Evvie Drake o ia de la capăt de Linda Holmes

Evvie Drake o ia de la capăt, de Linda Holmes – Editura Nemira – recenzie

Evvie Drake o ia de la capăt

Titlu Original: Evvie Drake Starts Over

Linda Holmes

Traducător: Irina Ornea

Editura: Nemira

Colecție: Damen Tango

An apariție: 2020

Număr pagini: 320

Gen: romance

Evvie Drake o ia de la capăt de Linda Holmes romance.

  Dragostea apare mereu pe neașteptate, uneori chiar după ce ai pierdut totul.
Eveleth „Evvie“ Drake și-a pierdut soțul și nu mai iese din casă decât pentru micul dejun împreună cu prietenul ei cel mai bun, Andy.

    Dean Tenney, fost jucător de baseball și prietenul din copilărie al lui Andy, nu mai poate arunca bine mingea și începe să fie tot mai agasat de presiunea presei de scandal. Câteva luni petrecute într-un orășel din Maine, la invitația prietenului său, par soluția perfectă ca să-și limpezească mintea. Când Dean se mută în micuțul apartament din spatele casei lui Evvie, cei doi fac un pact: el nu întreabă de soțul ei care a murit, iar Evvie nu întreabă de cariera lui care e pe ducă. Dar regulile sunt făcute ca să fie încălcate și o prietenie neașteptată se transformă, pe nesimțite, în altceva.

    Nu știu care sunt preferințele voastre în materie de lectură, dar pe mine mă atrage combinația asta de romantism și umor. Poate pentru unii comediile romantice sunt prea siropoase și pline de clișee, însă mie îmi dau o stare de optimism, mă fac să uit, măcar pentru puțin timp, de griji și supărări. Ei bine, romanul de față mi-a adus de multe ori zâmbetul de buze, dar, în același timp, a răscolit ceva în sufletul meu.

    Cu toate că la prima vedere pare o lectură relaxantă și amuzantă, povestea este cât se poate de emoționantă, fiind bine ancorată în realitate. Avem parte de momente tulburătoare, subiecte delicate – decizii greșite, regrete, teamă de eșec, și sunt sondate trăirile și sentimentele unor personaje profund umane, supuse greșelilor.

    Chiar dacă protagonista cărții mi s-a părut o persoană enervantă și puțin nevrotică, m-am simțit foarte atașată de ea, i-am simțit durerea și am apreciat-o pentru faptul că a avut puterea să facă o schimbare în viața ei. De altfel, cartea este un fel de călătorie a doi oameni, Evvie și Dean, care cred că nimic bun nu se va mai petrece în viața lor, însă ei învață să meargă mai departe, reușesc să se susțină reciproc, leagă o prietenie autentică și sfârșesc prin a se îndrăgosti unul de celălalt.

    Nu pot să vă mint, povestea nu este wow pentru că am găsit și câteva puncte mai slabe: se vorbește parcă prea mult despre baseball, iar prietenia dintre Evvie și Andy mi s-a părut plată, fără prea mare importanță, și venită parcă dintr-o singură direcție. Când Andy era într-o relație, amâna mereu întâlnirea de sâmbăta cu Evvie, apoi, după ce rămânea iarăși singur, o căuta din nou, îi spunea că i-a fost dor de ea, de discuțiile lor. Firește, ca prietenă, Evvie era încântată că el are pe cineva, că e fericit, dar mi s-a părut ceva trist să văd cum ea ștergea mesajele deja pregătite pentru el și le rescria în așa fel încât să nu dea de bănuit că abia aștepta să îl vadă.

    De asemenea, acțiunea este cam lentă. Ne sunt prezentate mai degrabă activitățile zilnice a celor două personaje, Evvie si Dean, fară să apară ceva interesant care să ne determine să dăm paginile cu mai mult spor. Relația lor începe cu pași mărunți, luni de zile fiind doar simpli amici, dar toată această așteptare ajunge să te plictisească puțin. Însă nu-i pot blama, nici pe departe. E de înțeles că amândoi vin cu un bagaj emoțional. Evvie este o văduvă îndurerată care se simte vinovată că și-a pierdut soțul în ziua în care plănuise să îl părăsească, iar Dean, jucător de baseball, își are și el demonii săi – și-a pierdut capacitatea de a mai juca. E și normal ca ei să se testeze, să vadă dacă pot avea încredere unul în celălalt.

   Însă, în ciuda acestor puncte slabe, povestea a fost frumoasă, dulce, emanând optimism și bucurie, o carte tocmai bună de luat în vacanță.

 

,,Bunica ei de origine scandinavă îi spusese că femeile tinere visează la soții pe care și-i doresc, femeile bătrâne visează la soții pe care și i-au dorit și numai cele mai norocoase femei visează o clipă la soții pe care i-au avut. Dar chiar ținând cont de ambițiile limitate pe care le permitea această formulare, visele pe care le avea Evvie despre Tim nu erau aşa cum credea buni.”

     Într-un mic orășel de pescari din Maine își duce viața văduva Evvie Drake. Cu toate că a trecut un an de la moartea soțului ei, tânăra încă se mai simte deprimată, consumată de vinovăție pentru că nu și-a iubit soțul, cel puțin nu ca la început, și că a încercat să îl părăsească tocmai în ziua în care a fost anunțată că el a murit într-un accident de mașină.

   

,,Trecuse aproape un an de când Tim murise, iar ea avea încă momente în care nu reuşea să facă absolut nimic, fiind mistuită de faptul că nu îi ducea dorul. Simțea că dă pe dinafară, că ar putea să umple multe încăperi cu senzația că e singura care ştie că nu-l iubise mai deloc ascultându-l cum sforăie încetişor în ultima lui noapte. Monstrule, monstrule! îşi spuse. Monstrule, monstrule!”

    Evvie și Tim au fost împreună încă de când ea avea 15 ani. El devenise un medic foarte respectat de oameni, apreciat pentru munca depusă, însă nimeni nu știa că își abuza psihic soția. Toți oamenii din orășel, inclusiv cel mai bun prieten al ei, Andy, credeau că ea își ține durerea încuiată în suflet, dar Evvie nu voia să le spună adevărul.

 

,,În ultimul an sau cât o fi trecut. oamenii îşi lungeau gâturile să arunce o privire sau o studiau politicos pe Evvie de la distanță să o verifice și apoi să se liniștească, doar așa, să se asigure că moartea soțului ei nu o transformase într-o carcasă sfrijită care se închide în casă să fredoneze balade și să strângă la piept tricoul preferat al lui Tim, legănându-se înainte și înapoi…”

    Știind că prietena lui stă foarte prost cu banii și nici nu dispune de asigurare de sănătate, cu toate că fusese căsătorită cu un medic, Andy îi recomandă lui Evvie să închirieze un apartament în casă pentru un bun prieten al lui, Dean Tenney, un fost jucător de baseball din Liga Profesionistă care își pierduse de curând capacitatea de a mai juca și avea nevoie de liniște ca să se recupereze. Însă atunci când se mută în apartamentul lui Evvie, fostul jucător profesionist îi propune o înțelegere, ea să nu-i pună întrebări despre baseball, iar el nu o va întreba despre soțul ei.

,,Dacă eşti de acord, mi-ai face o favoare, cu atât mai mult, dacă ai putea să te porți firesc. Eu te salut, tu poți să mă saluți și nu facem, știi tu, treaba aia cu doamna tristă și misterioasă și exilatul… ratat.”

    Bărbatul extrem de chipeș, impresionant de înalt, cu ochii verzi și părul negru cu nuanțe de gri, va ajunge să îi dea lui Evvie viața peste cap în următoarele luni. Intre ei începe, încet-încet, să se lege o oarecare prietenie, iar curiozitatea îi îndeamnă să își dorească să afle cât mai multe amănunte despre viața  fiecăruia. Însă, din nefericire, reporterii încep să bată la ușa lui Evvie întrebând-o dacă Dean Tenney are probleme cu alcoolul sau dacă are vreo problemă mentală. De altfel, în curând, încep să apară articole defăimătoare la adresa celor doi.

 

,,Dar cum a ajuns o văduvă din Maine să trăiască cu un tip care în urmă cu doi ani juca la Yankees, în New York? E cu putință ca lucrurile să se fi legat în scurta perioadă de după moartea domnului doctor?

  Indiferent de răspunsul la aceste întrebări, atunci când a fost întrebată dacă relația ei cu Tenney a început înainte de moartea soțului ei, fosta doamnă Drake a pus capăt interviului, amenințând că va recurge la violență.“

    Pentru a merge mai departe, Evvie și Dean vor trebui să țină cont de trecutul lor, dar ce se va întâmpla atunci când  secretele pe care le-au păstrat cu strășnicie vor ieși la suprafață? Va învăța Evvie să își recunoască greșelile? Vor putea cei doi să se ajute reciproc?

 

,,Să fiu măritată cu Tim a fost… ca vâslitul, dar timp de zece ani. Nu ajungi nicăieri şi ești gata să te oprești. Dar, cu cât vâsleşti mai mult, cu atât începi să-ți spui: „Ei, bine, mai merg încă o sută de metri. Poate e fix după colț. Să nu fi bătut tot drumul ăsta degeaba.“

Carte disponibilă pe site-ul Libris.ro

Recenzii cărți

 

12 COMMENTS

  1. Foarte frumoasa si ispititoare recenzia, Alina! Nu am acordat o mare atenție acestei carti, poate si datorită coperții care nu mi-a transmis mai nimic. O trec pe lista. Felicitări, Alina!

    • Multumesc mult, Geo! Da, uneori ne inselam din cauza unei coperti, dar iti recomand sa o citesti. Merita!

  2. Alina, mi-a plăcut foarte mult faptul că ai subliniat și punctele slabe ale cărții. Subiectul este interesant, într-adevăr.

  3. Alina, mi-a plăcut foarte mult faptul că ai subliniat și punctele slabe. Subiectul pare interesant.
    Mulțumim pentru recomandare!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.