Duel poetic: Alta capra si alt lup Vs. Pescarusul incaltat
Duel poetic: Altă capră și alt lup Vs. Pescăruşul încălţat
Azi haideţi să ne amuzăm un pic. Mihaela Hură şi Daniel Irimescu (Daniel Dac) s-au hotărât să ne facă să zâmbim:
Altă capră și alt lup
Mihaela Hură
Plecând de-acasă capra într-o zi,
le-a spus ieduților: -Iubițicopii,
mama se duce la cumpărături.
Să nu vă vină cheful de-aventuri:
Nu vă certați și nu vă păruiți,
Pe sobă să nu vă găsesc suiți,
aveți salată-n frigider – mâncați
și ușa nu uitați s-o încuiați!
Am auzit că lupul e flămând,
așa că nu cumva să vă dea-n gând
pe-afară să ieșiți să vă jucați,
decât dacă doriți să fiți mâncați.
Puteți da drumul la televizor
Un ceas jumate, pentr-un film ușor,
Dar numai când sunt gata temele.
Nu te strâmba la mine, iedule!
Hai, gata, trebuie să mă grăbesc,
Mâncare proaspătă să mai găsesc.
Vă pupă mama și să fiți cuminți!
Zâmbind de loc cuminte printre dinți,
iezii o urmăresc din ochi cum pleacă,
apoi începe-n casă marea joacă:
salturi periculoase de pe pat,
televizor la sunet maxim dat,
un fotbal scurt cu mingea de pereți,
la prânz – bomboane, suc și pufuleți.
Ce teme și ce lecții, haide, na,
când mama nu-i și casa-i doar a ta?
În jocul lor vioi și avântat,
să-ncuie ușa iezii au uitat
și-n casă s-au trezit, neașteptat,
cu lupul mare, rău și nemâncat.
Cu gura larg căscată, speriați,
n-au avut timp să fugă cei trei frați.
Lupul, văzându-i slăbănogi și mici,
A început să urle: -Ce-i aici?
Așa o debandadă n-am văzut
De când pe lumea asta m-am născut!
Zău că m-ați enervat atât de tare,
că mi-a trecut și pofta de mâncare.
Ia haide, treceți voi acum la treabă
și faceți curățenie degrabă;
de-olună prin pădure tot colind,
și-aici, la voi, nici n-am loc să mă-ntind.
Supravegheați de lupul fioros,
iezii s-au pus pe treabă serios
și-ntr-o juma’ de ceas, căsuța lor
a devenit cel mai curat locșor.
Văzând ce bună treabă au făcut,
lupul s-a declarat satisfăcut:
-Acum îmi place casa voastră, zău,
dar o problemă am: mi-e foame rău!
Mă uit la voi și tare v-aș mânca,
dar nu-mi ajungeți nici pe o măsea.
Și sunt de felul meu și cam milos,
Iar voi v-ați comportat foarte frumos –
v-ați străduit și ați făcut curat,
de-aceea eu vă iert. Da, ați scăpat.
Dar mergeți să-mi gătiți acum ceva,
Că foamea ce mă roade-i tot mai rea.
Pe seară, când s-a-ntors capra acasă,
Lupul stătea cu iezii ei la masă.
Mirarea ei n-am cum să v-o descriu,
dar a-nțeles și ea, într-un târziu,
că lupul, cât de fioros ar fi,
nu se repede la mâncat copii
decât dacă sunt neascultători…
Așa că, mai întâi cam cu fiori,
s-a așezat și ea cu ei la masă
și-au petrecut o seară chiar frumoasă,
apoi în curte-un foc au încropit
și până-n zori au stat la povestit.
Spre dimineață, lupul, somnoros,
i-a spus căpriței: -Știu că nu-i frumos,
dar te-aș ruga ca nimeni să nu știe
că între noi e-așa prietenie,
căci toți se tem de mine, că sunt rău,
și n-aș vrea să mă creadă nătărău.
Promiți că n-o să povestești?
-Promit!
i-a spus cumătra. Dar s-a nimerit
să treacă pe acolo-ntâmplător
un mare și iubit povestitor.
Și capra – ca o capră – ce să vezi?
i-a spus că lupul i-a mâncat doi iezi…
Pescăruşul Încălţat
Daniel Irimescu
Într-un colț uitat de lume
Care încă n-are nume,
Stau pe plajă și vorbesc,
Despre locul pitoresc!
Cum vorbeau și se sfădeau,
Taina lumii deslușeau,
Iată, văd în depărtare
O minune, zburătoare!
Se adună toți să vadă
Se înghesuie la coadă,
Vor să stea cu toții-n față
Și gândesc c-ar fi, o rață!
Numai ieri ce a sosit,
Dup-un zbor mai prelungit
Pescărușul cel moțat
Și cu cizme încălțat.
Nici n-au vrut să îl primească
Pe un băț se s-odihnească,
Că nu seamănă defel,
Cu ceilalți, care-s ca el!
Toți se uită lung la el
Și îl cred ca-i dus nițel,
Ori se-ntreabă cam mirați
De cumva sunt oare frați?
Dragul nostru pescăruș
A mâncat un cărăbuș,
Și acum gândește oare,
Mi-i se trage din mâncare?
Într-o clipă intuiește,
Le vorbește despre pește,
Despre cum s-a pricopsit,
Ș-apoi cizmele-a vopsit!
În acel loc părăsit,
Și puțin cam ponosit,
Nimeni nu văzuse-odată,
Cizmuliță colorată.
Și acum cam plin de el,
Le vorbește fel de fel,
Câte-n lună și în stele,
Cum s-ajungă ei la ele!
Dintr-o dată se ridică,
Le vorbește fără frică,
Le propune-nfumurat
Ca să-l facă împărat!
-Eu sunt cel mai potrivit,
Toată lumea am uimit!
Peste tot pe unde-am fost,
Le-am găsit la toți un rost!
Nu, că ei n-ar fi știut,
Dar eu sunt mai priceput,
Ce-am adus eu din afară
E la modă, obște chioară!
Ia uitați, ce-am în picioare!
Cizme veșnic călătoare,
Spuse el în ciocul lui
Și rânjind poporului!
Și pășind semeț spre ei
Ca un zmeu printre pigmei,
Le propune încă-odată,
Să îi dea lui marea toată!
Că nu pot s-o folosească
Chiar de-i mare strămoșească,
C-alte legi vă guvernează,
Spuse el plin de emfază.
Din mulțime a ieșit
Pescărușul răgușit,
Care cu-a lui voce gravă,
Spune că totu-i otravă.
Păsările se agită,
Unele ar da și mită,
Numai să fie numit,
Pescărușul nou venit!
Soarele îl arde-acum,
Toată obștea vede cum,
Că el nu-i deloc special
Și c-ar fi chiar provincial!
Se vorbesc și socotesc
Iar pe urmă îl gonesc,
Tocmai de unde-a venit
Că pe noi el ne-a mințit!
Toată obștea povestește
De-a lui cizme de poveste
Și să fie toți atenți,
La străinii repetenți!
Să se ducă-n lumea lui
Cu-a ei legi de
Și-l trimit în lumea mare
Ca să facă o plimbare
Cizmulița se topește
Pescărușul vrea doar pește!
Nimeni nu-nțelege-o iotă
Tot ce vine
Cine oare a văzut
Pescăruș ce-i încălțat
Că nu pot ei s-ontrețină s-o folosească
Și n-au stofă Chiar de-i mare strămoșească
C-ale legi îi guvernează
Spuse el plin de emfază
Deci si prin urmare.
Urâţică exprimare.
Da”ntrebam şi noi stilat
Este Hură sau e Dac?
Ambele poezii sunt faine, insa prima mi s-a parut parca mai amuzanta si am ras copios in timp ce o citeam.
Mulțumesc frumos, Daniela! 🙂
Da, intradevar ambele poezii sunt la fel de frumoase, dar vorbim aici despre un duel, asa ca voi alege poezia ,,Pescarusul incaltat”. Acum, astept urmatoarea runda locco_smiley_37
Mulțumim mult, Raluca! 🙂
Ambele m-au amuzat, sunt tare dragute. 🙂 Felicitari!
Mulțumim frumos, Daniela! 🙂
Ambele poezii sunt foarte dragute, mi-au placut. Insa, daca e sa aleg care dintre ele mi-a placut cel mai mult, o aleg pe prima: „Alta capra si alt lup” – Mihaela Hura. Totusi, as dori sa ii felicit pe ambii autori. locco_smiley_10
Mulțumesc tare mult, Eva! 🙂
Mulțumesc, Arci, din tot sufletul!
Mi-aș dori să comentez,
dar nu știu cum să votez,
„Altă capră și alt lup”…
e curată aventură,
vot pro Mihaela Hură.
Dar tare m-a amuzat
„Pescărușul Încălțat”,
așa că un vot i-am dat.
Așadar… iar comentez…
eu… cu cine să votez?!
🙂 🙂 Arzătoare întrebare, / când e vorba de votare 🙂 Mulțumim frumos, Rodica!
Felicitări,frumoase amândouă,dar votul meu merge la Hura 😉
Mulțumesc mult, Nicol! 🙂
2 poeti pe care-i indrăgesc foarte tare!!!!
va felicit Mișa si Daniel!
eu nu votez- stiu sunt praf la politica
🙂 Mulțumesc, VeRo Nica, mult tare! 🙂
Va multumesc mult si-n numele lui daniel(e plecat cu serviciul).iar rodica esti super!ce dilema!!
Aici, la secțiunea duel poetic, până și dilemele noastre-s în versuri!
Arci, ideea acestui duel s-a dovedit a fi minunată!
Hmmm, cam greu de ales 🙂 . Ambele poezii sunt frumoase si haioase 🙂 . Inclin totusi spre Pescarusul incaltat 🙂
Mulțumesc frumos, Mirela!
foarte frumos 🙂 felicitări!
Mulțumim frumos, Cosmin! 🙂
Superbe amandoua ! Felicitari ! Sunteti minunati ! locco_smiley_10 locco_smiley_10
Mulțumim tare mult, Iliuța! 🙂
Multumim frumos!