Edda – Povești din mitologia nordică – Snorri Sturluson – recenzie

Edda – Povești din mitologia nordică 

Autor: Snorri Sturluson

Editura Herald

Colecția Princeps

Traducere: Radu-Răzvan Stanciu

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 224

   Edda – Povești din mitologia nordică – recenzie

    Mitologia nordică nu mai este o necunoscută și acest fapt se datorează manuscriselor ce au stat la baza formulării unor scrieri moderne și apoi prezentării lor în moduri mai mult sau mai puțin fantastice. Astăzi descoperim legendele primordiale ale nordicilor ca fiind o sursă importantă de inspirație, în tandem cu miturile grecești sau egiptene. Presupunând că mulți dintre noi ne-am întâlnit cu personaje actuale ce întruchipează zeități dar necunoscând rădăcinile numelor acestora, proveniența mitologică se dovedește a fi una amuzantă, iluminatoare și fascinantă.

   Din credința păgână a nordicilor nu au fost consemnate multe, însă, cea mai de seamă scriere ce implică zeii acestora, o reprezintă Edda. Miturile Nordului au circulat pe cale orală și sub forma poeziilor skaldice, ceea ce a făcut ca autenticitatea lor să fie ambiguă. Snorri Sturluson (1179-1241), istoric, politician și cărturar medieval islandez, a adunat în lucrarea sa Edda, de-a lungul a douăzeci de ani, o serie de povestiri menite să rămână posterității și forma originală a poeziei tradiționale să fie consemnată. Rolul operei lui, de a învăța generațiile tinere de poeți meșteșugul poetic și de a fi un prilej de dăinuire al stilului, s-a dovedit până în prezent a fi reprezentativ și pentru mitologia nordică, expunând în paginile sale întreaga istorie, de la creare până la apocalipsă și renaștere.

   Faptul că Snorri Sturluson a reușit să citeze legendele păgâne a fost semnificativ, căci odată cu instalarea creștinismului, vechea credință a fost încet dată uitării. Asocierile cu zeitățile erau, însă, des folosite, așadar, opera din secolul XIII, ce întrunește aceste metafore și tratează poezia skaldică, se compune ca un îndrumar pentru cei învățați să împartă convingerile păgâne.

   Edda este compusă din trei părți, fiecare cu o însemnătate literară aparte. Păcălirea lui Gylfi (sau Gylfaginning) este o povestire în ramă, narațiunea fiind îmbinată cu pasaje de poezie care explică cele scrise de autor. Este parțial o dezvoltare a versurilor transmise pe cale orală. Povestea prezintă un cadru imaginativ, un dialog între regele suedez Gylfi și trei reprezentanți ai zeilor (Æsir). Sub forma întrebare și răspuns, părțile tratează subiectele creării Universului, zeii și caracteristicile acestora, Ragnarök-ul, adică ”Destinul Zeilor” și al lumii, implicit.

Gylfi și cei trei reprezentați ai zeilor

   Discursul despre poezie (sau Skáldskaparmál) și Catalogul prozodic (sau Háttatal) sunt secțiunile mai tehnice ale operei. Snorri Sturluson exemplifică în Discursul despre poezie printr-o conversație cu zeul Bragi, modul de construire al metaforelor în poezia skaldică. Ultima parte este compusă sub forma unui poem lung, în care autorul își prezintă propriile versuri și care astfel să ofere un ghid de metrică.

„Această carte se numește Edda și a fost întocmită de Snorri, fiul lui Sturla, așa cum este ea rânduită aici. E vorba mai întâi despre zei și despre Ymir, urmează apoi Discursul despre poezie și denumiri pentru multe lucruri, în sfârșit Catalogul prozodic, pe care Snorri l-a compus pentru regele Hákon și pentru ducele Skúli.”

  Citind rândurile din Prolog, mitologia nordică a lui Snorri este derivată din istoria troienilor. Parte din poporul Troiei ar fi migrat pe tărâmurile scandinave, după Războiul Troian, oamenii conduși de Odin fiind văzuți ca strămoșii familiilor domnitoare ale Nordului. Aceștia sunt denumiți Æsir („zei”), ceea ce autorul definește ca fiind „oamenii Asiei”, statutul de zei revenindu-le ulterior, ca efect al bogăției lor și influenței puternice asupra locuitorilor. Descendenți ai lui Odin au domnit în regiunile saxone, în Francia, Iutlanda, Norvegia, iar Odin însuși s-a stabilit în Suedia, neam turc care a purtat limba lor în acele locuri și din care mitologia a prins viață. Tot în Prolog întâlnim un contrast între creștinismul anilor lui Snorri și tratarea euhemeristă a credinței păgâne.

   Împletind legendele, mitologia nordică este vibrantă dar confuză și neclară. Câtă vreme în Păcălirea lui Gylfi evenimentele se succed cronologic și autorul prezintă cu sens o poveste ce deslușește misterele numelor de zei și acțiunilor acestora, la finele istorisirii cititorul nu își poate baza cunoștințele pe scriere, pentru că în substrat poate fi doar o poveste, lipsită de plauzibilitate. Susținând ideea rădăcinilor troiene, nu am putut omite unele asemănări cu alte elemente mitologice, ceea ce a întărit opinia că autorul s-a folosit și de alte surse de inspirație. Acestea nu distrag atenția de la clădirea unui manuscris ce are să fie primit ca o Biblie a poporului nordic, iar dacă sunt incluse și scene izvorâte din imaginație, nu face decât să arate măiestria și talentul lui Snorri, calități care i-au câștigat renumele.

   Bogăția de detalii și practic inima Eddei, o constituie această primă parte – Pacălirea lui Gylfi – de unde asimilăm viziunea nordicilor despre cosmogonie și diverse nume din panteonul zeilor. Procedeeul povestirea din povestire redă prin dialogul dintre personajul regelui Gylfi, deghizat în bătrânul Gangleri, și cei trei reprezentanți ai zeilor, care la rândul lor sunt iluzia marelui Odin, răspunsul la întrebările fundamentele despre istoria păgână.

   Rezumându-mă la câteva nume și denumiri sonore, aflăm cum Odin și frații lui, Vili și Vé, l-au omorât pe uriașul primordial Ymir și din trupul acestuia au înfăptuit lumea. Ásgard este cetatea ridicată de frați, tărâmul zeilor Æsir, iar oamenilor creați de ei din trunchiuri de copac, numiți Frasin – bărbatul – și Ulm – femeia –, le-au dăruit Midgard – Cetatea-de-Mijloc. Odin este Tatăl Tuturor, soția sa era Frigg, iar primul lor fiu Thór-al-Zeilor. Calea făcută de zei ce leagă Pământul și Cerul este numită Bifröst, căreia îi spunem curcubeu. Conexiunea dintre cele nouă lumi – a zeilor Æsir, a zeilor Vanir, lumea elfilor, lumea piticilor, lumea giganților, lumea focului etern, lumea morților, lumea de gheață, lumea oamenilor – se face prin frasinul Yggdrasil, „locul de căpetenie sau locul de adunare al zeilor”.

Yggdrasil

   Despre Thor și ciocanul său, Mjöllnir, Heimdall, străjerul zeilor, Loki, walkirii, se vor împleti în poveste legende despre puterea, iscusința și faptele lor. Ragnarök este Apusul Zeilor, figurile majore se vor lupta între ele și vor muri, lumea întreagă va pieri, dar câteva nume din generația tânără de zei vor supraviețui și apoi universul va renaște.

Thor

    Trasând oarecum o paralelă între cele descrise de Snorri în Edda și miturile universale, mi-au atras atenția scene de unde sustrag asemănări, spre exemplu, cu mitologia greacă: panteonul constă în doisprezece zei, Odin este zeul suprem, născut din uriași, ceea ce poate fi comparat cu Zeus și Titanii, asemeni și rivalității dintre Æsir și Vanir precum Olimpienii și Titanii, zeița Frigg, soția lui Odin, poate fi văzută ca Hera. Snorri nu a pierdut din vedere trimiterile creștine, ceea ce ar fi putut fi făcute cu intenția de a integra credința actuală pentru a spori veridicitatea legendelor. Astfel se face referire la viața de apoi, Gimlé simbolizând Raiul și Hvergelmir Iadul.

   Mitologia nordică este negreșit una fascinantă, misterele ei putând fi colorate și jucate în formulări care să intrige, iar elemente preluate de J. R. R. Tolkien în cărțile sale sunt un mod inedit de a ne familiariza cu personajele mitice, precum și cunoscutele filme din prezent, incluzând și seriile Thor. Acestea spuse cu un aer destins și amuzant, pentru că Edda este în sine fundația solidă pe care se bazează păgânismul nordic.

   Traducerea în limba română a cărții urmează îndeaproape scrierea originală, precisă și adaptată cu sens, deși nu este redată în întregime, poveștile poartă importanța cuvenită. Edda nu a fost scrisă de Snorri Sturluson ca o carte de referință, ci ca una de inspirație. Miticul nordic este mai dificil de procesat comparativ cu mitologiile consacrate, dar nu trebuie neglijat. Mai repede pe înțelesul basmului, Edda – Povești din mitologia nordică este o lectură surprinzătoare, de ce nu, necesară pentru îmbogățirea cunoștințelor și din zona scandinavă.

Cartea Edda – Povești din mitologia nordică – Snorri Sturluson poate fi comandată de pe site-ul Editura Herald.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Cărţi Istorice

Sursă poze: Google (se regăsesc și în carte, cu alte câteva, extrase din Manuscris de secol XVIII al Eddei – Ólafur Brynjúlfsson: Sæmundar og Snorra Edda)