Ochii doctorului King, de Haralamb Zincă – Editura Publisol – recenzie

Ochii doctorului King

Autor: Haralamb Zincă

 Editura: Publisol

Serie de autor

Anul apariției: 1968, 2021

Număr pagini: 346

Gen: Polițist

Cotație Goodreads: 4,00

  „Ochii doctorului King” este unul dintre primele romane ale lui Haralamb Zincă. Personajele, căpitanul Roman și Lili, logodnica sa, sunt întâlnite și în „Taina cavalerului de Dolenga” (1965), alt roman scris de autor. De fapt, în romanul de față apar referiri la „Taina cavalerului de Dolenga”, ceea ce mă duce cu gândul la Stephen King: doar în opera lui se înlănțuie referirile de la un roman la altul în asemenea fel.

„- Ariciule, îl alintă Lili. Așa mi-ai spus și când ai avut de a face cu „Cavalerul de Dolenga”. Mă porți cu vorba de la un dosar la altul…”

„- Tovarășe căpitan, aș vrea să vă întreb ceva și v-aș ruga să nu vă supărați că îndrăznesc. În Taina Cavalerului de Dolenga, sunteți prezentat alături de o tânără pe nume Lili… E o simplă născocire a autorului sau există și în realitate?

Roman zâmbi trist, iar locotenentul, apăsând pe clanță, conchise:

– Am înțeles… nu-i o născocire a autorului.

– E o realitate care astăzi, la ora 18, va coborî din acceleratul București-Mangalia și tare mi-e teamă, judecând după tonul telefonogramei, că n-am s-o pot întâmpina…”

  Lectura romanului de față s-a încadrat perfect în sezonul estival, ceea ce nu a putut decât să-mi producă bucurie și empatie față de personajul principal, căpitanul Roman.

  Acțiunea se petrece într-un iulie canicular al anilor 1960. Căpitanul Roman, de la Direcția Generală a Miliției, se află în concediu pe litoral (care altul decât cel românesc?), când un mesaj de la șeful său îi tulbură tihna. Ba mai mult, îi strică planurile cu logodnica sa, Lili, ce urma să ajungă la mare.

„- Tovarășe căpitan, s-a primit de la DGM o telefonogramă pe numele dumneavoastră. E semnată de maiorul Suharu.

Simți cum inima i se strânse, cuprinsă de o adâncă nemulțumire. „Of! De ce n-am plecat de acasă mai dimineață?…” Citi mesajul de la București. Maiorul Suharu îl ruga să fie amabil și să se prezinte la ora 8 la postul de miliție, în vederea unei scurte convorbiri telefonice. Rugămintea, bineînțeles, suna a ordin. „S-a dus vacanța, gândi criminalistul cu tristețe. S-a dus și întâlnirea de la 6 cu Lili.””

  Cazul ce i se încredințează căpitanului Roman este legat de un vameș din Constanța, ce a dispărut în mod misterios. Plecase în concediu, la București, la o mătușă și deodată, nu s-a mai știut nimic de el. Situația este cu atât mai curioasă cu cât proaspăta lui logodnică lucrează la bancă, la serviciul valutar.

  Căpitanul este nevoit să urmeze tot felul de piste, se întoarce la București, apoi din nou la Constanța, încercând să-i prindă urma acelui vameș.

  Pe parcursul acțiunii, ne dăm seama că persoana dispărută este implicată în mai multe probleme ce vizează siguranța Statului. Ba mai mult, totul se complică atunci când mătușa moare în condiții suspecte, iar logodnica suferă o criză și este internată la Psihiatrie.

  Un subiect îndrăzneț pentru acele vremuri și acel regim politic, implicând trafic de droguri, angajați neloiali, filiere dubioase… Încă o dată, Haralamb Zincă s-a jucat cu sistemul, îmbrăcând o poveste îndrăzneață în cuvinte agreate de Cenzură.

  Romanul abordează, ca și celelalte scrieri ale autorului, aspecte precum siguranța Statului și modul în care autoritățile veghează asupra sa; vor, nu vor, reprezentanții Statului sunt prezenți la datorie, indiferent că se află în concediu sau în afara programului de lucru:

„- Tot nu v-ați obișnuit cu meseria noastră?! Să fiți sculat din pat la orice oră din zi și din noapte?”

  Totodată, vedem latura umană a ofițerului, care după un an de muncă, tot ce-și dorește este să fie lăsat să se relaxeze în concediu:

„Roman suspină descurajat. Cămașa i se lipise de spinare. Ventilatorul nu mai era bun de nimic. „Ce naiba i-o fi venit șefului să mă cheme din concediu? se înfurie. Să mă fi lăsat la Pontul Euxin… Nu-mi arde de criminalistică… nu sunt inspirat… n-am idei… cum am una, se topește din pricina căldurii…””

Desigur, ca în orice roman al lui Haralamb Zincă, umorul tipic autorului este nelipsit:

  „De acolo, de unde se așezase Roman, se vedeau în depărtare aleile cimitirului Bellu. „Perspectiva-i frumoasă, nimic de zis!”, gândi el.”

  „Totuși, întâmplarea m-a și amuzat. Să stai la pândă. Și să păzești un mort! Să vezi „mortul” sărind pe fereastra de la morgă și să te iei după el. Mă vor crede oare nepoții?” – nepoții nu știu, dar cei din generația lor, da. Pentru că acele personaje, care în anii 1960 se luptau cu infractorii, fac parte din generația bunicilor noștri.

  Și iarăși revenim la parfumul epocii, la talentul lui Zincă de a ne transpune în acel București și acea Constanță cu telefoane publice, cu telefonograme (nici nu știu ce-s alea), cu o caniculă nestăvilită de aparatele de aer condiționat, cu așteptatul logodnicei în gară…

  Vor reuși căpitanul Roman și colaboratorii săi să dea de urma filierei? Vor dezlega misterul morții vameșului? Își va ierta Lili logodnicul pentru faptul că i-a stricat planurile de vacanță?

Eu zic să citiți cartea ca să aflați…

Despre autor:

  Haralamb Zincă (1923-2008), pe numele său real Hary Isac Zilberman, este autorul a peste 50 de romane polițiste și de spionaj, considerat părintele literaturii de gen din România, „Sfârșitul spionului fantomă” fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar „O crimă aproape perfectă”, prima carte polițistă.

  A fost unul dintre cei mai vânduți scriitori ai epocii sale, tirajele epuizându-se în câteva zile. De asemenea, anchetatorii profesioniști îi cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale.

carte disponibilă pe site-ul Publisol

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți