Cântecul furiei de Mark Fahnert - Editura Lebăda Neagră - recenzie

Cântecul furiei, de Mark Fahnert – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Cântecul furiei

Autor: Mark Fahnert

Editura Lebăda Neagră

LIED  DES  ZORNS

Traducere din germană – Iulia Dromereschi

Număr pagini: 430

  “Mark Fahnert (n. 1973) este un polițist german specializat în crime motivate pe criterii politice și religioase, care a devenit celebru datorită thrillerelor și romanelor sale polițiste inspirate din realitate. Mark Fahnert activează în poliția germană de mai bine de 31 de ani, iar printre cele mai cunoscute romane ale sale amintim ,,Echo des Verrats’’ (,,Ecourile trădării’’), ,,Edom, Dark Rain City’’ (,,Orașul ploii întunecate’’), ,,Klang des Feuers’’ (,,Sunet de foc’’). ,,Cântecul furiei’’ a fost publicat de Editura Piper în anul 2020. Noul thriller politic al lui Mark Fahnert îi va mulțumi cu siguranță pe toți iubitorii genului: un subiect extrem de actual și multă acțiune pe numeroase scene din întreaga lume.”

“Fostul soldat de elită, Wiebke Meinert, este șocată când află de uciderea surorii sale, Saskia, care a murit într-o explozie de mașină. Saskia a fost agent secret și se află pe urmele unei conspirații periculoase. Ce a aflat ea? Cine a fost pe urmele ei? De la o persoană de contact, Wiebke află că există un avertisment privitor la acte iminente de terorism – și ceasul ticăie! Pentru a preveni aceste atacuri, Wiebke trebuie să se întoarcă la vechea ei viață și este convinsă că, dacă va reuși să îi oprească pe făptași, va găsi și indicii referitoare la asasinii surorii sale.

Wiebke a fost antrenată să ucidă. Nu se teme de adversari. Și nu-i place să-i spui ce să facă…”

  Am citit pe net că acesta ar fi primul din seria Wiebke Meinert, așa se explică de ce romanul are un final “în așteptare”, deci era clar că va fi o continuare.

  Mi-a plăcut modul în care Mark Fahnert a ales să ne istoriseasca faptele. Fiecare capitol este al unui alt personaj, din alt colț al lumii, scrierea este cursivă, cu mult dialog și multă adrenalină, fără descrieri sau comentarii inutile. Așa autorul te ține conectat puternic cu acțiunea și cu personajele.

  Uneori te derutează cu câte un capitol sau cu modul de-a trece de la un personaj la altul, dar pe final fiecare piesă își găsește locul în puzzle.

  Personajele principale sunt surorile Meinert, două gemene, ale căror vieți și acțiuni constituie fundalul pentru evenimentele care au loc.

  După o viață de soldat de elită, cu multe dezamăgiri și amintiri crunte, Wiebke vrea să renunțe, se îndepărtează de vechea viață și chiar de sora ei, având impresia că uneori Saskia vrea s-o controleze.

  Saskia pe de altă parte lucrează pentru guvern, în asa zisul “Minister al Dezvoltării”, de fapt o organizație secretă de operațiuni speciale. Durerea ei  o constituia faptul  că  era nevoită să stea mult timp departe de soț și copil, dar și că trebuia să-i mintă,nu putea să le spună ce lucra cu adevărat.

  Într-o astfel de misiune se simte urmărită și printr-un coleg de încredere îi trimite surorii ei o scrisoare cu bani și un  bilețel cu text cifrat-de fapt un strigat de ajutor.

  Apoi mașina în care era sare în aer într-o parcare și toată lumea crede că ea e moartă. Colegul ei Dogan îi trimite cu Ștefan, alt coleg, plicul surorii ei și-i cere ajutorul:

  “Nici măcar nu am avut șansa de a-mi lua rămas –bun. Nu era doar sora mea, ci și singura mea prietenă. Nu aveam altele și nici nu am vrut să am vreodată. Oamenii apropiați îmi erau colegi. Inlocuibili. Oameni care flirtau cu moartea în fiecare zi. Cei mai mulți flirtau cu dezastrul.”

Saskia urmărise niște informații despre atacuri teroriste.

  Capitolele cărții îi urmăresc pe teroriști în diferite locații, ne arată cum se ascund, cum își racolează adepții, cum îi îndoctrinează, cum îi trimit fără nici o reținere la moarte:

  “Vei fi avangarda. Vei înfige sabia Islamului în inimile dușmanilor noștri. O cale anevoioasă pentru că urmele celor care te-au precedat au fost șterse prin uitare. Dar urmele tale vor fi cele în care vor călca viitorii războinici. Numai asta, și ar trebui să te umple de mândrie.”

  Pe lângă tot felul de atacatori mai erau și alte organizații, amestecuri ale diferitelor partide, ale parlamentarilor care voiau să câștige voturi, unii de stânga, alții de dreapta, iar la mijloc reperezentanti vechi ai partidelor, care se agățau de puterea de mult uitată, și extremiștii care au preluat puterea.Toți voiau o “Poliție Secretă de Stat”, asta îi spusese și profesorul, Karl Liebknecht, Saskiei înainte de-a muri:

  “Ce fel de monstruozitate credeți că ar fi această Secție de Poliție cu puteri de Serviciu Srcret? O asemenea  unitate nu poate fi monitorizată de parlament. Și nu vreau să-mi imaginez ce s-ar întâmpla dacă unul dintre agenții acestei poliții ar îndrăzni să actioneze singur”.

Îi dăduse și niște documente, de aceea fusese  redus la tăcere.

  Un vechi grup de “bătrâni” în servicii fondasera un fel de organizație secretă, un fel de “lege deasupra legii” care acționa în diferite situații și pentru anumite interese, făcând pacturi chiar și cu vechi ”dușmani” din alte organizații străine.

“…Era un sentiment plăcut să controlăm politica mondială cu fineţe și în secret”

  Sub ideea de a-și  servi țara voiau de fapt să conducă Nu se fereau să pună la cale dezinformări, chiar crime, pentru a putea apoi racola oamenii pe care îi doreau.

  Așa este și cazul lui Daniel, care-și pierduse soția, apoi camarazii într-o ambuscadă și fusese învinuit pentru asta. De fapt era o modalitate de a-l declara mort și a-l prelua de la Mossad.

Apoi Ștefan care se bucură de încrederea colegilor și a lui Wiebke, dar în final trădează.

De ce trădează Ștefan?

Reușesc agenții să împiedice atacurile?

Cine și de ce le provoacă?

Cum își dă seama Wiebke de jocul lui Ștefan?

Cum își revine Wiebke din comă?

Cum își va continua cruciada?

Cum se va răzbuna pe cei care au trădat?

Și rămâne întrebarea: Saskia a murit sau totul a fost o înscenare pentru a o răpi?

Veți afla citind cartea.

Indiferent de motivațiile teroriștilor, ale agenților, ale trădătorilor, totul are o explicație.

  Cartea lui Mark Fahnert ne arată că oamenii sunt complecși, nu sunt doar eroi sau trădători, lași sau luptători, au sentimente și resentimente, sunt umani.

Carte disponibiă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Cântecul furiei de Mark Fahnert – Editura Lebăda Neagră – recenzie

 

 

 

 

 

 

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.