor de ajutori de șerif.

  Bărbatul negru care apare ca și al doilea cadavru la locul crimelor este o enigmă. Acesta seamănă foarte bine cu Emmett Till, care a fost linșat acum 65 de ani în urmă în Parale.

 Pentru a investiga dispariția cadavrului bărbatului negru vor fi trimiși doi detectivi de culoare (culmea ironiei) de la Biroul de Investigații din Mississippi. Aceștia întâmpină o rezistență fățișă din partea șerifului. Se poate să vină cineva să le rezolve lor cazurile… deși nu au nici o idee ce se întâmplă.

  Am precizat că orășelul și acum este unul rasist? Cam greu să obții informații sau să găsești persoane binevoitoare. Mama Z, o negresă trecută de o suta de ani, un fel de tămăduitoare după spusele nepoatei sale, dar aceasta nu este ceea ce pare. La fel nici nepoata nu este ceea ce pare. Când detectivii vor apela la ea pentru informații și vor descoperi că aceasta lucrează de ani de zile la o arhivă a tuturor linșajelor petrecute pe teritoriul Statelor Unite. Nici unul din sutele, miile de persoane linșate de culoare, nu au avut o rezolvare. Nimeni nu a fost pedepsit, decât unu sau doua cazuri nesemnificative în comparație cu numărul victimelor.

  Se crede a fi mobilul crimelor actuale, răzbunarea rudelor negrului decedat cu 65 de ani în urmă. Bătrâna care cu mulți ani în urma va acuza pe nedrept un tânăr negru, va fi găsită și ea moartă. Știe sigur când a văzut cadavrul fiului ei, cadavrul negrului și că sfârșitul îi este aproape.

  De la aceste crime din orășel, detectivii vor fi informați de alte și alte crime de oameni albi ce au lângă ei cadavrele unor oameni negri (aparent morți de mai mult timp, dar perfect conservați), având pământ pe haine și cu testiculele victimelor în mână.

  Jim și Ed, ajutați de o agenta FBI, Hind, vor încerca să deslușească aceste misterioase morți. Totul va lua amploare în diferite orășele, crimele sunt din ce în ce mai multe, mai brutale, iar consecințele pot fi dezastruoase. Oameni albi, care nu au renunțat la clanurile rasiale, sunt hotărâți să pornească război cu oameni negri. Aceștia din urma își sporesc din ce în ce mai mult victimele. Panica se instaurează.

,,Nu erau trupe destule. Colfax, Louisiana. Omaha, Nebraska. Tusa, Oklahoma. Chicago, Illinois. Treizeci și cinci de victime în rândul albilor. Panică pe străzi. Rosewood, Florida. O ceată de negri cu ochi morți au lăsat în urmă șase albi morți. Guvernatorul Floridei a cerut populației să rămână calmă. La scurt timp a fost găsit mort în baia biroului său. Detroit, Michigan. Springfield, Illinois. East St. Louis, Illinois. Bărbații de culoare mărșăluiau prin secțiile de poliție, lăsând moarte în urmă. Armata a fost alertată, poziționată în jurul Casei Albe și al Capitoliului. Logview, Texas. Un întreg orășel dat morții. Wounded Knee, Dakota de Sud. Membrii tribului Lakota i-au numit Stafii Dansatoare. Albii au rupt-o la fugă. Treisprezece decedați în Black Springs, Wyoming. Douăzeci de chinezi nu s-au sinchisit de forțele de ordine și au străbătut orașul, întreptându-se spre Rawlins și Laramie. În metropola New-York, un polițist gras a împuscat un tânăr de culoare în Central Park doar pentru a descoperi că-l așteaptă lângă mașină niste negri plini de țărână.”

  Foarte hilară a fost și descrierea Președintelui Statelor Unite. Normal că au pătruns și la Casa Alba unde a omorât pe secretarul de stat, iar președintele s-a ascuns sub biroul oval de unde nu a mai putut ieși. Coama sa blond-portocalie s-a prins într-o gumă de sub birou. Isteric cerea un buncăr la el în birou, cerea armata lui.

  Nici la interviurile date nu a excelat, iar națiunea a aflat în direct cum cuvântul „cioară” a fost intenționat repetat de omul de stat. După culoarea părului v-ați prins cine era președinte, iar autorul îl prezintă ca un măscărici… ceea ce nu e departe de adevăr. Gestionarea situației a fost zero din partea mai marilor statului.

  Cadavrele ce apar la locurile unor crime se pare că ar fi fost furate dintr-un transport destinat Științei și Cercetării. Haosul va deveni general, iar cei trei agenți vor încerca să nu se lase pradă acestui haos și să caute în permanență dovezi.

 De unde a pornit acest imens masacru? Oare vinovații din Parale au legătură cu celelalte crime la indigo comise pe teritoriul Statelor Unite?

  Vă las să descoperiți singuri motivele și vinovații. Oare vor scăpa vii din confruntarea albilor cu negri cei trei detectivi de culoare?

  Cert este că m-a și amuzat copios comicul situației, imposibilitatea de a gestiona o situație de urgență. Pe de altă parte mi-a plăcut cum autorul a descris cea mai veche problemă din Statele Unite-rasismul. Nu doar situația oamenilor negri, ci și situația altor nații de oameni aflați pe teritoriu american.

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.