“Ar trebui să ne iertăm dușmanii, dar nu înainte de a-i vedea spânzurați” Heinrich Heine

Fără îndurare, de Joe Abercrombie-partea a II-a din trilogia Prima Lege

Editura Nemira
Colecția Nautilus
Data apariției: 2017
Titlul original: Before They Are Hanged
Traducere: Ruxandra Toma
Număr de pagini: 664

   Nu știu dacă nu am consumat în recenzia la Tăișul sabiei, primul volum al trilogiei Prima Lege, toate superlativele pe care le puteam îndrepta spre Joe Abercrombie, comparația supremă cu maestrul absolut al fantasy-ului epic, George Martin, fiind ea însăși o declarație de admirație.

   Tânărul scriitor britanic are o prospețime și o originalitate a stilului cuceritoare, într-o enclavă a literaturii unde e destul de ușor să rămâi doar un epigon, pierzându-te în clișee. Comparația cu Quentin Tarantino, copilul teribil al cinematografiei de public inovatoare, este și ea pe drept vehiculată. Aceeași explozie de imaginație creativă ce dă peste cap orice șabloane, aceleași reinterpretări extravagante ale unor motive clasice, același sadism sângeros scenografic – paradoxal, al autorului de fantasy mai realist decât al regizorului.

  Pentru că există sadism în scriitura lui Abercrombie. Este un demiurg literar la fel de nemilos, de crud, de dur ca unele dintre personajele sale, în construcția și definirea destinelor acestora. Nu-i pasă că ar putea leza sensibilități sau afecta firi emotive de cititori, nu se teme de grotesc și, așa cum a mărturisit recent într-un interviu din cadrul Serilor Nautilus, organizate de editura Nemira, are o adevărată fascinație pentru eșec, pentru planurile care sfârșesc lamentabil, pentru oamenii care se îneacă la mal și smulg înfrângerea din ghearele victoriei.

   Fără îndurare, volumul doi al ciclului Prima Lege, cotinuă cu aceeași forță a narării, fără niciun episod care să te lase mai puțin interesat decât altele. Cu o frecvență de schimbare a perspectivelor personajelor parcă un pic mai rapidă decât în primul volum și cumva încartiruită pe zone geografice. Adică, dacă evenimentele dintr-un capitol se petrec în Nord, se adună POV-urile protagoniștilor aflați în regiune, urmând ca în cel ce va prezenta situația din Sud sau călătoria prin Vechiul Imperiu, să se treacă în revistă și viziunile celor aflați în partea respectivă de lume.

  Astfel, avem patru fire ale acțiunii, reluate din nodul tensionat în care ne lăsase sfârșitul primului volum.

    Prin Vechiul Imperiu spre Marginea Lumii au pornit Bayaz – Întâiul dintre Magi, ucenicul lui -Malacus Quai, uriașul barbar nordic Logen Nouădegete, cvasi-demonica sălbăticiune – sclava fugară Ferro Maljinn, filfizonul duelist recent câștigător al Turnirului Unional – Jezal dan Luthar și călăuza lor din Ordinul Navigatorilor – Fratele Picior-Lung. Periculozitatea călătoriei lor este rezumată ghiduș de vorbărețul lor ghid, într-un soi de haz de necaz tipic personajelor lui Abercrombie:

“Întotdeauna Nordul a fost sălbatic și nelegiuit, plin de dihonii sângeroase și de tâlhari neîndurători la drumul mare. Toți de prin părțile astea sunt înarmați până în dinți, în orice clipă gata să ucidă. În Gurkhul, călătorii de pe alte meleaguri rămân în libertate doar dacă așa poftește guvernatorul local, riscând oricând să fie înrobiți… Cercul Lumii este plin de pericole, prietene cu nouă degete, dar dacă nu-ți este de ajuns și tânjești după primejdii și mai îngrozitoare, îți sugerez să vizitezi Vechiul Imperiu.”

   Expediționarii de circumstanță au pornit în căutarea Sămânței, o mega-armă misterioasă pe care Bayaz vrea să o folosească împotriva celor care întrebuințează într-o modalitate perversă și malefică magia, riscând să ducă lumea la pierzanie și încălcând legile din vechime. Dacă în primul volum nu am avut clarificate complet conceptele etico-religioase și istoria mitică a universului Primei Legi, acum ele se explică detaliat, din conversațiile lui Bayaz, mai bine-zis – tragerile de limbă executate asupra sa de către ceilalți tovarăși de drum, ori din poveștile în jurul focului.

     În Dagoska, Sand dan Glokta, torționarul din Inchiziție, fostul erou de război ajuns într-o stare fizică deplorabilă după chinurile suportate în închisorile Împăratului, a primit misiune de la Arhilectorul Sult, să descopere unde a dispărut fostul  inchizitor local și să apere orașul de la graniță de iminenta invazie gurkiana. Găsește cetatea total nepregătită de un eventual asediu, măcinată de conflicte interne, suspiciuni de trădare și lipsă de unitate armată între trupele Uniunii, mercenari și localnici. El are împuternicirea Consiliului Unional să întreprindă tot ce este necesar pentru a rezista unui eventual atac, dar țelul pare aproape o provocare imposibilă, cu atâtea probleme în interiorul cetății.

   În Nord, clanurile băștinașe unite sub Bethod devastează Englia colonială. Trupele Uniunii trimise să apere teritoriul sunt prost pregătite și slab conduse. Singurii care percep cât de cât corect magnitudinea amenințării inamice și au idee despre ce trebuie să facă, sunt mareșalul Burr și fostul maior – proaspătul colonel West. Pentru a se menține însă la conducere, ambii trebuie să jongleze politic, împăcând generali orgolioși care nu se suportă unul pe altul și floarea nobilimii din capitală ce s-a deplasat la fața locului ca la un turnir unde pot să se umple de glorie, în frunte cu prințul moștenitor Ladisla.

   Tot în Nord îi regăsim și pe vechii tovarăși de bandă ai lui Logen. Toți Oameni Aleși sau Oameni Vestiți, adevărați eroi locali intrați în legendele orale ale locului pentru faptele lor aprige de vitejie, istorisite prin cântece populare. Ei încearcă să-l anunțe pe Bethod despre pericolul ce paște Nordul, odată cu  invazia monștrilor shanka dinspre munți, pentru că au conștientizat în recenta lor incursiune în zona izolată, cât de mult s-au înmulțit capetele turtite. Însă mesajul  sfârșește în previzibila baie de sânge și ei sunt nevoiți să se alăture dușmanului dușmanului lor, adică Uniunii, făcând astfel o improbabilă, dar savuroasă, joncțiune cu West, Principele Ladisla și suita lui pestriță de filfizoni aristocrați.

   Pericolul înconjoară Adua, capitala celei mai luminoase dintre civilizațiile Cercului Lumii, cea Unională… El vine dinspre Imperiul Gurkian, care aflăm că nu este condus doar de belicosul lui Împărat, ci că acesta are în spate o forță a magiei malefice; cel care li s-a impus drept Profet, Khalul, fiind de fapt unul dintre magii care încalcă Prima și a Doua Lege – prevederi de siguranță esențiale pentru a nu se ajunge iar la distrugerea civilizației umane… Vine dinspre Nord, prin Bethod și invazia barbarilor săi, iar și mai în spatele lor, prin oribilii shanka/capetele turtite, altă invenție sinistră a vrăjitoriei folosită ticăloșit… În interiorul Uniunii se coc trădările și interesele meschine care sabotează orice efort de apărare conjugat… Iar ideea, altfel izvorâtă din bune intenții, a Întâiului dintre Magi, Bayaz, de a readuce în actualitate o armă atât de distructivă, încât oricine ar trebui să se teamă să nu-i ajungă printre victime, chiar dacă ar fi folosită împotriva dușmanilor, nu este mai puțin primejdioasă decât restul amenințărilor directe.

  Un volum mustind de acțiune, intrigi politice, vicleșuguri, ambuscade și violență disperată descătușată, cu personaje individualizate psihologic magistral, nici măcar cel mai neînsemnat dintre ele nefiind creat cu ștampila clișeului. O carte care are de toate, chiar romantism și povești de dragoste sau de prietenie înduioșătoare, la fel de neconvenționale ca înfruntările și protagoniștii săi. Cu gri-ul amestecului dintre alb și negru în planul eroilor-anti-eroi, dar plin de coloristica, miresmele și miesmele lumilor prin care te poartă, de la înghețatul, stâncosul și împăduritul Nord, până în orașele fistichii Unionale, prin Dagoska cea cu savoare de mirodenii înecată în căldură și praf nisipos, până spre adâncul Sud policrom, unde populații nenumărate se cabrează sub o unică voință, sau în Vechiul Imperiu, printre splendidele ruine ale unor decăzute civilizații milenare.

   Reamintesc titlurile volumelor acestei prime trilogii din universul Prima Lege și din ce butade li s-au imprimat denumirile originale:

Prima Lege / The First Law

Tăișul sabiei – The Blade Itself (2006)

The blade itself incites to deeds of violence.” / Însuși tăișul sabiei incită la fapte de violență.  — citat din Odiseea lui Homer

Fără îndurare – Before They Are Hanged (2007)

“We should forgive our enemies, but not before they are hanged”/ Ar trebui să ne iertăm dușmanii, dar nu înainte de a-i vedea spânzurați  — citat din Heinrich Heine

Puterea armelor – Last Argument of Kings (2008)

Inscripția latină de pe tunurile lui Ludovic al XIV-lea: Ultima Ratio Regnum / Ultimul argument al Regilor

  Tot sub pecetea The First Law mai apar și alte romane, dintre care, unul, Dulce Răzbunare, tocmai a fost tradus la aceeași fantastică editură Nemira.

Cartea Fără îndurare, de Joe Abercrombie poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto : IMDb

 

 

 

11 COMMENTS

  1. O carte pe gustul lui Razvi. In curand incepe si el trilogia. Foarte tentanta recenzia ta. Felicitari, Marius!

  2. Ai dreptate, e greu sa nu ge prinzi in clisee cand vine virba de genul fantasy. Felicitari pentru recenzie! Imi place citatul de inceput :))

  3. Marius, mi-a plăcut foarte mult recenzia ta. Și citatul ales este, într-adevăr, foarte intrigant! Felicitări pentru recenzia echilibrată!

  4. felicitari marius!ca de obicei o prezentare de nota 10,am citit-o cu atentie desi nu e genul meu

  5. Hei,mai făcut curioasa cu recenzia ta!Mulțumesc pentru prezentarea, trebuie sa îi dau atenție și eu la aceasta carețea!

  6. Hei,mai făcut curioasa cu recenzia ta!Mulțumesc pentru prezentarea, trebuie sa îi dau atenție și eu la aceasta carețe!

Leave a Reply