Eseu despre prejudecăți - Paul-Henri Thiry - Baron d'Holbach

Eseu despre prejudecăți, de Paul-Henri Thiry – Baron d’Holbach – Editura Herald – recenzie

Titlu: Eseu despre prejudecăți

Anul apariției: 1770

Autor: Paul-Henri Thiry, Baron d’Holbach

Editura: Herald

Traducere: Gabriel Avram

Număr pagini: 301

   Nu sunt o persoană care să se intereseze prea mult de subiectul unei cărți atunci când încep să citesc. Spre rușinea mea, de cele mai multe ori aleg o carte după copertă (da, sunt acel tip de om, dar încerc să limitez acest comportament doar în relația cu cărțile, nu și cu oamenii).

   Când am început să citesc această carte, mă așteptăm să fie scrisă de vreun savant al secolului XIX, deși ceva în mine îmi striga că nu este așa.

   Cartea a fost scrisă în anul 1770, în contextul organizării Franței ca și regat condus de Ludovic al XV-lea care, împreună cu străbunicul său Ludovic al XIV-lea, au adus puterea la un nivel absurd de ridicat. Consider că este necesar să încep cu aceste lucruri, pentru a ne face o idee despre ce a determinat autorul să scrie aceste rânduri, dar și despre curajul de care a dat dovadă în a face asta. Anul 1770 era unul dominat de prejudecăți: politice, religioase sau de orice altă natură. Era un an în care clericii puteau chiar ocupa funcții importante în politică, lucru care avea impact și asupra felului în care se desfășura organizarea statală în perioada aceea.

   Holbach a fost autor, filosof și enciclopedist de origine franco-germană și care a ieșit în evidență prin faptul că a fost primul ateu auto-declarat al Europei. Pe această temă s-au conturat multe dintre lucrările sale, unele dintre ele fiind ca o militare contra bisericii și contra orice ține de ea, ajungând uneori până la extremism. Multe din lucrările sale au fost criticate și interzise pe motiv de blasfemie, erezie sau instigare la ură.

‘‘Eseu despre prejudecăți’ a fost una dintre lucrările sale cele mai controversate, alături de ‘’Sistemul naturii’’.

   Autorul încearcă să facă o teorie a adevărului. Ce înseamnă adevărul, cum este el util oamenilor și cum impactează el felul în care trăiesc națiunile. El consideră că adevărul este important pentru ca o națiune să fie puternică, unită și funcțională. El spune că religia este un sistem de învățături false care îndobitocesc și abrutizează omul, care îl fac supus și fără putere de a riposta, mergând până într-acolo încât să spună că religiozitatea este cauza tuturor problemelor din societate și că biserica a inventat religia pentru a ține oamenii sub control. De asemenea, el atinge și subiectul guvernării, sugerând că și conducătorii mint poporul cu același scop, de a controla. Deși la momentul respectiv existau mai multe forme de guvernare, fiecare cu avantajele și dezavantajele proprii, el pune accentul în mod special pe dictatură și tiranie, care spune că distruge individualitatea poporului. El mai subliniază că un conducător care își va supune oamenii prin frică va fi în permanență în pericolul de a-și vedea poporul răsculat împotriva sa.

   Conform lui, un om nu va fi niciodată cu adevărat fericit decât atunci când va ști adevărul și când va renunța la prejudecăți. Prejudecățile și fanatismul sunt periculoase și inutile, putând distruge societatea.

   Holbach încearcă să pună în vedere în acest eseu utilitatea unei lumi lipsite de prejudecăți, de filosofii bisericești, propunând o morală liberă, curată și pură, bazată pe adevăr și unitate, oferindu-ne astfel primul sistem de metafizică materialistă din istoria gândirii europene.

   Ne pune de asemenea în vedere pericolul falșilor filosofi, spunând că “un filosof adevărat este apostolul rațiunii și al adevărului, pe care le caută cu bună credință, cugetă asupra lor, fără a fi copleșit de pasiuni, și le face cunoscute semenilor atunci când consideră că e necesar.”

   Conform lui Socrate, virtutea și adevărul înseamnă același lucru, însă Holbach consideră că virtutea reprezintă o consecință a adevărului. Trebuie să descoperim adevărul chiar în interiorul naturii omenești, iar acesta ne va conduce către virtute. El o definește ca utilitatea constantă și reală a ființelor omenești. Astfel, el condamnă nevolnicia virulentă, venalitatea și nesăbuința guvernelor, și aici vorbește în special de cel francez, și militează contra altuirii popoarelor și transformarea lor în sicofanți fără principii și rațiune. De fapt, el ne îndeamnă să ne folosim rațiunea și nu frica față de niște superstiții ridicole care ne îndeamnă la turpitudine și cupiditate. Adevărul și virtutea sunt foarte importante pentru el, încât le plasează un loc în aproape fiecare capitol. De fapt, am impresia că fiecare capitol se învârte într-un fel sau altul în jurul acestor două concepte.

Mi-a plăcut foarte mult un pasaj care reflectă din păcate multe adevăruri din istorie:

“Prinții se luptă pentru a dobândi cât mai multă putere; aceștia sărăcesc căutând să se îmbogățească, ucid milioane de oameni pentru a-și procura războinici”.

   Observăm absurditatea care răzbate din aceste cuvinte. Deși multe din părerile pe care autorul le exprimă în acest eseu sunt excentricități și excese, au la baza un adevăr pentru care acesta militează cu atâta fervoare.

   După cum am spus mai sus, subiectul acestei cărți a fost unul foarte controversat la vremea lui. A fost inițial publicat sub pseudonimul Dumarsais. Nu aș ști să spun dacă a fost o metodă de protecție a sa, sau a avut ca și fundament altă motivație, însă cert e că a iscat un scandal public. Aciditatea lucrării a făcut ca aceasta să fie călcată în picioare, oamenii văzând-o că pe o impietate față de principiile lor religioase, față de Dumnezeul care stătea la baza existenței lor. Punctul culminant al lucrării este acela în care autorul afirmă că religia, guvernământul, educația și prejudecățile conspiră pentru a crea ființe abjecte sau dăunătoare patriei, considerând că un om care este educat de mic în imoralitatea prejudecăților nu are cum să se transforme într-un om util unei societăți sănătoase.

   Consider că acest eseu este unul valoros, dar doar atâta timp cât știm să extragem din el ceea ce este necesar. În caz contrar, adoptarea tuturor ideilor exprimate de către Holbach în maniera în care el a făcut-o duce către același fanatism de care el fuge și pe care îl critică cu atâta putere. Consider că trebuie găsit un echilibru între adevăr și virtute, între rațiune și spiritualitate, între control și libertate. Căci în final, echilibrul este cel care ne va aduce înălțarea și eliberarea spirituală.

Cartea Eseu despre prejudecăți – Paul-Henri Thiry – Baron d’Holbach o găsiţi pe site-ul Editura Herald

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

***Gabriela Rădulescu(Gabi)***Eu sunt Gabi, și mi se mai zice ştrumf sau șoricel. Sunt o persoană deschisă și amuzantă, sau cel puțin așa mi se spune. Îmi place să fac multe lucruri, de cele mai multe ori în același timp.    În timpul liber stau sub un morman de cărți, și când nu sunt acolo, sunt... sub alt morman de cărți.    Dacă vrei să îmi atragi atenţia poți să îmi trimiți o melodie (rock sau latino – știu sunt ciudată) sau o carte. Se zice că nu se face primăvară cu o floare, dar cu o carte pentru mine se face.    Așa cum spuneam mai sus, sunt o combinație ciudată. Sunt o IT-istă care citește și ascultă rock și muzică latino. Nu știu de unde mi s-au tras pasiunile astea combinate, dar îmi place ceea ce sunt. :)

6 COMMENTS

  1. O recenzie încântătoare. Sunt de acord cu tine. Nu poti adopta toate ideile unui om/autor/filosof. Dar ceva-ceva iti ramane in minte. De obicei lucruri despre care stii si tu ca trebuie să le privești altfel, dar nu tot timpul ai curaj. Cred ca vreau si eu cartea. Felicitări pentru recenzie, șoricel!

  2. O carte pe care o sa o citesc si eu! Sunt restant la capitolul literatura secolului al XVIII-lea 🙂

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.