Duel poetic: Altă capră și alt lup Vs. Pescăruşul încălţat

 Azi haideţi să ne amuzăm un pic. Mihaela Hură şi Daniel Irimescu (Daniel Dac) s-au hotărât să ne facă să zâmbim:

Altă capră și alt lup
Mihaela Hură

Plecând de-acasă capra într-o zi,

le-a spus ieduților: -Iubițicopii,

mama se duce la cumpărături.

Să nu vă vină cheful de-aventuri:

Nu vă certați și nu vă păruiți,

Pe sobă să nu vă găsesc suiți,

aveți salată-n frigider – mâncați

și ușa nu uitați s-o încuiați!

Am auzit că lupul e flămând,

așa că nu cumva să vă dea-n gând

pe-afară să ieșiți să vă jucați,

decât dacă doriți să fiți mâncați.

Puteți da drumul la televizor

Un ceas jumate, pentr-un film ușor,

Dar numai când sunt gata temele.

Nu te strâmba la mine, iedule!

Hai, gata, trebuie să mă grăbesc,

Mâncare proaspătă să mai găsesc.

Vă pupă mama și să fiți cuminți!

 

Zâmbind de loc cuminte printre dinți,

iezii o urmăresc din ochi cum pleacă,

apoi începe-n casă marea joacă:

salturi periculoase de pe pat,

televizor la sunet maxim dat,

un fotbal scurt cu mingea de pereți,

la prânz – bomboane, suc și pufuleți.

Ce teme și ce lecții, haide, na,

când mama nu-i și casa-i doar a ta?

În jocul lor vioi și avântat,

să-ncuie ușa iezii au uitat

și-n casă s-au trezit, neașteptat,

cu lupul mare, rău și nemâncat.

Cu gura larg căscată, speriați,

n-au avut timp să fugă cei trei frați.

Lupul, văzându-i slăbănogi și mici,

A început să urle: -Ce-i aici?

Așa o debandadă n-am văzut

De când pe lumea asta m-am născut!

Zău că m-ați enervat atât de tare,

că mi-a trecut și pofta de mâncare.

Ia haide, treceți voi acum la treabă

și faceți curățenie degrabă;

de-olună prin pădure tot colind,

și-aici, la voi, nici n-am loc să mă-ntind.

 

Supravegheați de lupul fioros,

iezii s-au pus pe treabă serios

și-ntr-o juma’ de ceas, căsuța lor

a devenit cel mai curat locșor.

Văzând ce bună treabă au făcut,

lupul s-a declarat satisfăcut:

-Acum îmi place casa voastră, zău,

dar o problemă am: mi-e foame rău!

Mă uit la voi și tare v-aș mânca,

dar nu-mi ajungeți nici pe o măsea.

Și sunt de felul meu și cam milos,

Iar voi v-ați comportat foarte frumos –

v-ați străduit și ați făcut curat,

de-aceea eu vă iert. Da, ați scăpat.

Dar mergeți să-mi gătiți acum ceva,

Că foamea ce mă roade-i tot mai rea.

Pe seară, când s-a-ntors capra acasă,

Lupul stătea cu iezii ei la masă.

Mirarea ei n-am cum să v-o descriu,

dar a-nțeles și ea, într-un târziu,

că lupul, cât de fioros ar fi,

nu se repede la mâncat copii

decât dacă sunt neascultători…

Așa că, mai întâi cam cu fiori,

s-a așezat și ea cu ei la masă

și-au petrecut o seară chiar frumoasă,

apoi în curte-un foc au încropit

și până-n zori au stat la povestit.

Spre dimineață, lupul, somnoros,

i-a spus căpriței: -Știu că nu-i frumos,

dar te-aș ruga ca nimeni să nu știe

că între noi e-așa prietenie,

căci toți se tem de mine, că sunt rău,

și n-aș vrea să mă creadă nătărău.

Promiți că n-o să povestești?

-Promit!

i-a spus cumătra. Dar s-a nimerit

să treacă pe acolo-ntâmplător

un mare și iubit povestitor.

Și capra – ca o capră – ce să vezi?

i-a spus că lupul i-a mâncat doi iezi…

Pescăruşul Încălţat
Daniel Irimescu

Într-un colț uitat de lume

Care încă n-are nume,

Stau pe plajă și vorbesc,

Despre locul pitoresc!

 

Cum vorbeau și se sfădeau,

Taina lumii deslușeau,

Iată, văd în depărtare

O minune, zburătoare!

Se adună toți să vadă

Se înghesuie la coadă,

Vor să stea cu toții-n față

Și gândesc c-ar fi, o rață!

 

Numai ieri ce a sosit,

Dup-un zbor mai prelungit

Pescărușul cel moțat

Și cu cizme încălțat.

Nici n-au vrut să îl primească

Pe un băț se s-odihnească,

Că nu seamănă defel,

Cu ceilalți, care-s ca el!

 

Toți se uită lung la el

Și îl cred ca-i dus nițel,

Ori se-ntreabă cam mirați

De cumva sunt oare frați?

Dragul nostru pescăruș

A mâncat un cărăbuș,

Și acum gândește oare,

Mi-i se trage din mâncare?

 

Într-o clipă intuiește,

Le vorbește despre pește,

Despre cum s-a pricopsit,

Ș-apoi cizmele-a vopsit!

În acel loc părăsit,

Și puțin cam ponosit,

Nimeni nu văzuse-odată,

Cizmuliță colorată.

Și acum cam plin de el,

Le vorbește fel de fel,

Câte-n lună și în stele,

Cum s-ajungă ei la ele!

 

Dintr-o dată se ridică,

Le vorbește fără frică,

Le propune-nfumurat

Ca să-l facă împărat!

-Eu sunt cel mai potrivit,

Toată lumea am uimit!

Peste tot pe unde-am fost,

Le-am găsit la toți un rost!

 

Nu, că ei n-ar fi știut,

Dar eu sunt mai priceput,

Ce-am adus eu din afară

E la modă, obște chioară!

Ia uitați, ce-am în picioare!

Cizme veșnic călătoare,

Spuse el în ciocul lui

Și rânjind poporului!

Și pășind semeț spre ei

Ca un zmeu printre pigmei,

Le propune încă-odată,

Să îi dea lui marea toată!

Că nu pot s-o folosească

Chiar de-i mare strămoșească,

C-alte legi vă guvernează,

Spuse el plin de emfază.

Din mulțime a ieșit

Pescărușul răgușit,

Care cu-a lui voce gravă,

Spune că totu-i otravă.

Păsările se agită,

Unele ar da și mită,

Numai să fie numit,

Pescărușul nou venit!

Soarele îl arde-acum,

Toată obștea vede cum,

Că el nu-i deloc special

Și c-ar fi chiar provincial!

 

Se vorbesc și socotesc

Iar pe urmă îl gonesc,

Tocmai de unde-a venit

Că pe noi el ne-a mințit!

 

Toată obștea povestește

De-a lui cizme de poveste

Și să fie toți atenți,

La străinii repetenți!

Să se ducă-n lumea lui

Cu-a ei legi de

Și-l trimit în lumea mare

Ca să facă o plimbare

 

Cizmulița se topește

Pescărușul vrea doar pește!

 

Nimeni nu-nțelege-o iotă

Tot ce vine

Cine oare a văzut

Pescăruș ce-i încălțat

Că nu pot ei s-ontrețină s-o folosească

Și n-au stofă Chiar de-i mare strămoșească

C-ale legi îi guvernează

Spuse el plin de emfază

Deci si prin urmare.

Urâţică exprimare.

Da”ntrebam şi noi stilat

Este Hură sau e Dac?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Review overview
5
***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

24 COMMENTS

  1. Ambele poezii sunt faine, insa prima mi s-a parut parca mai amuzanta si am ras copios in timp ce o citeam.

  2. Da, intradevar ambele poezii sunt la fel de frumoase, dar vorbim aici despre un duel, asa ca voi alege poezia ,,Pescarusul incaltat”. Acum, astept urmatoarea runda locco_smiley_37

  3. Ambele poezii sunt foarte dragute, mi-au placut. Insa, daca e sa aleg care dintre ele mi-a placut cel mai mult, o aleg pe prima: „Alta capra si alt lup” – Mihaela Hura. Totusi, as dori sa ii felicit pe ambii autori. locco_smiley_10

  4. Mi-aș dori să comentez,
    dar nu știu cum să votez,
    „Altă capră și alt lup”…
    e curată aventură,
    vot pro Mihaela Hură.
    Dar tare m-a amuzat
    „Pescărușul Încălțat”,
    așa că un vot i-am dat.
    Așadar… iar comentez…
    eu… cu cine să votez?!

  5. 2 poeti pe care-i indrăgesc foarte tare!!!!
    va felicit Mișa si Daniel!
    eu nu votez- stiu sunt praf la politica

  6. Va multumesc mult si-n numele lui daniel(e plecat cu serviciul).iar rodica esti super!ce dilema!!

    • Aici, la secțiunea duel poetic, până și dilemele noastre-s în versuri!
      Arci, ideea acestui duel s-a dovedit a fi minunată!

  7. Hmmm, cam greu de ales 🙂 . Ambele poezii sunt frumoase si haioase 🙂 . Inclin totusi spre Pescarusul incaltat 🙂

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.