TITLU – FRAGRANCIA

AUTOR – Paul Richardot

EDITURA – TREI

AN APARIȚIE – București 2025

  Paul Richardot este originar din Mayenne (Franța) și s-a format la prestigioasa École Supérieure du Parfum din Paris. În prezent, lucrează în industria cosmetică franceză, astfel încât nu vine deloc ca o supriză subiectul pe care acesta l-a ales pentru primul său roman Fragrancia, apărut la noi în 2025, la editura Trei.

  În centrul poveștii se află Hélias Révol, un tânăr de 24 de ani care lucrează drept aromaterapeut, și visează să devină olfat — o persoană capabilă să transpună amintirile în formule chimice. Personajul său este conturat ca fiind dotat din punct de vedere al sensibilității olfactive, această sensibilitate fiind dublată de o hipersensibilitate emoțională, fapt ce îi conferă un set de abilități demne de un luptător al dreptății.

“Petrecerea era în toi. Oamenii vorbeau tare, se tachinau și râdeau. Hélias asculta o fată trăncănind cu năduf despre iubitul ei. Găsise în el un superb deversor și n-avea de gând să-i dea drumul atât de repede. Îi povesti totul. De la relaţia acestuia cu mama lui până la grohăitul pe care îl scotea când juisa, Hélias află fiecare amănunt al intimității lor. Fata asta, în schimb, nu va afla nimic despre el. Nicio informație. Ar fi putut să descopere, de exemplu, că interlocutorul ei își dezvoltase, grație ședințelor zilnice de meditaţie, un excelent simț al mirosului. În timp ce majoritatea oamenilor conștientizau momentul prezent concentrându-se pe sunete, senzații sau respirație, el își folosea mirosul. Exercițiul fusese determinant în perfecţionarea talentului său. Ar fi putut chiar să-i destăinuie, pentru a-și ilustra capacitățile, că ea răspândea un foarte ușor miros de cremă hidratantă cu migdale, perfectă pentru mâinile aspre. Fata însă nu se afla acolo pentru a se interesa de viața lui. Viața ei, cu problemele de cuplu și cu pielea sa uscată, părea să-i fie de ajuns. Păcat.”

Compania Fragrancia, deținută de fondatoarea Cornélia și gestionată de Nora Olsson, o profesionistă rece și calculată, cu ajutorul lui Alain Fisson, mentorul olfaților, lansează pe piață o substanță psihotropă numită SVM (Substanță Volatilă Memorii), care oferă clienților posibilitatea de a-și retrăi anumite amintiri prețioase, prin intermediul parfumurilor asociate cu respectivele trăiri.

“Nora trăia înconjurată de puține bunuri, ca într-una dintre acele case-model care le sunt prezentate viitorilor cumpărători. Toate lucrurile ei (inclusiv mobila) încăpeau într-un vehicul utilitar de 12 metri cubi. Lucru pe care îl știa fiindcă, în ziua in care se mutase, un singur drum cu camionul fusese suficient. Considera că banii ei erau mai bine cheltuiți când erau investiți, aşa că toate economiile se duceau în imobiliare. Deţinea în momentul de față două mici apartamente la periferia Parisului, de care se ocupa o societate, pentru că ea detesta chestiunile administrative. Cu cât viața ei profesională era mai complexă, cu atât mai mult își dorea o viață personală mai simplă. Ca să-și limpezească mintea, alerga. De fiecare dată când simțea nevoia. Adică aproape în fiecare zi. N-avea niciun animal de companie, relațiile o iritau. İsi vedea părinții și pe cei doi frați la aniversări și la sărbătorile de sfârşit de an. Uneori, la vreo înmormântare. Era suficient.”

  În paralel, o rețea clandestină de distribuire a SVM apare și amenință să compromită monopolul Fragrancia, forțând compania să își ascundă activitățile. Prins la mijloc, Hélias ajunge implicat într-o anchetă a poliției legată de tânără Audrey, care la o petrecere, își pierde cunoștiința și realizează ulterior că a fost agresată sexual fără a putea identifica vinovatul.

  Descoperirea lui Hélias este cea care ghidează activitatea intrigii căci, aparent, crima are un miros și astfel poate fi identificat criminalul, chiar dacă jocul periculos în care este prins îl pune crunt în pericol.

  Mi-a plăcut modul în care este introdus un concept nou, captivant, acela de interogatoriu olfactiv: o metodă prin care se analizează activitatea cerebrală în contact cu un miros anume pentru a descifra emoțiile asociate și felul în care autorul a creat pentru fiecare personaj un amestec de arome care să îi definească personalitatea.

“Ani în sir, tentativele de interogatoriu olfactiv se soldaseră cu eșecuri. Cercetătorii se străduiau în zadar să cupleze mirosul locului cu cel al victimei, atmosfera se dovedea a fi prea incompletă pentru ca suspectul să-i asocieze o amintire și interpretarea emoțiilor resimţite să permită stabilirea vinovăției lui. Abia mult mai târziu, când se interesaseră de noțiunea de adaptare olfactivă, deblocaseră situația. Adaptarea olfactivă este procesul prin care ființa umană a devenit în mod treptat insensibilă la propriul miros. O evoluție inevitabilă și esențială supraviețuirii, pentru a evita ca mirosul nostru să ne stimuleze încontinuu receptorii, sfârșind prin a-i adormi. Să ne ignorăm propria emanație înseamnă să fim mult mai atenti la modificările subtile ale mirosurilor care ne înconjoară și la pericole: apropierea unui prădător sau alterarea unui aliment, de exemplu. Dar oricât de important fusese acest proces în dezvoltarea noastră, el îi inducea în eroare pe cercetătorii de astăzi. Obligând creierul să ascundă informația despre propriul miros, adaptarea olfactivă suprima ideea că acesta ar avea un impact asupra percepției noastre olfactive. Tot ceea ce simțim trece prin mirosul nostru și este impregnat cu el. A nu integra emanația însemna deci să aduni toate culorile pentru a picta un tablou și să uiți pânza.”

   Cine este criminalul și cum reușește Hélias să participe la capturarea acestuia? Ce este dispusă Nora să sacrifice pentru a menține controlul situației? 

  Romanul reușește să împletească suspansul cu o premisă olfactivă unică, încadrându-se în genul thriller / mister, iar ritmul său alert poate fi considerat amețitor, mai ales dacă nu sunteți un fan al genului. O lectură plăcută și intrigantă căreia ați putea să îi dați o șansă.